marketing - imaginea companiei "belrom sa" pe piata romaneasca

 

IMAGINEA COMPANIEI "BELROM SA" PE PIATA ROMANEASCA

CAPITOLUL 1

PREZENTAREA SOCIETATII COMERCIALE BELROM S.A.

BELROM S.A. este persoana juridica romana, avand forma juridica de societate pe actiuni si isi desfasoara activitatea in domeniul asigurarilor si reasigurarilor, are un capital social de 637,9 miliarde lei .

Conducerea, administrarea si controlul societatii sunt realizate de:

v    Adunarea generala a actionarilor

v    Consiliul de administratie

v    Comisia de cenzori.

Obiectul de activitate al societatii cuprinde :

v    incheierea asigurarilor obligatorii ;

v    incheierea asigurarilor facultative;

v    practicarea reasigurarilor;

v    practicarea activitatii de intermedieri servicii in domeniul asigurarilor.

De 12 ani BELROM SA, ecuresti si in tara si personal specializat.

Sondajele efectuate de specialisti in cercetari de piata au desemnat BELROM drept cea mai cunoscuta societate de asigurare, cu un grad de notorietate de peste 70%.

Notorietatea marcii unei societati de asigurare este influentata in principal de faptul ca nu exista o cultura in domeniul asigurarilor. Acest fapt este justificat prin necunoasterea si neintelegerea, de catre clienti (actuali si potentiali), a mecanismului de functionare si a conditiilor tehnice cuprinse in fiecare contract de asigurare, confuzia existenta in randul publicului privind categoriile de asigurari, cumpararea de asigurari in Romania doar in cazul in care legea sau contractul comercial o impune si, foarte rar, in mod voluntar.

Avand in vedere cele mentionate, putem spune ca marca BELROM pentru asigurari este identificata cu marca institutionala BELROM care, in prezent, este cea mai cunoscuta pe piata asigurarilor din Romania.

Forta si stabilitatea financiara au impus BELROM pe piata asigurarilor, eforturile societatii fiind directionate spre cresterea calitatii serviciilor oferite si orientarea intregii activitati spre satisfacerea cerintelor clientilor cu privire la protectia prin asigurare.

Contractele de reasigurare incheiate cu parteneri externi de renume, deosebit de puternici din punct de vedere financiar, au intarit capacitatea de protejare si dezvoltare a portofoliilor de asigurare directa, in conditiile cele mai favorabile.

Societatile de reasigurare cu care BELROM a incheiat acorduri de protectie sunt societati de prima marime : Swiss Re (Elvetia), GE Frankona (Germania), Munich Re (Germania), Sindicate Lloyd's (Marea Britanie), New Re (Elvetia), Le Mans Re ( Franta) si altele. 

Principalele asigurari oferite de BELROM :

v    asigurari facultative de persoane ;

v    asigurari facultative de autovehicule ;

v    asigurarea obligatorie de raspundere civila auto ;

v    asigurari facultative maritime, de transport si de aviatie ;

v    asigurari facultative de cladiri si bunuri industriale ;

v    asigurari facultative de raspundere civila ;

v    asigurari facultative de credite si garantii ;

v    asigurari facultative de bunuri de uz casnic si gospodaresc apartinand persoanelor fizice ;

v    asigurari facultative agricole.

Pozitia de lider detinuta pe piata asigurarilor din Romania este o afirmatie sustinuta atat de numarul mare al clientilor cat si de datele financiare estimate la 31.12.2007, date care indica cresteri semnificative fata de anul precedent. Astfel, primele brute subscrise totale insumeaza peste 144 milioane de EURO. Din aceasta valoare, 78,47% reprezinta prime brute subscrise la asigurari generale-primele brute subscrise la asigurarea obligatorie de raspundere civila fiind in valoare de 38 milioane EURO, iar 21,53% sunt primele brute subscrise la asigurarile de viata.

In acelasi timp, despagubirile si sumele asigurate platite se cifreaza la 58 milioane EURO.

In anul 2007, in conditiile cresterii inregistrate la unii indicatori macroeconomici, la nivelul economiei nationale au continuat sa se manifeste si unele fenomene negative cum ar fi: o rata a inflatiei si fiscalitate relativ ridicate, continuarea deprecierii monedei nationale, fluctuatii legislative.

Scaderea puterii de cumparare a populatiei si cresterea somajului au redus capacitatea de absorbtie a pietelor de desfacere, indiferent de natura lor.

Cu toate ca acest climat s-a repercutat si asupra domeniului asigurarilor, BELROM a actionat permanent in scopul mentinerii pozitiei de lider pe piata asigurarilor, inregistrand, comparativ cu aceasi perioada a anului precedent, urmatoarele cresteri :

v    32,1 % la asigurarile de viata ;

v    47,6 % la asigurarile facultative generale ;

v    52,3 % la asigurarea obligatorie de raspundere civila auto.

