Roma Antica era renumita prin sclavia clasica pe care o practica. Ea consta in exploatarea robilor pe plan de munca cit si distractiv.
In secolul I i.e.n. se aduceau din Italia multi robi, care erau invatati arta luptei in asa numite scoli-inchisori, devenind gladiatori pentru ca pe urma sa se lupte unii cu altii. Toate acestea erau pentru distrarea arisrocratilor.
In anul 74 i.e.n. in scoala Capua gladiatorii se pregateau de rascoala. Citeva zeci din ei reusesc sa scape. Acest grup era condus de Spartacus - un om deosebit de puternic, curajos si cu o minte foarte agera. Ei s-au ascuns pe muntele Vezuviu.
In drumul lor ei jefuiau mosiile bogate si se inarmau, cu ei luind si alti robi ce fugeau de la stapinii lor. Romanii au inconjurat locul refugiului, insa refugiatii au reusit sa-i infringa. Vestea despre succesul lor a zburat ca vintul. Din cei ce aderau la oastea lui Spartacus, el organizase detasamente, conducindu-i in nordul Italiei cu dorinta de-ai scoate din Italia pentru ca ei sa se intoarca la locurile natale. Romanii, afind despre intoarcerea lui Spartacus in tara fugeau din oastea faimoasa a Romei.
Eroul gladiator inainta cu armata sa prin luptele ce le purta cu romanii. Venind timpul sa lupte cu Crassus in 71 i.e.n., gladiatorul a incercat sa-l ucida pe conducatorul lor. In toiul luptei Spartacus fiind atit de macelarit, incit mai apoi corpul sau nu putea fi gasit. Robii ramasi au fost macelariti de oastea lui Pompeius, iar prizonierii ramasi au fost rastigniti pe drumul ce ducea de la Capua la Roma.
Rascoala robilor in frunte cu Spartacus a servit un imbold pe robii din alte tari, dind nastere la alte rascoale.
