Participarea artileriei la campania militara din anul 1916
Investit,incepand cu 25 iulie 1916 cu responsabilitatea ca pana la 15 august 1916 sa organizeze apararea capitalei,comandantul Cetatii Bucuresti,
generalul de divizie Mihai Boteanu avea in subordine si Serviciul Apararii
Capitalei Contra Aeroplanelor.In virtutea acestui fapt,comandantul a primit
misiunea sa coordoneze organizarea apararii antiaeriene nu numai a capitalei,dar
si a principaleleor obiective de pe teritoriul national.
Conceptia,semnata de seful Statului Major General al Armatei(Vasile Zottu)si aprobata de ministerul de razboi(Dumitru Iliescu)avea un continut interesant sub aspectul principiilor organizatorice si de intrebuintare a tunurilor antiaeriene.Remarcabila era organizarea de tragere pe baterii,structura specifica
artileriei de camp din care s-a nascut de fapt artileria antiaeriana.Potrivit acestui document,artileria antiaeriana a fost destinata,chiar de la inceput,atat pentru apararea antiaeriana mobila(in zona operatiilor)cat si pentru apararea antiaeriana fixa(in zona interioara).
Artileria antiaeriana fixa si mobila formau,in conceptia amintita,apararea
antiaeriana activa,la care s-au adaugat mai tarziu si tunurile antiaeriene ambarcate pe remorchere sau pe alte vase maritime si fluviale.
In apararea antiaeriana a capitalei se aflau:
-11 sectii de tunuri,inzestrate cu 20 de tunuri de 75mm
-8 sectii de proiectoare,dispunand de 6 proiectoare de 60cm si 2 de 90cm
-28 tunuri(20 de 75mm si 8 de 57mm)
-10 mitraliere
Munitia asigurata pentru aceste tunuri se cifra la 560 lovituri pentru fiecare gura de foc de 75mm si cate 300 lovituri pentru cea de 57mm.
Principalele confruntari cu aviatia inamica
si principale masuri de intarire in anul 1916
Intrat in constiinta nationala drept "razboiul pentru intregirea neamului",
primul razboi mondial a inceput pentru Romania la 15 August 1916.Astfel,cu
Nr.I.D.2784 din 14 August 1916,la orele 21.00,ordinul de mobilizare a fost
transmis in toata armata,inclusiv ordinul de infiintare la mobilizare,care cuprindea si Corpul Apararii Antiaeriene,cu ordinea de bataie si structura organizatorica prevazute in plan.Acest ordin reprezenta certificatul de
nastere a artileriei antiaeriene romane.La capitolul "Artileria antiaeriana"
erau prevazute cele 113 tunuri pregatite pentru a executa trageri antiaeriene;nr.
de piese era detaliat astfel:
-4 tunuri antiaeriene 75mm Italia;4 tunuri antiaeriene Franta 75mm;40
Tunuri 57mm cu afet;4 tunuri 57mm cu pivot
-45 tunuri 75mm model 1880
Din cele prezentate rezulta ca unitatea de artilerie antiaeriana atestata documentar in ziua de 15 August 1916 consfiinteste aparitia in structura armatei romane a unei noi arme,artileria antiaeriana;faptul ca aparitia ei a coincis cu intrarea Romaniei in razboi este o favoare acordata de istorie artileristior romani.
Primul bombardament a avut loc in noaptea de 15/16 August la ora 0.15,
cand s-a inregistrat primul mesaj de avertizare privitor la pericolul atacului
aerian din istoria apararii antiaeriene romane.La ora 01.15,artileria care apara capitala a deschis focul asupra ei.In continuare,timp de o luna,avioane sau dirijabile germane au executat aproape zilnic raiduri teritoriului roman.
Cele mai semnificative sunt raidurile executate in zilele de 21-23august si
11-12septembrie,cand au fost bombardate capitala si Ploiestiul.
Prima victorie a artileriei antiaeriene,materializata prin lovirea unei aero-
nave vrasmase,se va inregistra la mai putin de o luna de la intrarea tarii noastre
in razboi(noaptea de 13/14septembrie1916).
In aceeasi perioada,artileria antiaeriana destinata apararii trupelor din zonele de operatii avea sa duca si ea lupta cu inamicul aerian.Un exemplu in
acest sens il reprezinta succesul bateriei de artilerie antiaeriana inzestrata cu tunuri italiene Deport repartizata la 16 august 1916 Armatei 3,care pe timpul
executarii manevrei de la Flamanda la 19 septembrie 1916 a doborit un avion german.Aceasta prima victorie antiaeriana,materializata in doborirea unui avion,a ramas un eveniment cu mare rezonanta in amintirea artileristilor
antiaerieni.Urmare a acestui succes,ziua de 19 septembrie a fost considerata
multa vreme ca patron al artileriei antiaeriene romane.