La 31.12.2006 primele brute subscrise la asigurarile generale au fost de 4172,4 mld lei, iar la asigurarile de viata 7934 mld lei, rezultand o crestere de 29,7%, respectiv 24,85% fata de anul 2005. Cheltuielile cu daunele din asigurari generale au fost de 1824,6 mld lei, iar cele din asigurarile de viata de 419,7 mld lei.

Managementul modern, preocuparea constanta pentru implementarea unui sistem informational eficient si perfectionarea continua a structurii organizatorice au permis mentinerea pozitiei de frunte pe care societatea o detine in cadrul pietei asigurarilor si au creat premise solide pentru consolidarea acesteia.

BELROM si-a desfasurat intreaga activitate pe baza respectarii principiilor de prudentialitate si eficienta, ceea ce a condus la obtinerea unor indicatori de solvabilitate si lichiditate superiori normelor.

Obiectivele stabilite in strategia pentru anul 2006 vizeaza, in principal, diversificarea continua a produselor si serviciilor, in scopul satisfacerii oricaror nou cerinte, folosirea intensiva a sistemului informatic si a potentialului uman, ceea ce va avea ca rezultat consolidarea pozitiei in topul asiguratorilor.

Aspecte legale privind activitatea financiara

Istoricul societatiilor de asigurare si a Societatii BELROM

SOCIETATILE DE ASIGURARE IN PERIOADA 1871-1948 *

In tara noastra s-a desfasurat o activitate de asigurari de bunuri, persoane si raspundere civila care se intinde pe o perioada de peste 120 de ani care poate fi impartita in trei etape distincte incepand cu 1871 pana in prezent. In acest interval de timp au functionat diverse tipuri de societati de asigurari avand diferite forme de proprietate si diferite metode de conducere.

Sursa : I.Vacarel si F.Bercea, Asigurari si reasigurari, Bucuresti, 1998. In elaborarea acestui paragraf au fost utilizate : studiile''Asigurari private'', de O. Onicescu si Gh. Mihoc aparute in Enciclopedia Romaniei, vol. lV,1943, legislatia in materie, statisticile oficiale, precum si materiale de arhiva.

a) Societatile de asigurare private

In anul 1871, prin Inaltul Decret Domnesc numarul 669 din 13 martie, a fost autorizata infiintarea primei societati romanesti de asigurare, ''Dacia''. Pana atunci au fiintat in tara noastra reprezentante ale unor societati de asigurari austriece, italiene, engleze si maghiare.

La infiintare, "Dacia " avea un capital de 3 milioane lei, iar printre fondatorii si membrii consiliului de administratie se numarau personalitati marcante ale vietii politice, sociale si economice ca: G.Gh.Cantacuzino, B. Boerescu (ministru al afacerilor externe), Th. Mehedinteanu, V.C. Porumbaru, Al. Zissu s.a.

Gradul scazut de dezvoltare economica si sociala a tarii a facut ca aceasta prima societate de asigurare sa se loveasca de o serie de dificultati. Nu exista o organizatie care sa se ocupe cu prevenirea incendiilor si in plus marea masa a populatiei nu era familiarizata cu ideea asigurarilor de viata. Gradul scazut de dezvoltare economica si sociala a tarii explica in mare masura aceasta stare de lucruri. In anul 1873 a fost creata a doua societate de asigurari, ''Romania'', cu un capital social de doua milioane lei. Si de aceasta data printre fondatorii ei se aflau mari personalitati ale vietii economice, sociale si culturale ale epocii, printre care : Printul Stirbei, M. Kogalniceanu. Rezultatele bune inregistrate de aceasta au facut ca o serie de societati straine sa-si retraga reprezentantele din tara noastra si sa-si cedeze portofoliul societatii ''Romania''.

In anul 1881 s-a creat societatea ''Dacia-Romania ''prin fuzionarea acestor doua societati, care a devenit una dintre cele mai puternice societati de asigurare din tara noastraS

Prin infiintarea societatii ''Nationala'' in 1882 a avut loc retragerea ultimei reprezentante straine de la noi din tara - ''Azienda Asiguratice'' din Trieste - care a cedat portofoliul asigurarilor de incendiu.

La Braila in 1897 a fost intemeiata societatea ''Generala'' de catre cercurile comerciale din Braila si Galati, cu colaborarea Bancii Mormorosch, Bank&Co. Aceasta societate s-a specializat in asigurarea transporturilor maritime, in special de cereale.La subscrierea capitalului sau a participat Assigurazioni Generali din Trieste. Era necesar sa colaboreze cu firmele straine, pentru a obtine recunoasterea politelor proprii pe pietele straine si plasarea unei parti din riscurile sale in reasigurare.

