Caractere generale si subdiviziuni. Subcarpatii formeaza o fasie mai joasa la marginea muntilor, prezentand caracterele unor munti mai mici si mai tineri ,cum s-a spus ,,un nou val carpatic'', adaugat muntilor prin cutari recente care s-au produs la sfarsitul neogenului si inceputul neogenului si inceputul cuaternarului. Sunt alcatuiti din roci in genere mai slabe decat cele din munte (gresii, marne, argile etc.), dar cu stratele cutate destul de puternic, inaltate pe alocuri pana la verticala. Sunt in general mai scunzi decat muntii (rareori trecand de 1000 m), dar le imita formele de relief, zvelte, cu pante accentuate. In variatia reliefului se deosebesc : inaltimi mai semete, izolate, pe care poporul le numeste ma-guri, culmi prelungi ca niste muntisori, numite muscele, precum si por-tiuni mai joase, depresiuni. Altitudinea redusa si relieful mai scund din cuprinsul depresiunilor, creeaza Subcarpatilor aspecte de inrudire cu zo-
nele deluroase, pe cand inaltimile ce separa depresiunile, amintesc de munti. Iata pentru ce Subcarpatii sunt considerati ca fac tranzitia dintre munti si dealuri.
Multe dintre depresiunile subcarpatice fiind in vremurile geologice golfuri ale marilor care se intindeau in exterior, cuprind sare, petrol, lig-
nit etc., adica depuneri ,,de laguna''. Din codrii de fag si de stajar, care
acopereau in trecut Subcarpatii, au mai ramas doar padurile izolate, de-
oarece populatia s-a intins din departate timpuri cu ogoarele si cu livezile de pomi fructiferi, ori numai cu fanetele, pe locul padurii.
Forme tipice prezinta Subcarpatii numai in partea de est si sud a ar-
cului carpatic. In partea apuseana nu exista o zona subcarpatica, Campia de Vest patrunzand printre munti sub forma depresiunilor-golfuri. Falie-
rea acestei margini a muntilor si caderea in trepte a fundamentului mon-
tan sub nivelul Campiei de Vest, s-a opus individualizarii unor noi cutari,
care de fapt caracterizeaza Subcarpatii. In interiorul arcului carpatic, tre-
cerea de la munti la Podisul Transilvaniei se face printr-un sir de depresi-
uni si inaltimi asemanatoare in unele privinte cu Subcarpatii, dar in cea mai mare parte prin simple depresiuni de contact intre munti si dealuri. Aceste depresiuni vor fi tratate in legatura cu Podisul Transilvaniei.
Subcarpatii incep de la valea Moldovei, fac ocol Carpatilor Orien-
tali si Meridionali si se termina la valea Motrului. Mai la nord de valea
Moldovei, legatura dintre munti si podis se face aproape brusc, lipsind
o zona subcarpatica propriu-zisa. Doar mica depresiune de la Cacica, cu
aparitia sarii din cuprinsul ei, prezinta unele caractere apropiate de cele subcarpatice. Dincolo de valea Motrului in Oltenia, de sub munte, apare o structura diferita, cu prelungirea formatiunilor vechi cristaline (Podisul
Mehedinti), care prezinta, de asemenea, o delimitare precisa ariei subcar-
patice.
Catre munte, limita Subcarpatilor, este in general, usor de urmarit,
deoarece muntele prezinta spre exterior povarnisuri destul de accentuate
pe linia oraselor Piatra-Neamt, Moinesti, Targu Ocna etc.. Numai in por-
tiunea cuprinsa intre Slanicul Buzaului si Dambovita, limita dintre munti si Subcarpati este mai anevoie de urmarit, deoarece cativa pinteni de munte patrund piezis in zona subcarpatica.
Spre Podisul Moldovei, limita Sucarpatilor este indicata aproximativ de valea Moldovei si in continuare de valea Siretului. Spre Campia Ro-mana limita este, de asemenea clara, fiind formata dintr-un povarnis ac-centuat, la poalele caruia se insira orasele : Buzau, Ploiesti, Targoviste precum si o neintrerupta girlanda de sate. Dincolo de Dambovita insa, zona subcarpatica este strans legata de Podisul Getic, astfel ca nu se poate trage intre ele decat o limita conventionala pe la Curtea de Arges, Babeni-Bistrita, Targu Carbunesti, Baia de Arama. Unii geografi considera la un loc Subcarpatii Getici si Podisul Getic ca formand un mare piemont.
Tinand seama de diferentierile aratate si de aspectele reliefului, din
diferite parti ale zonei subcarpatice, aceasta se desparte in trei sectoare, si
anume : 1) Subcarpatii Moldovei, intre valea Moldovei si inaltimile de la
sud de valea Trotusului ; 2) Subcarpatii Curburii, intre aceasta limita si valea Dambovitei si 3) Sucarpatii Getici, intre Dambovita si Motru.
Subcarpatii Moldovei ajung pana la 30 km latime si se caracterizea-
za printr-un sir de depresiuni mari, inchise spre exterior prin culmi margi-
nale. De la nord spre sud, principalele depresiuni sunt : Neamt, Cracau si
Tazlau-Casin.
Depresiunea Neamtului, strabatuta de valea Neamtului sau Ozanei
si inchisa spre N-E de Culmea Plesului (911 m), este ca o cetate naturala.
Inauntrul ei, Targu-Neamt este unul dintre cele mai vechi orase ale Mol-
dovei in preajma caruia se afla Cetatea Neamtului, de care se leaga atatea amintiri istorice. Alaturi este si satul lui Creanga, Humulesti, contopit in
prezent cu orasul Targu Neamt. Araturile se imbina cu pasunile si fanete-
le. In vremuri vechi, locuitorii se ocupau si cu unele mestesuguri, intre care cel al tesaturilor descris si in Amintirile lui Ion Creanga. La poalele
muntilor se insira girlanda cunoscutelor manastiri, Neamt, Secu, Agapia,
Varatec etc. ; unele datand din primele veacuri ale istoriei Moldovei, cu
monumente de arta veche de o inegalabila valoare. Spre sud depresiunea
aceasta este inchisa de Dealul Corni, bine impadurit.
Depresiunea Cracaului urmeaza mai la sud, dupa o sa joasa, langa
Baltatesti. Alungita pe cca. 50 km de o parte si alta a vaii Cracaului si a vaii Bistrita, aceasta depresiune apare ca un uluc la poalele muntilor. Are
un relief colinar, fiind deschisa spre est catre Podisul Moldovei. Datorita
reliefului putin accidentat agricultura are aici o larga extindere.
Depresiunea Tazlau-Casin este mai lunga si mai joasa decat prece-
denta. In partea ei centrala, unde se strang in manunchi Trotusul, Tazlaul,
Oituzul si Casinul, nu are decat 200 m altitudine. Spre est este bine inchi-
sa de Culmea Pietricica, masiva ca un mic munte, alcatuita chiar dintr-un sambure de roci ale flisului. La sud este inchisa de alta inaltime Ousoru,
bine impadurita in partea ei nordica, trecand si in munte, se intind zaca-
mintele petrolifere, cu centrul la Moinesti. La Targu Ocna se exploateaza
sarea. In centrul acestei depresiuni este situat orasul Gheorghe Gheorghiu
Dej, cu un mare combinat al industriei chimice.
