Dupa primul razboi mondial s-au facut schimbari majore in privinta granitelor statelor lumii, astfel state vechi au disparut si altele noi au aparut. Pe plan politic au aparut comunismul si fascismul, doua sisteme dictatoriale. Cele doua sisteme s-au facut simtite in Rusia, respectiv Germania si Italia. Ca toate celelalte state ale lumii si Anglia a avut parte de schimbari economice si politice.
In politica interna cea mai importanta schimbare a fost legea electorala, care facea votul cu adevarat universal. Aprobarea acesteia a avut ca urmare inmultirea numarului de alegatori cu 8 milioane, dintre care 6 erau femei. Al doilea eveniment important a fost disparitia de pe scena politica a partidului liberal (whig) care in Anglia avea o vechime de aproape trei secole. Cauzele principale ale acestui fapt au fost: scrutinul cu un singur tur, care nu permitea partidelor din opozitie sa se divida; partidul laburist nu avea caracter revolutionar; problemele politice fiind cat de cat rezolvate au fost inlocuite de cele economice.
In perioada interbelica, in Anglia, economia a fost determinata de politica. Economia Angliei a avut tot mai mari probleme, cauzele fiind multiple: demobilizarea subita a unui numar mare de oameni care nu-si mai gaseau locul intr-o economie transformata; dezvoltarea tehnicii, datorata economiei de razboi; bugetul umflat de multimea datoriilor contractate in timpul razboiului. Intre anii 1920 si 1931 a fost o adevarata perioada de criza. Comertul exterior suferea din cauza saraciei si a disparitiei consumatorilor; flota comerciala a ramas parasita, nemaiavand utilitate. Din cauza incercarii de a mentine valoarea lirei sterline au aparut tot mai multi someri.
In 1911 in Anglia munceau aproximativ 13 milioane de barbati si aproape 5,5 milioane de femei, dar numarul total al celor in cautare de lucru era mult mai mare. De asemenea se produsese o deplasare a mainii de lucru. Minele, caile ferate, industria textila foloseau tot mai putini muncitori, in timp ce in comert si turism numarul acestora crestea. In timpul revolutiei industriale centrul de greutate al Angliei se mutase de la sud la nord.
In 1926 se incearca o scadere a salariilor minerilor, dar acest lucru a provocat o greva generala. O alta urmare a fost incetarea publicarii ziarelor, guvernul fiind obligat sa publice "British Gazette" si sa-si anexeze BBC-ul. In cele din urma guvernul reuseste sa invinga greva.
Dupa un timp numarul somerilor a crescut peste 1,5 milioane si guvernul a fost obligat sa introduca subventia "dole" in plus fata de asigurarea impotriva somajului. Acest lucru a afectat puternic bugetul.
In 1929 a venit la putere partidul laburist condus de Ramsay Macdonald. Acesta nu a reusit sa faca nimic mai mult ca partidul conservator impotriva crizei si a somajului. Tarile mai importante ale lumii au inceput sa-si piarda orice incredere in Anglia. Astfel in iulie 1931, 35 milioane de lire au iesit din tara. In acest moment Macdonald se gandi ca un cabinet national ar putea fi solutia, deci isi oferi demisia regelui. In 1935 Stanley Baldwin, conservator, ii urma la putere.
Intre 1931 si 1935 economia britanica s-a redresat, fapt care i-a impresionat pana si pe cei mai optimisti. Cel care a salvat Anglia de la declin a fost ministrul de finante Neville Chamberlain prin urmatoarele masuri: renuntarea la pastrarea echilibrului aur - lira; abandonarea liberului schimb si crearea de noi locuinte.
Ca urmare a acestor masuri cursul lirei a scazut in Franta de la 125 franci la 75; preturile au scazut mai mult decat cele ale aurului, favorizand exportul; se formeaza o zona a lirei, in interiorul careia piata Londrei putea sa-si continue rolul sau de centru bancar.
La conferinta de la Ottawa (1932) diplomatii britanici au vrut sa incheie un contract cu dominioanele, dar acestea nu s-au aratat prea entuziasmate si englezii si-au dat seama ca trebuie sa-si rezolve problemele interne. Astfel au fost practicate tarife protectioniste care au permis industriasilor sa-si recucereasca piata. Walter Elliot s-a ocupat de inviorarea agriculturii.
Dominioanele au ajutat in timpul razboiului metropola si acum cerura in schimb diferite drepturi: reprezentanti deosebiti de cei ai Angliei in Societatea Natiunilor, parlamentul nu mai avea dreptul sa legifereze pentru dominioane (Westmister - 1931), prim-ministrii dominioanelor depindeau direct de rege, el devenind singura legatura dintre metropola si Commonwealth.
Printr-un tratat din 1921 se hotaraste ca si Irlanda sa devina dominion. Se crease un stat liber al Irlandei de Sud, Ulser-ul ramanand englez. Din 1922 pana in 1931 Cosgrave (presedintele Irlandei din acel timp) fu de acord cu aceste masuri, dar inlocuitorul lui (La Valera) incepand cu 1931 rupse orice legatura cu Anglia.
Tineretul englez a fost emancipat de catre savanti si scriitori. Romancieri ca Huxley sau Lawrence erau pentru supravietuirea puritanismului si transformarea radicalismului religios intr-unul politic, pacifist si sexual. Totusi operele acestor scriitori nu erau citite decat de o mica parte din tineretul englezesc, care ramane, insa, credincios disciplinelor religioase si morale ale secolului precedent.
