Ianus, una dintre cele mai vechi divinitati din mitologia romana. La origine, Ianus a fost un rege care a domnit in Latium in epoca de aur. Dupa moarte a fost divinizat. Ca zeu protector al Romei i se atribuia un miracol care a salvat cetatea de o invazie a sabinilor: in timp ce dusmanii se pregateau sa treaca peste zidurile Capitoliului, Ianus a facut sa tasneasca in fata lor un suvoi fierbinte, care i-a silit sa se retraga. In amintirea acestui fapt persista la Roma obiceiul de a lasa in timp de razboi portile templului lui Ianus deschise, pentru a-i da posibilitate zeului sa vina in ajutorul romanilor. In timp de pace ele se inchideau. Ianus era infatisat cu doua fete opuse: una privea inainte, cealalta, inapoi.
Iupiter, la romani, stapanul zeilor si al oamenilor, asimilat cu Zeus,din mitologia greaca. Era considerat drept divinitate suprema, datatoare de viata si de lumina, care carmuia cerul si pamantul, stapanea tunetul si trasnetul, dezlantuia ploile si furtunile etc. Legate de aceste atribute, Iupiter purta o serie de epitete, ca: Fulgurator, Fulminator, Tonans etc. Templul sau se afla la Roma, pe Capitoliu si, de aici, el a mai capatat un epitet - Capitolinus. Dar denumirea cea mai cunoscuta care il desemna era Optimus Maximus ( "cel mai bun si cel mai mare "). Ca ocrotitor al romanilor si al Romei in special, Iupiter era cinstit cu precadere de consulii care intrau in functie, de generalii care se intorceau victoriosi, de invingatorii in intrecerile sportive, de cei care imparteau dreptatea etc. El era venerat si avea cate un templu in toate orasele Italiei si ale provinciilor.
Saturnus, veche divinitate de origine italica, care patrona muncile agricole si roadele pamantului. Saturnus a fost identificat de timpuriu cu titanul Cronos,din mitologia greaca.
Mercurius, fiul lui Iupiter si al unei pleiadei, s-a nascut intr-o pestera pe muntele Cyllene, din Arcadia. Inca de timpuriu, Mercurius si-a vadit aptitudinile si talentele. Abia nascut, copilul a iesit din scutece si a fugit pana in Thessalia, de unde a furat cirezile pe care le pastea acolo fratele sau,Apollo. Nimeni nu l-a vazut in afara de un cioban, pe nume Battus. Dupa ce a ascuns animalele, Mercurius s-a intors inapoi in pestera in care s-a nascut. Acolo, la intrare, a gasit o broasca testoasa si, cu ingeniozitatea-i caracteristica, a intocmit din carapacea ei o lira. Intre timp Apollo a luat urma hotului si, ajuns la pestera cu pricina, l-a silit pe Mercurius sa-i inapoieze vitele. Auzind insa sunetul minunat al lirei, zeul s-a invoit sa i le lase in schimbul noului instrument. Mai tarziu, tot de la Apollo a primit Mercurius si faimosul caduceu, care a devenit - alaturi de palaria cu boruri largi si de sandalele de aur inaripate - unul dintre atributele zeului. Mandru de istetimea fiului sau, Iupiter l-a facut pe Mercurius mesagerul zeilor. In aceasta calitate, in majoritatea legendelor Mercurius joaca un rol secundar. El participa, de pilda, la gigantomahie, le insoteste pe cele trei zeite olimpiene pe muntele Ida, conducandu-le in fata judecatii lui Paris, il ajuta pe Odysseus sa invinga vrajile Circei, mijloceste targul dintre Hercules si Omphale, la porunca lui Iupiter il insoteste prin lume pe micul Bacchus urmarit de mania luiIuno etc. Mercurius era zeul comertului si al calatorilor - si, pentru acest atribut, i se ridicau statui la toate raspantiile - dar si al hotilor si al borfasilor. El era protectorul pastorilor si calauza umbrelor celor morti catre meleagurile Infernului. In general, era considerat drept patronul muzicii, al oricarei inventii, al mestesugurilor etc. In mitologia greceasca zeul mesager purta numele de Hermes. La romani mama lui Mercurius era veche divinitate de origine obscura. Simboliza, se pare, Primavara. Mai tarziu a fost identificata cu Maia din mitologia greaca.
