Caracteristici de calitate ale produselor program

Caracteristici de calitate ale produselor program

Calitatea software-ului este astazi un subiect la moda. Asa cum pentru produsele obisnuite se recurge la determinarea unui nivel al calitatii, luandu-se in considerare fie un produs etalon, fie anumite valori standard ale unor parametri caracteristici, si pentru produsele informatice se poate determina nivelul calitativ, prin care acestea reusesc sa satisfaca anumite cerinte. Produsele informatice fiind tot rezultate ale unui proces creativ, se poate realiza un plan de asigurare a conditiilor optime in care aceste produse sa fie realizate la parametri cat mai ridicati si sa poata asigura indeplinirea si realizarea cerintelor specificate. Asadar, se pot realiza sisteme de asigurare a calitatii si planuri ale calitatii si pentru procesele de dezvoltare, elaborare si realizare a produselor software.

Obiectivul final al ingineriei software este trecerea de la o activitate de elaborare a programelor in care domina stilul artizanal, de intuitie si improvizatie, de creatie tip 'arta a programarii' la o activitate sistematica care sa asigure inalta calitate a programelor si un cost cat mai scazut al elaborarii si intretinerii acestora.

In IEEE (The Institute of Electrical and Electronics Engineering) Glossary of Software Engineering Terminology, calitatea produselor informatice este definita ca fiind gradul in care un sistem, o componenta sau un proces satisface clientul, necesitatile utilizatorului sau asteptarile acestuia.

Calitatea software reprezinta totalitatea insusirilor tehnice, economice si sociale ale produselor software, insusiri ce exprima gradul in care acestea satisfac nevoia utilizatorilor,  in functie de parametrii tehnico-economici, de gradul de utilitate si de eficienta economica in exploatare

Utilizatorul este cel care certifica calitatea unui produs program, avand drept criteriu satisfacerea cerintelor sale. Producatorii de software trebuie sa obtina, cel putin, acel nivel al calitatii care sa permita satisfacerea asteptarilor utilizatorului. Un nivel mai scazut duce la alegerea produselor software concurente care, la acelasi pret, ofera nivelul necesar al calitatii. Pe de alta parte, un nivel mult mai ridicat al calitatii antreneaza costuri foarte mari care se reflecta in pretul produsului. In acest caz, utilizatorul alege acele produse concurente care, la un pret mai scazut, ofera un nivel suficient al calitatii. Este necesara, deci, utilizarea unor metode de evaluare a calitatii software astfel incat sa existe posibilitatea compararii nivelului planificat al calitatii cu cel obtinut efectiv.

Definirea problemei la beneficiar, clarificarea si detalierea acesteia de catre beneficiar si producator prin elaborarea unor specificatii are un impact deosebit atat asupra calitatii proiectului si, ulterior, a produsului, dar si asupra intregului ciclu de viata al produsului software

Caracteristicile de calitate ale produselor software sunt puse in evidenta in diferite etape din ciclul de viata ale produsului program. Cresterea nivelului unei caracteristici poate conduce automat atat la cresterea nivelurilor pentru unele caracteristici, cat si la scaderea nivelurilor pentru altele. Programatorii trebuie sa cunoasca modul in care interactioneaza caracteristicile si atributele de calitate pentru a asigura realizarea echilibrului necesar incadrarii produsului program intre limite de performanta admise. Aceste caracteristici de calitate sunt urmatoarele: fiabilitatea (un program poseda caracteristica de fiabilitate in masura in care indeplineste functiile de prelucrare cerute de beneficiar, pe un interval de timp dat, fara erori), corectitudinea (un produs program este corect daca transformarile pe care le efectueaza conduc la obtinerea de rezultate ce corespund calita­tiv si cantitativ cu specificatiile de programare), eficacitatea (un produs program este eficace daca realizeaza o corelatie optima intre consumurile de resurse -timp de executie, memorie interna, tipuri si numar periferice - si complexitatea problemei ce se rezolva), siguranta in utilizarea curenta (stabileste masura in care un program aplicativ nu permite efectuarea de modificari neautorizate sau nedorite in volume de date, precum si distrugerea partiala sau totala a volumelor de date), stabilitatea indica rezistenta programului aplicativ fata de efectele generate de o modifi­care a datelor initiale, cat si in secventele de instructiuni care compun modulele care intra in componenta sa), mentenabilitatea (indica masura in care este permisa actualizarea rapida si usoara a produsului program pentru a putea continua utilizarea acestuia chiar in conditii modificate), adaptabilitatea (reprezinta capacitatea produsului software de a permite integrarea de noi functii de prelucrare si de a include acele secvente de instructiuni care maresc performanta programului, aducandu-l la nivelul eficientei de utilizare de la un moment dat, ulterior elaborarii), liniaritatea (masoara gradul in care la elaborarea unui modul, a unei secvente sunt utilizate instructiuni care se executa una dupa alta sau masura in care nu sunt utilizate instructiuni de salt conditionat sau neconditionat), claritatea (un produs program este considerat impur atunci cand secventele ce formeaza modulele sale contin instructiuni ce pot lipsi fara a fi afectata calitatea rezultatelor finale), reutilizabilitatea (reprezinta capacitatea unor module ale produsului program de a fi incorporate in alte programme, avand rezultat direct economia de munca vie), portabilitatea (caracteristica de calitate care pune in evidenta gradul in care un produs program poate fi rulat pe mai multe tipuri de calculatoare), integrabilitatea (arata gradul in care produsele software pot fi incluse in sisteme complexe de prelucrare a datelor),  testabilitatea (ofera utilizatorilor posibilitatea de a pune in evidenta cat mai multe variante de probleme ce pot fi rezolvate si comportamentul progra­mului aplicativ in situatii particulare - fisiere vide, date incomplete, date neconsistente), completitudinea (da masura in care modulele produsului software sunt partial activabile si fiecare realizeaza functia de prelucrare data in specificatii), generalitatea (pune in evidenta aria de cuprindere a functiilor de prelu­crare, variantele problemei ce pot fi rezolvate, cazurile particulare, dimensiunile maxime ce se iau in considerare), consistenta (pune in evidenta masura in care modulele realizeaza functii de prelucrare necontradictorii si se bazeaza pe uniformizare in folosirea simbolurilor, a regulilor de construire a identificatorilor, etichetelor si in general a secventelor omogene), complexitatea (permite stabilirea diferentelor dintre structurile programelor si ierarhizarea programelor dupa noduri si arce si mod de orientare a acestora din urma), flexibilitatea (determina volumul de restrictii impus utilizatorilor pentru a obtine rezultate complete si corecte prin folosirea unui program aplicativ), modularitatea (descrie ordinea din cadrul produsului format din module).