Ulterior, ''Generala''si-a mutat sediul in Bucuresti, si-a extins operatiile in toate ramurile de asigurare, ajungand in 1935 la un capital de 50 milioane lei, rezerve de 26.225 milioane lei, iar volumul primelor incasate la 136.938 milioane lei, plasandu-se in fruntea societatilor de asigurare din Romania.

In 1920, s-a constituit societatea ''Steaua Romaniei'' care in 1932 a fuzionat cu societatea''Ancora'', iar in 1936 a preluat portofoliul romanesc al societatii ''Pheonix'' din Viena, aflata in lichidare.

Dupa 1927, alte societati straine si-au infiintat reprezentante in Romania, cum ar fi Norwich, Standard, Sun, Pheonix. In anul 1923, a luat fiinta societatea ,,Asigurarea Romaneasca'' cu un capital de 4 milioane lei specializata in asigurari populare (asigurari de viata fara examinari medicale).

Dupa razboi au mai luat fiinta 22 de societati - unele noi, altele succesoare ale societatilor de asigurari straine.

Activitatea de asigurare in Romania a cunoscut cea mai mare dezvoltare in anii ''30, pentru ca odata cu izbucnirea celui de-al doilea razboi mondial sa intre in declin. In anul 1945, in Romania functionau 13 societati de asigurare romanesti si 5 reprezentante straine, dintre care cea mai importanta era Adriatica din Italia.

b) Institutiile publice de asigurare

In 1915,a luat fiinta Casa de Asigurari a Ministerului de Interne, reorganizata in 1936 si transformata in 1942 in Regie Autonoma a Asigurarilor de Stat (R.A.A.S.), detinand monopolul asigurarilor bunurilor de stat si comunale.

Prin legea din 1942, s-a largit sfera asigurarilor de stat, introducandu-se noi riscuri sau ramuri de asigurare: casco, accidente, raspundere civila, inundatii, grindina; in 1943 s-au mai infiintat sectiile de transport, raspundere civila generala, furt etc.

R.A.A.S. nu avea capital social si suporta despagubirile de asigurari si cheltuielile sale de regie din primele incasate.

Avea rolul de a presta un serviciu public, nu de a realiza beneficii, de aceea nivelul primelor era sub cel al societatilor private. Statul nu era raspunzator in nici un mod de operatiile efectuate de R.A.A.S. si nici de acoperirea daunelor.

In anul 1907 a luat fiinta societatea ''Agricola'', care in 1930 a fuzionat cu ''Fonciera'' - Cluj. S-au mai intemeiat societati ca ''Vulturul'' din Chisinau, ''Prima Ardeleana'' (1911).

Existau si alte institutii care primeau bunuri publice in asigurare : Eforia bisericii ortodoxe romane - asigura bisericile proprietate parohiala. Casa Armatei - asigura caii ofiterilor aflati in proprietate de stat; Regia Monopolurilor Statului (R.M.S.) - despagubea cultivatorii de tutun in caz de grindina.

c) Asociatiile mutuale de asigurare

Au existat in timpurile stravechi forme rudimentare de asigurare a animalelor pentru cazuri de accidente,denumite ''hopsa''.

In 1909 au fost organizate doua mari societati mutuale, una era ''Reuniunea proprietarilor de vite din Onesti'' si alta la Cracova, in Banat. Au cuprins in sfera lor 400 de comune, dar n-au rezistat decat patru ani, deoarece primele se incasau cu mare greutate, sfera de acoperire a riscurilor era stransa, cheltuielile de achizitie, administratie si control au atins un nivel foarte ridicat.

In 1914, Societatea Nationala de Agricultura a introdus asigurarile mutuale de culturi agricole ale obstilor satesti prin mijlocirea Casei Centrale a Bancilor Populare, prin care au fost asigurate 155 de obsti de arendare din intreaga tara, cu tarife de prime reduse cu 25%. Aceasta actiune de asigurare a culturilor agricole a fost oprita de razboi, dupa care nu a mai fost reluata.

Intre cele doua razboaie s-au dezvoltat oarecum asociatiile mutuale pentru asigurarea vitelor.

Activitatea de asigurare in aceasta perioada a fost reglementata prin urmatoarele acte normative :

v    Codul Comercial din 1886 ;

v    Legea pentru constituirea si functionarea intreprinderilor private de asigurare si reglementare a contributiei de asigurare din 7 iulie 1930, cu modificarile din 9 aprilie 1931, 12 martie 1932 si 10 aprilie 1936;

v    Articolele 557 - 621 ale Codului Comercial care modifica prevederile articolului 49- 96 ale legii asigurarilor ;

v    Decretul lege din 1 octombrie 1941 privind acoperirea riscului de razboi in asigurarile de viata .

v    Decretul lege din 29 martie 1941 privind interzicerea constituirii de noi societati de asigurare in Romania.