Marte, fiul lui Iupiter si al Iunonei si una dintre cele trei divinitati protectoare ale Romei (alaturi de Iupiter si Quirinus). Romanii il considerau drept protectorul lor si tatal lui Romulus. Era, la origine, zeul renasterii naturii, devenind mai tarziu zeul razboiului si al agriculturii. A fost identificat de timpuriu cu Ares, din mitologia greaca.
Quirinus In mitologia romana, veche divinitate razboinica, de origine sabina, identificata uneori cu zeul Marte, alteori cu Ianus. Denumire purtata de Romulus dupa moarte, cand a fost trecut in randul zeilor.
Vulcanus, veche divinitate romana, identificata de timpuriu cu Hephaestus din mitologia greacaVulcanus, fiul lui Iupiter si al Iunonei, era considerat drept zeul focului. Vulcanus era schiop. Infirmitatea lui se datora fie faptului ca fusese aruncat de Iupiter din inaltul cerului, fiindca in cursul unei dispute dintre parintele zeilor si Iuno el luase apararea mamei sale, fie faptului ca se nascuse infirm si, rusinata, Iuno il aruncase in mare, de unde a fost luat si crescut de Tethys. Timp de noua ani Vulcanus a trait intr-o grota din fundul marii, dupa care a fost readus in Olimp. Resedinta sa de predilectie a ramas insa muntele Aetna din Sicilia. Acolo, in atelierele fierariei lui divine, ucenicii sai - ciclopii - prelucrau fierul si celelalte metale. Din mainile dibace ale zeului faurar ies tot felul de obiecte minunate: un tron de aur daruit Iunonei, armele lui Achilles, lucrate la rugamintea lui Thetis, trasnetele lui Iupiter, faimosul colier al Harmoniei etc. Vulcanus a fost cel care a ajutat la nasterea Minervei inlesnind ca zeita sa iasa din capul divinului ei tata, si tot el a modelat, din tarana, trupul Pandorei. Vulcanus a fost cel care l-a tintuit si pe Prometheus de muntele Caucasus. Desi inzestrat cu un fizic urat, Vulcanus era considerat cand sotul uneia dintre gratii, cand - de cele mai multe ori - drept sotul lui Venus care, ce e drept, ii era. Lui Vulcanus ii sunt atribuiti multi copii.
Neptunus, la romani, zeul Marii, identificat cu Poseidon din mitologia greaca.Neptunus, zeul marii, fiul lui Saturnus si al Rheei. Ca si ceilalti frati ai sai, cand s-a nascut, Neptunus,a fost inghitit de catre tatal sau si apoi dat afara. Mai tarziu a luptat alaturi de olimpieni impotriva titanilor. Cand, in urma victoriei, s-a facut impartirea Universului, lui Iupiter i-a revenit Cerul, lui Orcus lumea subpamanteana, iar lui Neptunus Imparatia apelor. El salasluia in fundul marii impreuna cu sotia sa, Amphitrite, alaturi de care, uneori, urmat de un intreg cortegiu marin si purtat de un car tras de cai inaripati, spinteca valurile. Neptunus starnea furtunile sau facea ca apele marii sa devina linistite, el scotea insule la iveala sau le cufunda pe altele lovindu-le cu tridentul sau, facea sa izvorasca rauri sau sa se inchege lacuri. O data el a incercat impreuna cu Iuno si cu Minerva sa-l puna in lanturi pe Iupiter, dar incercarea a dat gres. De atunci Neptunus a fost mereu alaturi de preaputernicul sau frate care carmuia destinele lumii. Legat de numele sau este episodul intrecerii care a avut loc intre el si Minerva atunci cand a fost sa-si imparta intre ei pamantul Atticei ,ca sa inalte zidurile Troiei. Faptul ca nu a fost rasplatit pentru munca sa a atras mania lui Neptunus asupra troienilor. Aceasta manie, si faptul ca Odysseus i-a ucis un fiu, pe ciclopul Polyphemus, l-a determinat pe puternicul zeu sa-l urmareasca pe erou cu razbunarea sa, nimicindu-i pe rand corabiile si aruncandu-l de pe un tarm pe altul. Cu zeitele sau cu muritoarele de rand Neptunus a avut numerosi fii si fiice, majoritatea infatisati ca niste fiinte monstruoase sau a caror forta era de temut. Printre acestia se numarau: ciclopul Polyphemus, gigantul Chrysaor, aloizii, Lamus - regele lestrigonilor, Triton etc.
