Aceeasi varietate - dupa regiuni si in functie de conditiile economice si sociale - este evidenta si in domeniul educatiei, al obiceiurilor, al vietii familiare. In liniile generale insa acestea au aspecte constante in treaga lume greceasca a epocii clasice.
La nasterea unui baiat era obiceiul sa se atarne la usa dinspre strada o ramura de maslin, iar la nasterea unei fetite, o coroana cu panglici de lana. Dupa cateva zile de la nastere avea loc ceremonia de purificare cand in mod simbolic noul nascut era "prezentat" flacarii focului din camin. Apoi tatal il lua in brate - semn ca il cunostea ca fiul sau legitim. Dupa care toti membrii familiei - si sclavii casei - ii aduceau noului nascut un dar. Daca tatal nu-l recunostea, sau daca familia nu avea mijloace sa-l creasca, copilul era parasit intr-un loc public, lasat cui voia sa-l ia; si de obicei se gasea cine sa-l ia si sa-l creasca; daca nu de altceva, cel putin ca sa-l vanda mai tarziu ca sclav. Daca nu se gasea nimeni sa-l ia, il lua statul, si copilul era crescut pe spezele statului - fapt pentru care el urma apoi sa despagubeasca statul, altmiteri putea sa ramana sclav. Dar cel putin in Atena si mai ales in perioada clasica, abandonarea unui nou-nascut era un fapt rar, nu un fapt curent ca in Sparta.
Informatiile de care dispunem cu privire la educatia copiilor sunt cele referitoare la situatia din Sparta si Atena. Sistemele educative in cele doua state erau fundamental opuse.In statul spartan copilul apartinea familiei numai pana la varsta de 7 ani; dupa care un spartan era total la dispozitia statului - pana la varsta de 60 de ani! Educatia spartana consta in exercitii fizice dure si antrenament militar urmarindu-se sa i se formeze copilului sau tanarului un desavarsit spirit de disciplina, de supunere oarba. Precum si capacitatea de a suporta cele mai absurde privatiuni si mizerii fizice: umbland desculti si cu capul ras, antrenandu-se complet goi, muncind mizerabil si insuficient, dormind pe saltea de trestie si adeseori fiind biciuiti numai pentru a se deprinde sa suporte durerea.In rest - o instructie intelectuala absolut minima(si de care foarte probabil nu toti copiii beneficiau); scris-citit, evantual cateva notiuni elementare de aritmetica si de muzica militara. Viata permanenta de cazarma ducea la practica curenta si in mod deschis a pederastiei. Fetele primeau si ele o instructie premilitara: alergari, marsuri, lupta, aruncarea discului si a sulitei.
Cu totul diferita era educatia copiilor si a tinerilor din Atena (si probabil ca aproape in toate celelalte state grecesti). Tatal dispunea de educatia copiilor pana la varsta de 18 ani. Mamele secondate uneori de sclavele casei, se ingrijaeu de cresterea lor. La varsta de 7 ani incepeau scoala. La Atena - dar nu si in alte parti ale lumii grecesti - legile prevedeau obligatia statului de a se ocupa de instructiunea copiilor ca de o esentiala problema civica. Dar aici, chiar daca nu ar fi fost obligati parintii sa-si dea copii la scoala, aceasta obligativitate deriva dintr-un obicei. Fapt este ca inca de la inceputul sec. al V-lea i.e.n putini tarani din statul atenian mai ramasesera analfabeti. Statul atenian suporta cheltuielile scolare numai pentru copiii orfani de razboi. Parintii isi trimiteu copiii la scoala particulara tinuta de un invatator. Acesta le preda notiuni de scris - citit, de aritmetica si de muzica, timp de 5 sau 7ani;nu mai mult pentru ca dupa varsta de 14 ani educatia fizica lua aproape complet locul educatiei intelectuale. Elevii scriau pe tablite cerate texte literare si elemente de aritmetica, limitate la cele patru operatiuni (tabla inmultirii exista inca de la inceputul lui Pitagora). Locul principal in programa scolara il detineau poetii Solon, Hesiod si in primul rand Homer, pentru ca acestia puteau influenta asupra formarii morale si politice a viitorului cetatean.
"Cei ce dispun de mijloace" isi continuau studiile la scolile sofistilor si ale retorilor. Aceasta unica forma de invatamant superior avea un scop practic: sa-i invete pe tineri arta elocintei si tehnica convingerii publicului pintr-un bine studiat sistem si un intreg arsenal de argumente si formule abile. In schimb alte discipline nu erau considerate indinspensabile: celebrul profesor de retorica Isocrate (463-338 i.e.n) sustinea ca geometria astronomia sau stiintle naturale nu au nici o valoare educativa ci forma filosofica formeaza capacitatea tinerilor de a judeca si de a-i conduce pe ceilalti.
Toate aceste forme de invatamant erau rezervate numai baietilor; educatia fetelor, care se facea exclusiv in familie, se reducea la gospodarie, la tors si la tesut. Abia in perioada elenistica femeia va putea primi o oarecare cultura. In epoca clasica o femeie care ar fi urmarit sa-si faca o educatie culturala si artistica ar fi fost banuita ca este de o moralitate foarte dubioasa.
