Se presupune ca impreuna cu el se afla si mama sa, Elena.
Sub Diocletian, Constantin a indeplinit functia de tribunus primi ordinis in Asia si Palestina, iar sub Galerius a luptat impotriva sarmatilor. Dupa moartea tatalui sau a fost proclamat imperator de catre armata (25 iulie 306). S-a casatorit cu Flavia Maxima Fausta, de la care a avut doi fii: Fl. Iulius Constantinus si Fl. Iulius Constans.
Odata proclamat imparat, Constantin mostenea de la tatal sau conducerea Britanniei si Galliei, alegandu-si ca resedinta orasul Augusta Treverorum si luandu-si ca sarcina principala paza frontierii Rinului, unde a si reputat o prima si mare victorie asupra francilor. Dupa aceasta a urmat o intelegere cu Galerius, cazandu-se de acord ca tanarul Constantin sa se multumeasca numai cu titlul de Caesar, in timp ce Flavius Saverus era proclamat Augustus, adaugand la teritoriul pe care deja il stapanea si dioceza Spaniei. La 25 dec. 307, Constantin va fi recunoscut Augustus. Maxentius, care in oct. 306 se proclamase imparat in Italia, Spania si Africa, este declarat uzurpator.
In intelegerea cu Licinius, Constantin ocupa Spania in anul 310, apoi patrunde cu armata in Italia, infrange fortele mult superioare ale lui Maxentius la Turin, Verona si in batalia decisiva de la Podul Milvius de langa Roma, Maxentius isi gaseste moartea (312 d.Hr.). toate provinciile occidentale ale imperiului sunt astfel reunite sub autoritatea sa. La Roma, Constantin desfiinteaza cohortele pretoriene si initiaza o politica favorabila crestinilor.
In urma intrevederii dintre Constantin si Licinius, de la Mediolanum (feb. - mar. 313), este promulgat "edictul de la Milan", prin care crestinismul devine o religie egala in drepturi cu celelalte culte din stat. Casatoria surorii lui Constantin, Constantzia, cu Licinius, pecetluieste alianta dintre cei doi imparati. In urma razboiului dintre Licinius si Maximinus Daia, stapan al provinciilor din Asia Mica si Sirira, Licinius ocupa toate provinciile orientale. Conflictele dintre cei doi nu intarzie sa apara, astfel incat in anul 316 se declanseaza un prim razboi civil. Constantin obtine doua victorii in bataliile de la Cibalae (Pannonia) si Campus Ardiensis (Tracia), dar confruntarea se incheie printr-o pace de compromis.
Constantin a continuat si a desavarsit toate reformele initiate de Diocletian; uneori detaliile si etapele reformelor lor administrative, militare, fiscale, financiare sau religioase nu sunt usor de separat. Cu Constantin se incheie procesul transformarii Imperiului intr-o monarhie de drept divin, de esenta crestina. Numarul provinciilor este ridicat la 117, grupate in 14 dioceze si 4 prefecturi.
Pe plan religios, Constantin intervine in conflictele cristologice, luand pozitie impotriva schismelor si ereziilor, urmarind unitatea bisericii, important factor de sprijin al statului.