Orcus, la romani, in credinta populara, zeul mortii, identificat mai tarziu cu Hades. De la el, sub numele de Orcus, era desemnat Infernul insusi.
Orcus, zeul imparatiei subpamantene, fiul lui Saturnus si al Rheei. Ca si ceilalti frati ai sai, cand s-a nascut, Orcus a fost inghitit de tatal sau, apoi dat afara. Mai tarziu a participat la lupta dusa de olimpieni impotriva titanilor. Orcus salasluia in imparatia umbrelor, pe care o carmuia alaturi de sotia sa, Persephone. El nu ingaduia nimanui, o data ajuns acolo, sa mai vada lumina zilei. Cand Hercules a trecut hotarele Infernului s-a lovit de impotrivirea lui Orcus, pe care l-a ranit cu o sageata, silindu-l sa se refugieze in Olimp. Numele de Orcus era evitat de cei vechi, care se fereau sa-l pronunte, socotindu-l aducator de nenorociri. Cel mai adesea el era invocat sub numele de Pluto (Zeul cel bogat), aluzie la bogatiile nemasurate care se ascundeau in maruntaiele pamantului.
Sol, la romani, veche divinitate de origine sabina, identificata cu Helios din mitologia greaca.Sol, "Soarele ", era o divinitate solara, asemanatoare - si uneori identificata - cu Apollo. Apartinea generatiei preolimpiene: era fiul lui Hyperion si al Theiei si frate cu Selene si cu Eos.Sol, inchipuit ca un tanar frumos si puternic, este zeul care aude si vede totul. Vestit de Aurora, care-l precede, el strabate zilnic bolta cereasca pe carul sau tras de patru cai iuti. Seara Sul coboara in apele oceanului, unde-si scalda si-si racoreste caii infierbantati, el insusi odihnindu-se intr-un palat de aur, de unde porneste din nou la drum in ziua urmatoare. Cu oceanida Perse, Sol are mai multi copii: Circe, Aeetes regele Colchidei, Pasiphae si Perses. Cu oceanida Clymene, una dintre surorile sotiei lui, are mai multe fiice. Acestea din urma ii pazesc faimoasele cirezi de boi din care s-au infruptat tovarasii lui Odysseus. In mitologia greaca Sol se numea Helios.
Liber, in mitologia romana, denumire purtata de zeul Bacchus.
Bacchus, la romani, zeul vinului si al vitei de vie. Era o divinitate secundara, preluata de la greci
Iuno, in mitologia romana, sotia lui Iupiter si protectoarea femeilor, in special a celor maritate. Dupa atributele pe care le avea, Iuno era denumita fie Moneta (cea care vesteste, avertizeaza - datorita faptului ca a salvat Roma de invazia galilor prin alarma pe care au dat-o faimoasele gaste de la Capitoliu, ce ii erau consacrate), fie Lucina, datorita faptului ca ajuta femeile la nasteri, fie Juga, pentru ca patrona casatoriile etc. Sarbatorile inchinate ei purtau numele de Matronalia si aminteau de rolul salvator pentru cetate al femeilor sabine rapite odinioara, care s-au aruncat in incaierare intre parintii si noii lor soti, impiedicandu-i sa se macelareasca reciproc. Iuno a fost identificata de timpuriu cu Hera din mitologia greaca. Numele ei era legat de numeroase mituri si legende.