Legea pentru constituirea si functionarea intreprinderilor private de asigurari si reglementarea contractului de asigurare a fost cel mai important act normativ care determina obiectul intreprinderilor de asigurare, fixa cadrul in care acestea urmareau sa-si desfasoare activitatea, fixa conditiile ce trebuiau indeplinite la constituirea societatii. Ministerul Industriei si Comertului autoriza functionarea si stabilea conditiile in care puteau functiona societatile straine in tara noastra ; instituia un organ de control al operatiilor si administrarii fondurilor societatilor ; impunea societatilor de asigurare sa-si constituie unele garantii pentru indeplinirea tuturor obligatiilor legale, fixandu-se in ce anume sa se investeasca si sa se plaseze rezervele.

Ministerul Industriei si Comertului era autorizat sa perceapa in folosul statului, de la toate intreprinderile de asigurari din tara, un impozit care putea merge pana la 11% din totalul primelor brute si operatiile supuse controlului cu excluderea primelor primite in reasigurare. Aceste sume se varsau ca venit la bugetul de stat, iar in bugetul Ministerului Industriei si Comertului erau inscrise creditele necesare functionarii Oficiului de Supraveghere a Asigurarilor. Oficiul nu intervenea in relatiile dintre asigurat si asigurator, care ramaneau supus legilor ordinare, iar litigiile dintre ei erau de competenta jurisdictiunii legale sau conventionale.

Intreprinderile de asigurari romane erau obligate sa depuna la Ministerul Industriei si Comertului o garantie pentru indeplinirea obligatiilor legale, egala cu jumatate din capitalul minim prevazut de lege.

Societatilor straine autorizate sa functioneze in tara li se cerea sa investeasca in tara o cota de 35% din rezervele tehnice (partea din rezerva neabsorbita de riscul purtat la sfarsitul fiecarui an, dar cel putin 40% din primele incasate in cursul anului de la asigurarea in vigoare la finele anului), care putea fi majorata de Ministerul Industriei si Comertului cu avizul Oficiului de Supraveghere, pana la 60%.

Rezultatele asigurarilor incheiate in valute straine erau plasate in acele valute. Intreprinderile de asigurare erau obligate sa creeze, prin bilanturile lor anuale si o rezerva pentru daunele nelichidate in momentul incheierii bilantului. De asemenea, ele nu puteau imparti dividende mai mari de 5% din capital, inainte de a-si fi amortizat complet toate cheltuielile de constituire.

d) Aprecieri generale

In perioada 1871 - 1949, activitatea de asigurare s-a desfasurat in cadrul economiei de piata, in conditii de concurenta.

Partea hotaratoare a segmentului pietei de asigurari a revenit intreprinderilor private, organizate sub forma societatilor comerciale de asigurare pe actiuni, iar alaturi de acestea au coexistat si societati cooperative, care aveau o reglementare proprie, dar ele ocupau un rol modest in aceasta ramura a economiei nationale.

Faceau obiectul asigurarilor nu numai bunuri aflate in proprietate privata, raspunderea civila legala, precum si viata, dar si bunurile si raspunderea institutiilor din sectorul public. Acestea din urma se asigurau la institutiile de asigurari publice, profilate pe asigurarea bunurilor apartinand Ministerului de Interne si altor ministere. Ponderea sectorului public era sensibil mai mica decat ponderea sectorului privat.

De-a lungul anilor au fiintat in mod sporadic si asociatii de asigurare mutuale, dar acestea aveau o sfera restransa de cuprindere, ele limitandu-se la vitele unor crescatori de animale din cateva comune.

Dupa apartenenta capitalului social de asigurare - reasigurare privat, distingem :

societati cu capital roman ;

societati cu capital strain.

Preponderente erau cele dintai. Societatile straine erau reprezentanti ale unor societati de asigurari cu sediul in strainatate

Atrage atentia faptul ca asigurarile de viata ocupau de departe primul loc al activitati desfasurate de societatile de asigurari, urmate de asigurarile de incendiu. Luate impreuna, aceste doua ramuri ocupau aproape 90% din totalul primelor brute si absorbeau aproape tot atat din totalul indemnizatiilor si sumelor de asigurare platite. Pe ultimul loc se situa asigurarea impotriva grindinei cu sume extrem de modeste si la prime si la despagubiri si aceasta intr-o tara ''eminamente agricola''. Din punct de vedere al eficientei tehnice indicatori mai buni decat media, pe totalul asigurarilor, au inregistrat ramurile : incendiu, transport si accidente, iar inferioare acesteia - viata si grindina.

