Poluarea este o problema pentru noi si Uniunea Europeana
Terra este denumita si "Planeta albastra", datorita faptului ca 71%din suprafata sa este acoperita de apele Oceanului Planetar. Din volumul total de apa existent pe Terra, evaluat la 1,4*10 la a9a km3, apa dulce reprezinta 2,7% (35,1 milioane km3), cea mai mare parte a acesteia fiind stocata in calotele glaciare si in ghetari (77,2%). Rrestul de apa dulce este cuprins in sol (22,41%), sub forma de ape subterane si umiditatea a solului, in lacuri si mlastini (0,35%), in cursurile de apa (0,01%) si in atmosfera (0,04%)
Sub actiunea energiei solare, a curentilor si a gravitatiei, apa se afla intr-o permanenta miscare, existand in forma lichida, solida si gazoasa. Circulatia apei pe oceane , mari, continente in atmosfera si de aici inapoi poarta numele de ciclu hidrologic si consuma 33% din energia solara primita de la Pamant.
Apa este un element esential pentru viata plantelor, animalelor si pentru dezvoltarea societatii. In alcatuirea organica a tuturor vietuitoarelor, apa detine o proportie de 50-95%, consumul de apa fiind vital.
Pentru multe organisme, apa este habitatul in care isi desfasoara existenta. Circuitul hidrologic are un rol mai important in sistemele biogen-chimice din natura, in transformarea reliefului si in transferul materialelor sub forma de aluviuni si de substante dizolvate.
Daca aerul, asa cum este, deocamdata poate fi respirat pretutindeni pe gratis, nu acelasi lucru se intampla cu apa potabila, care pentru citadini are de mai multa vreme un pret. Si inca in continua crestere. Caci apa, acest al doilea element in ordinea urgentelor omenesti, dupa aer, a devenit si el un produs industrial. In preajma marilor orase si unitati industriale apar instalatii uriase de "tratare" a apelor naturale, prin decantare, filtrare, sterilizare de mai multe feluri etc.
La prima vedere, pare paradoxal sa vorbim de nevoia asigurarii apei pe o planeta care dispune de atata apa, incat s-ar putea inunda complet cu un strat de 3 km grosime. Chestiunea e ca 97 la suta din apa globului este sarata,
iar din restul de 3 la suta cea mai mare parte se afla in ghetari. Rezulta ca populatia lumii are la dispozitie pentru consumul personal si pentru activitatile sale economice numai in jur de 1 la suta din volumul de apa dulce, respectiv cea din rauri, fluvii, lacuri si din unele panze freatice. Chiar si asa, ar fi mai mult decat suficient pe ansamblu, numai ca, asa ca si la alte capitole ale inzestrarii naturale, apa e foarte neuniform repartizata pe intinderea globului, iar o mare parte din ea este de acum puternic poluata. In ansamblul poluarii, ponderea apelor uzate - menajere si industriale - este covarsitoare.
Daca la poluarea aerului imaginea-simbol este oferita de arborii "perforati" de "ploile acide", la poluarea apei expresia caracteristica ar putea fi considerate "mareele negre", adica poluarea, practic continua, cu petrol a marilor si oceanelor lumii, avand efecte dezastroase asupra florei si faunei marine.
Apa este necesara vietii fiind folosita in toate sectoarele de activitate ale omului, in consumul casnic, in producerea de energie ca mijloc de transport etc.
Scaderea calitatii apei se datoreaza: apelor reziduale industriale, apelor menajere, diferitelor substante folosite in agricultura si imbogatirii cu substante organice ca urmare a depozitelor de gunoaie si resturi menajere, a preluarii unor ingrasaminte etc.
Poluarea apelor duce la diminuarea productiei de biomasa, uneori afectand pana la disparitie unele organisme, de asemenea puternica dezvoltare a fitoplanctonului duce la degradarea ecosistemelor respectiva, ca urmare a lipsei de oxigen care se manifesta. Cele mai importante masuri luate impotriva poluarii apelor sunt urmatoarele: construirea de baraje, epurarea apelor reziduale, construirea de bazine speciale de colectare a deseurilor si reziduurilor, pentru a impiedica deversarea directa a acestora in apele de suprafata, constructia de zone de protectie a apelor.