Ceres, la romani, zeita graului si a recoltelor. Desi de origine veche latina, aceasta divinitate s-a identificat mai tarziu intru totul cu Demeter din mitologia greaca.Ceres era fiica lui Cronos si a Rheei si apartinea generatiei olimpienilor. Ceres a avut cu Iupiter o unica fiica, pe Persephone, de care era strans legata atat in ceea ce priveste cultul cat si legenda. In timp ce culegea pe un camp flori, pe Persephone a inghitit-o pamantul; ea a fost rapita de unchiul ei, Pluto, care a dus-o cu el in Infern. Zadarnic a cautat-o indurerata Ceres noua zile si noua nopti, cutreierand lumea in lung si-n larg. Nimeni nu-i stia de urma. Intr-un tarziu, mama a aflat de la Apollo de soarta fiicei ei. Cuprinsa de jale, Ceres paraseste atunci Olimpul si jura sa nu-si reia indatoririle divine si locul in randul zeilor, decat in ziua cand ii va fi inapoiata Persephone. Ratacind pe pamant, dupa multe peregrinari, ajunge la Eleusis si zaboveste o vreme mai indelungata la curtea regelui Celeus .Intre timp, cum pamantul nu mai rodeste si holdele se usuca, Iupiter il trimite pe Mercurius sa i-o aduca inapoi pe Persephone. Dar reintoarcerea fiicei la mama ei nu mai este posibila. Ascalaphus a vazut-o pe Persephone cum s-a infruptat in Infern dintr-o rodie. In felul acesta ea s-a legat, o data pentru totdeauna, de lumea subpamanteana. Manioasa, Ceres il transforma pe Ascalaphus - singurul martor al sacrilegiului comis - in bufnita. Persephone insa trebuie sa ramana alaturi de Pluto. La insistentele lui Ceres se ajunge totusi la un compromis: sase luni din an Persephone va sta alaturi de sotul ei in regatul subpamantean si sase luni le va petrece pe pamant, langa mama ei. Reintoarcerea pe pamant era insotita de venirea primaverii, de renasterea naturii si de plinatatea verii. Absenta ei era marcata de ariditate, de anotimpul trist al iernii in care Ceres ducea dorul fiicei ei. In mitologia greaca Ceres purta numele de Demeter, o veche divinitate cu care a fost asimilata.
Tellus, la romani, veche divinitate si personificare a Pamantului, identificata cu Gaea din mitologia greaca. Tellus, considerata in vechime drept element primordial din care se trageau toti ceilalti zei. Tellus s-a nascut dupa Chaos (Haosul), zamislindu-i, la randul ei, pe Uranus (Cerul) si pe Pontus (Marea). Din unirea ei cu Uranus s-au nascut titanii, titanidele si ciclopii. Toti acesti copii ai Terrei il urau insa pe tatal lor, Uranus, fiindca ii silea sa traiasca in adancurile pamantului si nu le ingaduia sa vada lumina zilei. Pentru a-si scapa copiii de tirania lui Uranus, Terra(Tellus)l-a ajutat pe unul dintre ei, pe Saturnus, sa-si mutileze tatal. Din picaturile de sange scurse de la Uranus, care au cazut pe pamant si l-au fecundat, s-a nascut o noua generatie de copii: eriniile, gigantii si nimfele. Dupa mutilarea lui Uranus, Terra s-a unit cu celalalt fiu al ei, Pontus, si a zamislit o serie de divinitati marine, printre care se numarau Ceto, Nereus si Thaumas. Domnind asupra universului, Saturnus se dovedeste insa la fel de tiran ca si tatal sau. Atunci Terra hotaraste sa-l nimiceasca si pe el. Saturnus se unise de mai multe ori cu sora sa Rhea, si avusese cu ea mai multi copii, pe care insa ii inghitise pe rand. Cand a fost sa-l nasca pe Iupiter, ca sa-si scape copilul de furia tatalui, Rhea a cerut sprijinul Terrei. Aceasta i-a dezvaluit voia destinului: Iupiter avea sa supravietuiasca si sa-si doboare tatal, cu sprijinul titanilor. Cu ajutorul Terrei , Rhea reuseste sa-l insele pe Saturnus si sa-l ascunda pe Iupiter. Mai tarziu, cand Iupiter ajunge sa conduca destinele lumii, Terra, nemultumita si de carmuirea lui, da nastere - unindu-se de data aceasta cu Tartarus - unor fiinte monstruoase: Typhon si Echidna. Typhon le declara razboi zeilor, care mult timp sunt inspaimantati de forta lui uriasa. Tot Terrei ii sunt atribuiti - dupa diferite versiuni - numerosi alti copii monstruosi, printre care: Antaeus, Charybdis, harpiile etc. Intr-o perioada mai tarzie Terra trece drept mama tuturor zeilor si ulterior cultul ei se identifica fie cu cel al zeitei Ceres , fie cu cel al Cybelei.