Activitatea de asigurare in economia planificata in perioada 1949-1989

Din iunie 1948, ca urmare a nationalizarii principalelor mijloace de productie, a bancilor si societatilor de asigurare, societatile de asigurare private trec in proprietatea statului cu toate activele si pasivele lor, iar institutiile publice de asigurare se incorporeaza in noile structuri organizatorice ale economiei nationale planificate.

Capitalul sovietic a patruns in domeniul asigurarilor, creandu-se societatea SOVOROM Asigurare. 

In 1949, R.A.A.S. a fost transformata in societate comerciala de stat si asigurari.

In 1952, a fost organizata Administratia Asigurarilor de Stat-ADAS -cu capital integral roman, institutie specializata in operatii de asigurare, reasigurare si comisariat de avarie.

ADAS isi desfasoara activitatea pe baza legilor specificeS, sub conducerea generala a Ministerului de Finante, care aproba regulamentele de functionare, precum si conditiile generale si cele speciale de asigurare.

ADAS efectua asigurari de bunuri, persoane si raspundere civila sub doua forme:

prin efectul legii (obligatorii);

pe baze contractuale (facultative).

Situatia veniturilor din prime de asigurare, clasificate dupa forma juridica (asigurari contractuale si obligatorii), categorii de asigurati (persoane fizice sau juridice) si dupa ramura de asigurare ( de bunuri si de persoane) in perioada 1955-1990 este prezentata in tabelul nr. 2.

Volumul primelor incasate (ca indicator al activitatii de asigurare) de ADAS a crescut in perioada 1955-1989 de 14,4 ori, interval in care venitul national a crescut de 10,2 ori. Deci dinamica primelor incasate a devansat de 1,4 ori pe aceea a venitului national. Cu un ritm de crestere anual de 7,95%, totusi raportate la venitul national, primele de asigurare incasate au reprezentat valori modice, care au variat intre aproximativ 0,8-1,35%.

In perioada de referinta, primele de asigurare au fost diferentiate observandu-se ca pana in anii''60 primele incasate proveneau intr-o proportie de 78,5% de la asigurarile prin efectul legii,ca apoi in anii''70 si''80 sa devina precumpanitoare incasarile din asigurarile facultative.

Dupa 1975, a avut loc o scadere absoluta si relativa a primelor incasate de la cooperativele agricole de productie, datorita dificultatilor financiare prin care treceau, fapt care a continuat pana in 1989 ; intre acesti ani primele incasate scazand de peste 3 ori. Ritmurile de crestere a primelor incasate la asigurarile facultative si asigurarile obligatorii se prezinta astfel:

Asigurarile contractuale (facultative au crescut pe intreaga perioada de 50,64 ori cu un ritm de crestere anual de r= 11,88.

In perioada 1955-1980 primele au crescut de 44,08 ori, cu un ritm de crestere anual de 16,3%, iar in perioada 1980-1990 au avut un ritm anual de crestere de 1,4%.

Asigurarile prin efectul legii ( obligatorii) au avut de asemenea o dinamica ascendenta astfel incat primele incasate au crescut de 4,5 ori, cu un ritm mediu anual de 4.4%. Ca urmare a acestei dinamici diferite ( ritmul de crestere al asigurarilor facultative a fost mai mare decat ritmul de crestere al asigurarilor obligatorii) s-a modificat si structura de provenienta a primelor de asigurare.

O modificare interesanta se remarca si la asigurarile de persoane. Intre anii 1955-1980 primele aferente acestui tip de asigurare demonstrau o slaba dezvoltare a acestei ramuri a asigurarilor, iar in anii 1980-1990, volumul primelor la asigurarile de persoane, in totalul asigurarilor, a crescut cu 236,3%. Acest lucru reflecta fenomenele conjuncturale si nu o modificare a interesului populatiei fata de asigurare.

Asigurarile de bunuri cunosc o crestere per total de 9,4 ori ceea ce inseamna un ritm mediu de crestere anual de 6,6%.

Intre anii 1955-1965 ritmul anual de crestere a fost de 5,8%, intre anii 1965-1980 de 13,9 %, iar intre 1980-1990 s-a inregistrat o scadere cu un ritm de -1,8%.

Asigurarile de persoane au cunoscut o crestere continua de 55,1 ori, cu un ritm anual de 12%.

Se observa de asemenea ca intre 50% si 60% din totalul primelor aferente asigurarilor de bunuri in perioada 1955-1960 proveneau de la asigurari de animale si culturi agricole. Dupa 1970 primele aferente acestor categorii de bunuri au inceput sa scada. Cresterea relativa a asigurarilor la aceste categorii de bunuri a fost favorizata de caracterul obligatoriu al bunurilor apartinand cooperativelor agricole de productie, gospodariilor din mediul rural.

De aceea, pe masura sporirii septelului, numarul animalelor asigurate obligatoriu a sporit, chiar daca sumele asigurate la animale si culturi agricole se situau cu mult sub valorile reale ale bunurilor respective.

