Transporturile aeriene componenta a
transporturilor internationale
Transporturile aeriene reprezinta o arie de comert in care aeronavele sunt angajate pentru a transporta pasageri, marfa si posta. Companiile de transport aerian opereaza servicii pe rute aeriene locale, regionale, nationale si internationale.
1.1 Originea si dezvoltarea transportului aerian international
Primele servicii de pasageri au inceput din 1910, cand dirijabilele au
inceput sa opereze intre cateva orase din Germania.
Prima cursa regulata de pasageri a inceput din 1914 in Statele Unite.
Inainte de primul razboi mondial au avut loc cateva curse experimentale de transport postal din Anglia spre India, in cateva tari din Europa si Statele Unite, dar mentinerea lor cu regularitate nu a avut loc decat dupa razboi.
In 1918 Departamentul Oficiilor Postale din Statele Unite si-a achizitionat primul escadron de avioane si a inaugurat serviciile aeriene ce faceau legatura dintre principalele orase de la Coasta de est.
Serviciile aeriene transamericane (de pe o coasta pe alta) au inceput din 1921, numai zboruri de zi, dar dupa 3 ani si cele de noapte a caror aterizare era asigurata de un lant de faruri asezate de-a lungul pistelor bazelor aeriene, care se aprindeau si se stingeau facilitand aterizarea.
Cu legatura pe care o faceau Serviciul Aerian Postal, in 1925, Departamentul Oficiilor Postale din Statele Unite a inceput sa se debarcheze de propria flota si sa transfere operatiile sale companiilor particulare. Spre sfarsitul anului 1920 cateva din aceste companii au inceput sa asigure servicii de transport de pasageri folosind monoplane mari cu cabina inchisa (ex.: trimotorul Ford cu o capacitate de 15 pasageri).
Pentru ca transportul la sol a fost ingreunat, consecinta a primului razboi mondial, multe guverne au dezvoltat extesiv un sistem aerian de transport de calatori, urmand, bineinteles si transporturile postale. Cu toate ca servicile aeriene de posta (sau PAR-AVION) din Europa nu se puteau compara cu cele americane care erau destul de rapide (de stilul "de la o zi la alta"), transportul pasagerilor in Europa a devenit mult mai sofisticat. Din 1929, Anglia opera o ruta comerciala din Londra catre India, si pana in 1930 mai multe state europene au inceput sa opereze zboruri combinate de posta, marfa si pasageri pe distante lungi catre Orientul Mijlociu, Orientul Indepartat, Africa si America Latina.
Anii dintre 1919 si inceputul celui de al doilea razboi mondial in 1939 au inclus o serie de descoperiri semnificative in ceea ce priveste prezicerea vremii, echipamentele de navigatie, aerodinamica.
Pe durata celui de-al doilea razboi mondial, caile aeriene erau parte integranta din sistemul national de aparare din majoritatea statelor europene precum si din Statele Unite ; aproximativ jumatate din activul de aeronave existent la momentul acela a servit transporturilor militare. Cursele de calatori internationale s-au dezvoltat in perioada imediat urmatoare razboiului; spre mijlocul anilor `50 numarul pasagerilor ce calatoreau cu avionul pe deasupra Atlanticului a depasit cu mult numarul tuturor pasagerilor de pe cursele oceanice. Pa teritoriul Statelor Unite, din punct de vedere al distantei de parcurs, liniile aeriene au inlocuit caile ferate. La sfarsitul anilor `50 introducerea turbojeturilor in trasportul national, international si continental a insemnat un avantaj major in ceea ce priveste timpul de zbor. O noua generatie de avioane cu reactie si-a inceput operatiile in 1970, iar anglo-francezul Concorde, o aeronava sopersonica, a intrat in serviciile aeriene de pasageri in 1976. Operatiile de transport aerian sunt monitorizate si reglate de cateva corporatii nationale si internationale. In Statele Unite, Actul de Comert Aerian din 1926 a inceput prin stabilirea standardelor pentru aeronave si piloti. In 1940, noua Administratie Civila (CM) a continuat cu activitati similare, iar separat Comitetul Aeronautic Civil (CAC,organizatie similara existand si in Europa- ECAC) a primit un mandat prin care era autorizat sa optimizeze rutele aeriene de pasageri precum si sa investigeze accidentele aeriene. O alta reorganizare a avut loc in 1958, cand, Comitetului pentru Siguranta Transporturilor i-a fost acordata exclusivitatea investigatiilor accidentelor, si Administratia Aerinautica Civila a fost redenumita in Agentia Federala de Aviatie, care a devenit din 1967 Administratia Federala a Aviatiei. Dezvoltarea extraordinara a transporturilor aeriene in perioada imediat urmatoare razboiului a dus la formarea Organizatiei Internationale a Aviatiei (ICAO), afiliata Natiunilor Unite. De cand a fost fondata in 1947, ICAO a facilitat stabilirea standardelor la nivel mondial privind protectia si siguranta navigatiei, si a participat cu regularitate la perfectionarea legislatiei in domeniu. Pentru Europa exista o astfel de organizatie numita Organizatia Europeana pentru Siguranta Spatiului Aerian - EUROCONTROL.
Transporturile aeriene moderne presupun, prin importanta lor, si servicii auxiliare cum ar fi: intretinerea aeronavelor si motoarelor, pregatirea personalului (care include pilotii, insotitorii de bord, agentii, echipajele de sol, s.a.).
