Prezenta uscatului si oceanului, doua componente al suprafetei globului terestru, determina individualizarea a doua tipuri climatice pricipale: continental si oceanic. Circulatia generala a atmosferei realizeaza un schimb permanent de mase de aer, o influenta reciproca intre atmosfera uscatului si oceanului, cu mentiunea ca influenta oceanului asupra climei globului este mai importanta, comparativ cu cea a uscatului.
Curentii oceanici determina aparitia unor anomalii in distributia temperaturii aerului: valori ridicate la latitudini inalte si valori scazute la latitudini joase.
Pag. 1/6
Diferentele intre suprafetele oceanului si, respectiv, a uscatului din cele doua emisfere se rasfrang si asupra climei. Uscatul mai intins din emisfera nordica determina un contrast puternic, cu schimburi de caldura si umiditate mai intense, clima continentala contrastand cu cea oceanica.
In emisfera sudica, uscatul, mai restrans ca suprafata, reduce contrastul termic, iar amplitudinile termice anuale si diurne de pe continenete sunt mai reduse decat in emisfera nordica. Predominarea suprafetei oceanice face ca viteza medie a vantului sa fie mai mare in emisfera sudica.
Prin influentele directe pe care la manifesta, oceanul este unul dintre principalii factori climatici si, tot el, sursa esentiala a vaporilor de apa, care determina cantitatea de precipitatii.
Desalinizarea apei oceanice
Volumul de apa al Terrei a rams de milioane de ani acelasi. Acest echilibru fragil se afla in pericol datorita multiplelor activitati desfasurate de om si ale caror consecinte se manifesta printr-o crestere, de la an la an, a consumului de apa in toate tarile. Evident ca, privit cantitativ, acest consum are valori diferentiate, care se inscriu in general intre 30l/zi pe locuitor in tarile slab dezvoltate si 2000l/zi in tarile industrializate. De remarcat faptul ca se consuma numai apa dulce, al carei volum este de 37,8 mil. km3, din care utilizabila direct este numai apa raurilor (0,01%) si a lacurilor (0,35%), restul aflandu-se in ghetari (77,2%), ape subterane (22,4%) si in vaporii din atmosfera (0,04%).
Consumuri mari de apa dulce se inregistreaza mai ales in industrie si agricultura, dupa care urmeaza consumul casnic, care solicita si el milioane de metri cubi indeosebi in mediul urban, unde se afla o populatie mai numeroasa (Bucurestiul are nevoie zilnic de 1,435 mil.m3 zilnic).
Consumul de apa in crestere nu ar constitui o problema daca ar putea fi utilizata direct, si de catre toate tarile. Procesul tehnologic de desalinizare a apei de mare este cunoscut, dar inca foarte costisitor.
Cursa pentru constrirea uzinelor de desalinizare a apei de mare se afla in plina desfasurare. Daca in 1975 functionau in lume 1 036 de astfel de uzine, cu 0 productie de 2,1 mil.m3/zi, in 1991 erau deja 2 154, cu o capacitate zilnica de 6,8 mil.m3, iar in anul 2000 o cantitate nici pe departe satisfacatoare, fiind cunoscuta lipsa apei in multe regiuni ale lumii.
Numeroase uzine de desalinizare functioneaza in zona Golfului, in tarile cunoscute pentru productii importante de petrol, cu mari resurse financiare, cu o populatie in crestere numerica, cu mari proiecte industrializale, precum si cu unele de dezvoltare a agiculturii bazate pe irigatii, in ciuda lipsei apei. Astfel, numai in Arabia Saudita exista capacitati de circa 3 mil.m3/zi, in Emiratele Arabe Unite de 800 000 m3/zi, in Kuweit de 600 000 m3/zi, iar in Iran de
100 000 m3/zi.
Pag. 2/6
Oceanul - sursa de energie inepuizabila
Apele Oceanului Planetar detin un imens potential energetic, care poate fi valorificat pentru producerea de energie electrica. Principalele surse de energie luate in considerare, cel putin la nivelul tehnicii actuale, se refera la: maree, curenti marini, valuri, diferentele de temperatura ale stratului de apa marina si hidrogenul.