Asigurarile la aceste categorii de bunuri au jucat un rol pozitiv in economia nationala in acoperirea unei parti din daunele provocate de factorii naturali. In concluzie, asigurarile de bunuri si persoane pe baze contractuale au cunoscut o oarecare dezvoltare si diversificare neacoperind totusi nevoile si posibilitatile economiei nationale. Comparativ cu alte tari cu un sector al asigurarilor dezvoltat, in Romania reprezentarea acestuia era minima.

Dupa 1989, in Romania a fost inlaturat monopolul ADAS-ului, activul si pasivul acestuia fiind preluat, pe baza bilantului contabil intocmit la 31 decembrie 1990, de societatile comerciale pe actiuni, Asigurarea Romaneasca S.A (BELROM), Astra S.A. si Carom S.A. Aceste societati au inceput sa functioneze in aceasta formula la 01.01.1991.

CAPITOLUL 2

POLITICA DE PROMOVARE - COMPONENTA A MIX-ULUI DE MARKETING

Mixul de marketing; rol si importanta in cadrul firmelor noastre

Pentru intreprindere, strategia de piata este doar un ghid. Materializarea ei presupune initierea unui sir de actiuni practice si antrenarea unor eforturi pentru desfasurarea acestora. Din resursele pe care le are la dispozitie, intreprinderea poate constitui o paleta larga de combinatii, existand modalitati diverse de realizare a contactelor ei cu exteriorul, cu piata. Ideea antrenarii resurselor, in combinatii diferite, astfel incat sa permita intreprinderii realizarea unui contact eficient cu piata a condus la nasterea conceptului de marketing - mix.

Mixul de marketing priveste modul cum sunt antrenate resursele intreprinderii, proportiile, "dozajul" in care ele vor intra in efortul global al ei pentru a se ajunge la efectele dorite. Lista instrumentelor pe care firma le utilizeaza in contactele cu piata este destul de larga, variabila, diferita de la un autor la altul, ajungandu-se totusi la un consens prin gruparea tuturor instrumentelor aflate la dispozitia firmei in jurul celor patru piloni ai activitatii de marketing: produsul, pretul, distributia si promovarea. Este vorba de instrumente ce intervin in aria punctelor de contact ale intreprinderii cu piata. In acest context, prin conceptul de marketing - mix se poate intelege orientarea activitatii de marketing a intreprinderii, in functie de resursele interne si de conditiile pietei, prin combinarea intr-un tot unitar, coerent, sub forma unor programe, a elementelor politicii de produs, de pret, de distributie si de promovare. Structura concreta a mixului, locul ocupat de fiecare dintre componentele sale, vor depinde de posibilitatile intreprinderii si de solicitarile pietei. De asemenea, trebuie luate in consideratie optica si mai ales personalitatea decidentului. Nota caracteristica a mixului de marketing va fi data de piata in care acesta ar urma sa se inscrie, sa se aplice practic.

De obicei, din cele patru componente ale mixului - accentul cade pe prima - politica de produs, acesta fiind principalul mijloc de comunicare al intreprinderii cu piata. Sunt destule insa cazurile in care in mixul de marketing accentul va cadea asupra altui element. Deci, pozitia si ordinea de importanta a celor patru elemente variaza in functie de conditiile concrete ale implementarii mixului, de specificul strategiei in slujba caruia este pus. Pe de alta parte, mixul de marketing nu contine in mod obligatoriu, in toate cazurile, ansamblul celor patru componente ale sale. Indiferent cate dintre cele patru elemente sunt prezente cu schimbari efective fata de perioadele anterioare si indiferent asupra caruia cade accentul principal, o cerinta de baza a realismului mixului de marketing o constituie judicioasa corelare a acestor elemente. Toate aceste elemente se cer corelate, la randul lor, cu strategia de piata a intreprinderii, aceasta deoarece, in ultima instanta, mixul de marketing nu este altceva decat modalitatea practica de promovare a unei strategii de piata, de a-i concretiza caile si a atinge obiectivele. In sfarsit, o alta problema importanta care intervine in stabilirea mixului de marketing o constituie optimizarea eforturilor de marketing. Aici intra in discutie criteriul eficientei economice. Dificultatea alegerii solutiei optime consta in faptul ca impactul eforturilor de marketing, adica a celor necesare pentru punerea in practica a mixului, nu este unul liniar. Daca vanzarile ar fi constant sensibile la investirea de fonduri de o anumita marime in fiecare din cele patru elemente ale mixului, problema s-ar rezolva relativ usor, prin metoda programarii liniare. In realitate insa, ne aflam in fata unui impact neliniar, determinat de interactiunea elementelor.

