De cadrul inferior erau fixate patru roti cu pneuri. Cele din fata aveau arcuri amortizatoare si erau orientabile. Tot pe cadrul inferior se gaseau montate partile componente ale motorului : generatorul, rezervorul cu anhidrida, rezervorul cu petrol lampat, dispozitivelepentru comanda carmei de directie si a motorului, precum si scaunul pilotului. Legatura intre cadrul inferior si cel superior era realizata printr-un ansamblu de patru tuburi de otel, care porneau din dreptul fiecarei roti si se impreunau in varf, doua cate doua, formand doua triunghiuri cu varful in sus. Intre varfurile acestor triunghiuri era montat transversalun tub de otel, care suporta cadrul superior solidar cu aripile.
Traian Vuia a fost nevoit sa realizeze pentru avionul sau un motor de conceptie proprie. In acest scop el a folosit un motor Serpollet (motor de automobil), cu abur, pe care l-a transformat radical, adaptandu-l pentru functionare cu anhidrica carbonica. Motorul rezultat din aceasta transformare dezvolta o putere de 20C.P. In urma unor modificari succesive, el a realizat in luna august 1906 aparatul Vuia No. 1- bis, care avea 930 de rotatii pe minut si o greutate de 275 kg.
VUIA NO. 2 (1907)
Fata de primul model Vuia No. 1 si de varianta acestuia Vuia No. 1 - bis, aeroplanul Vuia No. 2 prezenta unele noutati. Astfel pentru imbunatatirea calitatilor de zbor, el a fost echipat cu un motor cu explozie, tip Antoinette, de 24 C.P., cu 8 cilindri care cantarea 85 kg.
Rezervorul de benzina, cu o capacitate de 4.5 l era plasat deasupra motorului, care era montat pe un suport din tevi de aluminiu. La partea dinapoi a aeroplanului erau montate: carma de directie, un stabilizator si un profundor.