La 27octombrie1916,comandantul Bucurestiului(Mihail Boteanu)a pre-
zentat ministrului de razboi un raport amplu asupra apararii contra aeronavelor
in care s-a aratat ca "apararea antiaeriana a capitalei este insuficienta".Printre
cauzele eficientei scazute contra inamicului aerian,au fost mentionate:
-efective reduse
-cantitatea de mijloace insuficiente
-tunurile din dotare au bataie mica,tragere inceata si manevra limitata
-proiectoarele sunt slabe si insuficiente
-in general,personalul nu beneficiaza de o pregatire de speciala suficienta
-aviatia proprie nu participa la apararea antiaeriana,iar cooperarea
acesteia cu artileria antiaeriana nu este organizata
-tehnica din import este slab insusita si insuficienta
In scopul cresterii eficientei apararii s-au propus urmatoarele:
-fixarea mai precisa a misiunilor
-refacerea platformelor la tunuri,astfel incat sa permita executerea
tragerilor pana la un unghi de 80grade
-gruparea minima de tunuri pe o pozitie de tragere sa fie de nivel baterie
(4piese)si nu de sectie(2piese)cat fusese initial
-adaptarea focoaselor la tunurile de75mm si 87mm pentru 24secunde
-asigurarea aparaturii pentru cresterea preciziei tragerilor antiaeriene
-confectionarea unor rachete de semnalizare care sa fie utilizate pe timpul
cooperarii intre aviatie si artileria antileriei
Potrivit intelegerii survenite intre guvernele roman si francez,generalul
Berthelot(ajutat de capitan Humbert,locotenentii Gigory si Lavinty si sublocotenentul Vimenit) a condus Misiunea Militara Franceza in Romania.
Intre 16-30octombrie1916 acesti ofiteri au studiat situatia apararii anti-
aeriene romane,multe dintre concluziile la care au ajuns fiind asemanatoare cu
cele prrezentate de Boteanu;s-au stabilit unele masuri:
-sporirea efectivelor pana la necesarul cerut de tehnica
-realizarea amplasamentelor si construirea adaposturilor pentru personal
-cresterea numarului proiectoarelor la 12 si scoaterea din dispozitiv a celor
de 60cm
-eliminarea dispozitivului percutant la focoasele destinate tragerilor anti-
aeriene
-consolidarea legaturii dintre posturile de tragere si cele de observare
indepartata
Concomitent cu desfasurarea operatiilor de aparare de catre armata roma-
na si pe masura ocuparii vremelnice a Olteniei si Munteniei de catre trupele
armatei germane,la ordinul M.C.G. Roman,subunitatile de artilerie au inceput
regruparea spre Moldova o data cu celelalte trupe romane.Evacuarea si instalarea artileriei antiaeriene pe pozitii au durat pana la 1 februarie 1917.
Primele actiuni antiaeriene desfasurate in aceasta perioada a razboiului au
oferit si un set de concluzii ce aveau sa fie valorificate in continuare:
-lipsa armamentului antiaerian performant din inzestrarea armatei romane
(exemplu:tunul de 75mm romanesc nu avea decat o singura cadenta de
tragere de 1-2 lovituri pe minut)
-transformarea tunurilor de cetate in tunuri antiaeriene s-a facut din mers
prin tatonari succesive care au necesitat un timp indelungat
-arsenalele existente in armata romana nu erau pregatite nici tehnologic si
nici teoretic pentru realizarea tehnicii de aparare antiaeriane
-personalul din rezerva a fost instruit in pripa,intr-un timp scurt,insuficient
pentru insusirea unor cunostinte noi care necesitau conditii speciale
apropiate de realitatea confruntarii cu un inamic necunoscut
Actiunile artileriei antiaeriene in campaniile militare
din anii 1917-1919
In Franta,organizarea apararii antiaeriene a ramas aceeasi,in linii mari.
Totusi,punerea la dispozitia armatrlor a unor noi unitati de artilerie antiaeriana si
asigurarea unitatii de comanda a tuturor mijloacelor de aparare contra aeronave-
lor existente in apararea Parisului sunt demne de subliniat,cu atat mai mult cu
cat bombardamentele executate de aviatia germana asupra Parisului se intensifi-
cau.In cursul anului 1918,in inzestrarea armatei franceze au intrat tunul de
75mm pe remorca automobila si tunul de 105mm pe platforma,iar aparatele de
ascultare necesare stabilirii avionului in spatiu au fost perfectionate.Aceste masuri au condus la o imbunatatire considerabila a apararii antiaeriene,demons-
trata prin doborira a 120 avioane in primele 10 luni ale anului 1918.
Si in Germania,anul 1917 s-a caracterizat printr-o crestere importanta a
artileriei antiaeriene in randul celorlalte arme.Astfel s-au organizat depozite de
material pentru apararea contra aeronavelor.S-au studiat proiectele unui autotun
usor de 76.2mm,ale unui autotun greu de 88mm si ale altuia de calibru mic,
precum si ale unui tun antiaerian de munte cu utilizarea de caterpilare.
In contextul politico-militar de la cumpana anilor 1916-1917,problema
reorganizarii sau a "refacerii" armatei romane a dobandit o importanta capi-
tala nu numai la nielul frontului romanesc,ci la situatia strategica a intregului
front din Est.Factor hotaritor,care a stat la baza succeselor din anul 1917,reor-
ganizarea armatei romane a constituit principalul eveniment militar de pe frontul roman in aceasta perioada(a doua parte a lunii decembrie 1916-inceputul lunii iulie 1917).
In aceeasi perioada se inscrie si rereorganizarea artileriei antiaeriene,care
s-a desfasurat concomitent cu indeplinirea misiunilor de lupta la punctele sensibile si,respectiv,gruparile de trupe in apararea carora a fost dislocata dupa
regruparea armatei romane in Moldova.