2.1.1. Promovarea si structura activitatii promotionale

Promovarea ca parte a mixului de marketing are o importanta mare in ceea ce priveste sistemul de comunicare al firmei. Alaturi de politica de produs, pret si distributie politica de promovare asigura desfasurarea unei activitati de marketing moderne.

Pentru o comunicare eficienta adesea se apeleaza la agentii de publicitate, la specialistii in promovarea vanzarilor, la specialistii in marketing direct precum si la firmele specializate in relatii publice care ajuta la formarea unei anumite imagine. In ziua de astazi o companie moderna dispune de un sistem de comunicatii de marketing complex, comunicand cu intermediarii, consumatorii si alte organisme publice.

Conform teoriei lui Philip Kotler "Programul comunicatiilor de marketing al unei firme" se numeste mix promotional si consta intr-o combinatie specifica de instrumente de publicitate, vanzare personala, promovarea vanzarilor si relatii publice, utilizate de firma pentru a-si indeplini obiectivele de marketing si publicitate.S In viziunea specialistilor romani de marketing, criteriile de grupare si delimitare pentru o clasificare a activitatii promotionale sunt urmatoarele:

publicitate;

promovarea vanzarilor;

relatii publice;

utilizarea marcilor;

manifestari promotionale;

fortele de vanzare;

Publicitatea este o variabila foarte importanta a politicii promotionale, fiind unul din mijloacele cele mai utilizate in activitatea de piata. Silver Piquet considera publicitatea ca fiind "nervul politicii de comunicatie a intreprinderii".

Ca forme ale publicitatii putem enumera, dupa obiectul acestora, publicitatea de produs (serviciu), publicitatea de marca si publicitatea institutionala.

Ca forme ale publicitatii de produs intalnim:

publicitatea de informare;

publicitatea de conditionare;

publicitatea comparativa;

publicitatea de reamintire.

Dupa aria geografica de raspandire a mesajului exista patru categorii de publicitate:

locala;

regionala;

nationala;

internationala.

O alta clasificare, de aceasta data dupa natura pietei, include publicitatea intreprinderilor producatoare, comerciale sau prestatoare de servicii, putand fi diferentiata dupa tipul consumatorului caruia i se adreseaza, in speta consumatori finali, utilizatori industriali sau diferite categorii de intermediari.

Pe de alta parte, dupa tipul mesajului difuzat, publicitatea poate fi de natura factuala sau emotionala.

O alta clasificare este bazata pe efectul intentionat: actiune directa cu efect imediat si actiune intarziata cu efecte in timp.

Dupa tipul sponsorului, publicitatea se mai diferentiaza in functie de agentul finantator, care poate fi producatorul, intermediarul sau alti agenti economici.

Ca ultima clasificare, putem mentiona influenta publicitatii exercitata asupra cererii primare sau selective. Astfel de forme ale publicitatii sunt utilizate si de firmele ofertante de servicii.

Ca medii majore de transmitere a mesajelor publicitare, putem mentiona presa, radioul, televiziunea si cinematograful.

Exista si o asa numita publicitate exterioara care utilizeaza ca mijloace publicitare afise, panouri si insemne luminoase.

O inepuizabila sursa pentru publicitate atat ca instrument cat si ca suport este Internetul. In ultima vreme marketingul pe Internet a capatat o mare amploare.

A doua parte componenta a politicii promotionale este promovarea vanzarilor care consta in folosirea mijloacelor si tehnicilor de stimulare, impulsionare si cresterea vanzarilor. Exista si cazuri in care tehnicile de promovare completeaza actiunile publicitare contribuind astfel la integrarea si intarirea imaginii si prestigiului intreprinderii in cadrul pietei.

Ca tehnici de promovare a vanzarilor, putem mentiona:

reducerea preturilor;

tehnica vanzarilor grupate;

concursurile promotionale;

publicitatea la locul vanzarii;

cadourile de promovare;

A treia parte a politicii promotionale o constituie relatiile publice. Ca obiectiv principal, relatiile publice urmaresc instaurarea in randul publicului al unui climat de incredere in compania respectiva, in capacitatea ei de a satisface trebuintele si exigentele diferitelor categorii de consumatori si utilizatori.

Mijloacele utilizate in activitatea de relatii publice sunt foarte variate.

Dintre ele putem enumera:

editarea de brosuri si ziare;

organizarea de manifestari (congrese, colocvii, seminarii);

acordarea de interviuri;

publicarea de articole;

crearea si difuzarea de filme;

infiintarea de fundatii;

initierea si sustinerea de opere de caritate;

participarea la diverse activitati sociale si de interes public.

Urmatoarea parte componenta a politicii promotionale este utilizarea marcilor. Marca este utilizata deopotriva atat ca mijloc de identificare, cat si ca mijloc de comunicare, investita cu functii multiple, puse deopotriva in slujba intreprinderii si a consumatorilor.

