Cetatea Neamt
Situata in partea de nord-est a judetului Neamt, la o departare de 46 de km de resedinta acestuia si in imediata apropiere a orasului Tg. Neamt, Cetatea Neamt (sau a Neamtului) face parte din categoria monumentelor medievale de valoare exceptionala din Romania. Aparitia si existenta sa sunt strans legate de istoria locului, a carei vechime coboara cu mai bine de sapte milenii in negura timpului.
Situata in partea de nord-est a judetului Neamt, la o departare de 46 de km de resedinta acestuia si in imediata apropiere a orasului Tg. Neamt, Cetatea Neamt (sau a Neamtului) face parte din categoria monumentelor medievale de valoare exceptionala din Romania. Aparitia si existenta sa sunt strans legate de istoria locului, a carei vechime coboara cu aproximativ sapte milenii in negura timpului.
Numai in microregiunea in care se situeaza Cetatea Neamt, atat de generoasa din punct de vedere a conditiilor de mediu natural, se gasesc un numar de peste 100 de situri arheologice si obiective de arhitectura care corespund tuturor epocilor si culturilor atestate in estul tarii noastre. Cele mai vechi urme de locuire, apartinand culturii Starčevo-Cris (cca. 5500-5000 i.H.), au fost puse in evidenta la Lunca-Vanatori si Oglinzi-Raucesti, pe versantul estic al Culmii Plesului, la doar cativa kilometri de Cetatea Neamt. Atrase de izvoarele de slatina care se gasesc in apropiere, comunitatile de agricultori si crescatori de vite din neoliticul timpuriu au exploatat intens apa sarata, asa cum au facut si populatiile care s-au succedat, atat pentru consumul cotidian propriu, cat si in scopul obtinerii sarii cristalizate care era transmisa catre triburile aflate la departare. Pentru secolele urmatoare (cca. 5000-4200 i.H.) sunt atestate vestigii ale culturilor ceramicii liniare si Precucuteni la Lunca, Oglinzi, Tarpesti, Topolita s.a., pentru ca ulterior (cca. 4000-2500 i.H.) sa se remarce un numar mare de asezari ale culturii Cucuteni (la Tg. Neamt, Vanatori, Poiana, Lunca, Raucesti, Petricani, Tarpesti etc.), cea mai stralucita civilizatie a Europei Vechi. Dupa o perioada framantata (cca. 2500-2000 i.H.), generata de patrunderea unor triburi de origine estica si nord-estica, in apropierea orasului de pe apa Ozanei (la Lunca, Davideni, Radeni, Tarpesti, Savesti) si chiar pe locul Cetatii Neamt sunt prezente comunitati ale epocii bronzului tracic (cca. 1800-1100 d.H.).
Daca pentru mileniul I i.H. sunt documentate un numar mai mic de descoperiri, in prima parte a secolului al II-lea d.H. asezarile sunt mult mai numeroase si bogate, asa cum sunt cele de la Brusturi, Topolita, Urecheni, Tarzia sau Nemtisor.
Cat priveste segmentul cronologic cuprins intre secolele V-VIII d.H., cunoscut in istoriografia romaneasca sub numele de perioada formarii poporului roman, statiunea de la Davideni este emblematica pentru intreg spatiul est-carpatic.
Avand forme specifice de organizare social-economica si politico-militara, comunitatile locale au evoluat in secolele urmatoare, desi au fost influentate negativ de controlul exercitat de populatiile turanice.
Dupa mijlocul veacului al XIV-lea, vechile asezari din Depresiunea Neamt cunosc o revigorare economica, activitatile productive si schimburile comerciale permitand transformari esentiale in statutul localitatilor. Indeosebi dupa formarea statului medieval moldovenesc se constata o crestere a numarului asezarilor rurale, sunt atestate documentar si arheologic curtile boieresti (ca cele de la Ortesti si Netezi), iar interesul domniei pentru aceasta zona devine tot mai evident. In acest context, aparitia orasului Targu Neamt si a Cetatii Neamt nu este decat o consecinta a dezvoltarii societatii locale, care pe parcursul intregului ev mediu va fi racordata la toate evenimentele istorice majore care s-au petrecut in Moldova.
Despre originea cetatii
Lipsa unor informatii precise privind inceputurile constructiei Cetatii Neamt a facut sa se vehiculeze, pe aceasta tema, mai multe ipoteze, a caror veridicitate a fost deseori pusa la indoiala.
O serie de istorici si filologi, dintre care unii de mare prestigiu, precum A.D. Xenopol, B.P. Hasdeu, D. Onciul s.a., pornind de la Bula papala din anul 1232, in care se strecura informatia ca in timpul sederii cavalerilor teutoni in Tara Barsei, intre anii 1211-1225, acestia ar fi construit pe versantul estic al Carpatilor un castrum muntissimum, au acreditat parerea ca numai Cetatea Neamt ar fi putut fi acesta.
Dealtfel, ipoteza germanica - teutonica sau saseasca - a Cetatii Neamt a fost insusita de multi dintre istoricii nostri, care au trebuit intr-un fel sau altul sa se pronunte asupra originii acesteia, pornind de la numele pe care il poarta.