1.2. Transporturile aeriene o componenta a trasporturilor
internationale
Cea mai dinamica modalitate de transport este cea aeriana. Traficul
international de marfuri s-a dublat la fiecare 5 ani. Astazi in traficul international nu numai marfurile asa numite clasice ca supliment de bagaj la trasportul calatorilor, ci au aparut linii aeriene specializate in trasportul de marfuri.
La acestea au contribuit in primul rand operativitatea si rapiditatea derularii expeditiei, dar si reducerea in mod constant a pretului de transport, confortabilitatea primirii si expedierii marfurilor, siguranta si nu in ultimul rand cooperarea existenta intre companiile aeriene ceea ce simplifica foarte mult actrivitatea benificiarilor de trasport.
Aceste facilitati au fost posibile de realizat ca urmare a dezvoltarii bazei tehnico-materiale. In intreaga lume, trasportul pasagerilor si a marfurilor in trafic international se desfasoara numai cu permisiunea autoritatilor din statul respectiv. Fiecare stat a stabilit reguli proprii ceea ce a complicat foarte mult activitatea de transporturi internationale pe calea aerului.
Chiar in prezent, dupa semnarea, elaborarea si adoptarea unui mare numar de conventii multilaterele, traficul aerian nu se desfasoara uniform, dar se deruleaza normal avand la baza si unele intelegeri bilaterale.
Deasemenea, pentru a se putea acorda servicii de calitate in domeniul trasporturilor in trafic aerian s-a adoptat cooperarea internationala intre companiile de navigatie. Astfel cooperarea imbraca forme diferite de contacte care permit asigurarea si acordarea de servicii prompte si sigure.
Traficul aerian are o valoare comerciala nationala si ca urmare in abordarea politicilor nationale a trasporturilor aeriene s-au statornicit practici privind: a) protejarea traficului intern prin trasportatorii aerieni nationali cu particularitatea ca pentru Comunitatea Europeana acest inteles s-a extins recent la nivelul intercomunitar;
b) acordarea accesului trasportatorilor straini la traficul national in trasporturile internationale pe baza de reciprocitate. In lipsa unor acorduri guvernamentale de reciprocitate accesul la traficul aerian national al unei tari poate fi autorizat in schimbul unor compensatii comerciale sub forma baneasca a taxelor de royalitate.
Transporturile aeriene interne se organizeaza si se deruleaza in conformitate cu legislatia interna nationala.
Transporturile aeriene civile internationale se organizeaza si se deruleaza in baza unor Conventii guvernamentale internationale sub egida Organizatiei Aviatiei Civile Internationale ca organism specializat al ONU.
Atat transporturile aeriene pe curse regulate cat si transporturile aeriene pe curse charter cunosc anumite particularitati si structurari care trebuiesc cunoscute avand in vedere faptul ca inplica diferentieri de organizare si derulare precum si costuri si preturi diferite.
1.3.Transportul aerian - caracteristici specifice
Activitatea de transport aerian a cunoscut o importanta dezvoltare determinata de cresterea economiei, de implicarea Romaniei in schimbul international de marfuri, in turismul international. La aceasta se adauga caracteristicile specifice ale transportului aerian, care, in corelare cu caracteristicile celorlalte moduri de transport, capata pentru anumite obiecte de transport o importanta tot mai mare.
Diversificarea mijloacelor de transport a aparut din necesitatea de a folosi noi cai de comunicatie, din caracteristicile specifice ale acestora, care hotarasc eficienta transportului. Mijloacele de transport aerian poseda mai multe caracteristici specifice, si anume: rapiditate, convertibilitate, oportunitate, confort, siguranta, accesibilitate si economicitate.
Rapiditatea este data de viteza de deplasare a aeronavelor si constituie un avantaj hotarator, in special pentru doua situatii: pentru distantele lungi si foarte lungi si pentru traseele unde mijloacele tereste se face prin zone care, prin configuratia terenului, determina un parcurs deosebit de lung sau dificil de parcurs. Viteza mare ofera mijloacelor de transport aerian posibilitatea evitarii zonelor cu conditii meteorologice ostile.
Convertibilitatea (adaptabilitatea) presupune flexibilitatea in adaptarea aeronavei pentru diverse genuri de transport, servicii, actiuni (transport de marfa, pasageri, in mai multe clase, mixt, pentru scopuri speciale).
Oportunitatea se manifesta prin punerea la dispozitia beneficiarilor a capacitatii de transport necesare, in locul si timpul solicitat, stabilirea de orarii in conformitate cu cererea beneficiarilor, aprecierea corespunzatoare a structurii activitatii de transport, in curse regulate charter si utilitare, mentinerea, extinderea, infiintarea de noi linii.
Regularizarea curselor aeriene presupune respecterea stricta a curselor programate si se determina ca un raport intre numarul curselor plecate conform orarului, fara intarzieri si numarul curselor programate. Frecventa curselor aeriene evidentiaza numarul de curse efectuate de o companie aeriana, pe o anumita ruta, intr-o anumita perioada de timp. Regularitatea curselor este dependenta de conditiile meteorologice, de starea tehnica a aparatului, conditiile de navigatie aeriana si organizarea serviciilor la sol.