In deceniul sase al secolului nostru, cand lipsa informatiilor istorice scrise au putut fi suplinite de pretioasele informatii date de sapaturile arheologice, parerile asupra inceputurilor cetatii au putut fi reconsiderate. Astfel, materialul databil de pe stratul cel mai de jos de locuire al cetatii, scos la iveala prin investigatiile sistematice efectuate, similar cu cel descoperit la cetatea de scaun de la Suceava, unde au fost identificate si monede din timpul domniei lui Petru I Musat (1375-1391), constituie o dovada certa ca Cetatea Neamt a fost construita in a doua parte a domniei lui Petru I, perioada in care Moldova a cunoscut o dezvoltare economica si politica continua.
Daca vechea teorie, conform careia constructia cetatii s-ar datora teutonilor, cade de la sine, nici ipoteza unei constructii sasesti nu poate rezista catusi de putin, pentru ca mica colonie atestata in evul mediu in urbea Neamt nu avea nici autoritatea politica si nici puterea economica necesara pentru a realiza o constructie militara de asa mari proportii. In plus, pana la aceasta data nu s-a descoperit nici o marturie arheologica care sa sustina acest lucru, iar izvoarele documentare sunt ca si inexistente.
Dupa cum afirma cu peste trei decenii in urma regretatul istoric Radu Popa, un monument ca Cetatea Neamtului reprezinta o constructie de mare amploare, care a cerut un efort urias si mijloace materiale considerabile. Singura forta capabila de a intreprinde asemenea initiative a fost asigurata de voievozii din epoca de consolidare a statului feudal al Moldovei.
Este foarte probabil ca documentul din 6 mai 1387, prin care Petru I Musat a depus juramantul formal de vasalitate fata de regele Vladislav Iagello al Poloniei, in care domnul moldovean mentiona ca "ne facem supusi cu omagiu, pe noi, poporul si tara noastra, cetatile Moldovei si celelalte domenii ", face referire si la Cetatea Neamt, atestata documentar in mod clar cativa ani mai tarziu, la 1395, in timpul expeditiei regelui Sigismund de Luxemburg al Ungariei, asupra Moldovei. Nu lipsit de importanta este faptul ca "Neamtul din munti " este amintit in Cronica ruseasca ce cuprinde orasele de la est de Carpati, datata intre anii 1387-1391, care ar fi putut sa se refere atat la oras, cat si la cetate.
Fortificatiile Cetatii Neamt trebuiau sa reprezinte un avantpost important in lupta de aparare a granitei de vest a Moldovei, a trecatorilor Carpatilor Rasariteni mai ales, pe unde putea veni asupra statului moldovenesc primejdia cea mai mare: la acea vreme regatul maghiar isi manifesta cu evidenta politica de continua expansiune teritoriala spre est.
Asezata aproape de varful cel mai inalt al Culmii Plesului, Cetatea Neamt strajuia valea Moldovei si a Siretului, ca si drumul care trecea peste munte in Transilvania, de la Targu Neamt spre Pipirig, peste Petru Voda, prin Poiana Largului spre pasul Tulghesului. Fiind una din cele mai bine intarite cetati de care a dispus statul medieval moldovenesc, Cetatea Neamt a fost prezenta in evenimentele de prima importanta pe care le-a cunoscut aceasta parte de tara.
Numele cetatii provine, probabil, de la hidronimul de "Neamt " pe care il poarta raul care curge pe sub poala muntelui si de la care si-au luat numele orasul si manastirea din apropiere. Mult timp centrul politic al regiunii a fost orasul de pe apa Neamtului (cunoscuta in acest sector si sub numele de Ozana) unde parcalabii cetatii erau sefii administrativi, militari si judecatoresti, numele de Neamt extinzandu-se apoi asupra tinutului si judetului, asa cum si orasul Piatra, dupa mijlocul secolului al XIX-lea, va deveni Piatra-Neamt.
Filiatia toponimelor de "Neamt " de la numele apei, afluent de dreapta al Moldovei, pare a fi identica cu cea de la Suceava, unde orasul, cetatea si tinutul si-au luat numele de la apa Sucevei.
Dupa cum arata istoricul C.C. Giurescu, unele targuri si orase medievale au luat fiinta la locurile de vaduri pentru trecerea apelor, devenind centre polarizante pentru zona inconjuratoare, de aici si emanarea toponimelor de la hidronime si extinderea lor la nivelul unitatilor teritoriale mai mari - ocoale si tinuturi.
Unii carturari au explicat cuvantul "Neamt " ca fiind de origine slava, el insemnand: "tacut ", "linistit ", "mut " si care a fost dat ca hidronim si toponim in perioada de convetuire a populatiei romanesti autohtone cu comunitatile slave in deplasare pe teritoriul tarii noastre, cand au inceput a fi folosite nume slave si pentru alte cursuri de ape.
Potrivit conceptiei strategice a domnitorilor Moldovei de la sfarsitul secolului al XIV-lea si inceputul veacului urmator, Cetatea Neamt trebuia sa se incadreze in sistemul general de aparare a tarii, alaturi de alte fortificatii similare