Manifestarile promotionale sunt si ele parte integranta a politicii promotionale. Ele constau in manifestari cu caracter expozitional si sponsorizari. Participarea la manifestari expozitionale se realizeaza prin:

organizarea de pavilioane sau standuri proprii la targuri;

expozitii si saloane (locale, regionale, nationale si internationale).

Interesul pentru sponsorizare a fost stimulat de experiente precedente incununate de succes ale unor firme care prin astfel de actiuni au reusit sa creeze evenimente cu o larga audienta in randul publicului, concepand apoi produse destinate acestuia. Ultima parte a politicii promotionale sunt fortele de vanzare. Firmele moderne includ in sistemul lor de comunicatie fortele de vanzare considerate canalele cele mai importante in desfasurarea dialogului cu agentii pietei. Ele se constituie de asemenea si ca un important criteriu al competitivitatii.

Practic fortele de vanzare cuprind un grup de reprezentanti ai intreprinderii investiti cu multiple competente, avand un rol dublu:

cresterea cifrei de afaceri prin distributia produselor proprii;

intretinerea comunicatiei in cadrul pietei.

O firma trebuie sa raspunda asteptarilor publicului din motive lesne de inteles. Clientii, ca veritabili receptori de informatii pe care le primesc permanent din partea mediului si-au castigat dreptul lor de a stii si de a intelege. Prin urmare companiile se afla in imposibilitatea de a alege, ele trebuind sa se afirme, sa dialogheze, deci sa comunice. Cu cat politica lor va fi mai eficienta, cu atat si imaginea lor va fi mai favorabila. Intreprinderea moderna conform unei viziuni strategice isi defineste pozitia privind problemele produsului, pretului, distributiei si promovarii. Acestea din urma impreuna alcatuiesc mixul de marketing. Orientarea strategica a activitatii economice este de fapt, o caracteristica a politicii de marketing a intreprinderii moderne. Aceasta incorporeaza un set de strategii adecvate conditiilor in care intreprinderea isi desfasoara activitatea potrivit optiunilor stabilite. Desi aflate in stransa legatura, strategia, tactica si politica de marketing sunt notiuni distincte.

Strategia de marketing desemneaza liniile definitorii ale atitudinii si conduitei intreprinderii in vederea atingerii anumitor obiective. In functie de termenul de referinta, strategia de marketing imbraca diverse forme: strategia de piata, strategia de produs, strategia de pret, etc.

Modalitatea de aplicare a strategiei este domeniul tacticii de marketing, care implica actiuni practice prin care intreprinderea isi pune in valoare potentialul, adaptandu-se permanent conditiilor concrete ale pietei, astfel incat, sa se indrepte spre obiectivele strategice pe care si le-a propus. Bineinteles, intre strategie si tacticile aferente trebuie sa existe o corespondenta, tacticile aflandu-se, de fapt, in relatii de subordonare fata de strategie. Luate izolat insa, unele mijloace tactice ar putea sa se indeparteze de la linia strategica atunci cand conditiile concrete ale pietei o cer.

Daca diferentele duc la neconcordanta tacticile urmate ar putea compromite strategia. Astfel de situatii tradeaza, fie o alegere inadecvata a tacticilor, fie formularea unei strategii de piata nerealista.

Modul in care intreprinderea concepe dezvoltarea activitatii sale, vizand valorificarea potentialului sau, in concordanta cu cerintele pietei, caracterizeaza politica de marketing. Aceasta reuneste strategiile si tacticile aferente, desemnand un anumit "stil", propriu intreprinderii, o anumita "maniera" specifica de abordare si rezolvare a problemelor sale. Politica globala de marketing se concretizeaza la nivelul anumitor "secvente" ale activitatii intreprinderii, de unde si denumirile: politica de piata, politica de produs, politica de pret, etc.

2.1.2. Variante strategice ale politicii promotionale

Fiind un atribut al intreprinderii moderne, strategia de piata este una dintre cele mai importante concretizari ale functiilor conducerii. In acelasi timp, strategia de piata reprezinta si o problema de mare actualitate ea ocupand o pozitie centrala, determinanta in raport cu celelalte componente ale politicii de marketing (politica de produs, politica de pret, de promovare sau de distributie). De fapt, strategia de piata reprezinta nucleul politicii de marketing, incorporand intr-o ambianta perfecta, cele trei elemente ale unei "strategii complete", respectiv:

v    strategia de actiune;

v    strategia rezultatelor;

v    strategia angajarii.

De asemenea, pozitia centrala a strategiei de piata rezulta si din raportarea sa directa la esenta viziunii si demersului de marketing. Dintre strategiile politicii de marketing, strategia de piata ramane cea mai cuprinzatoare, atat prin natura obiectivelor, cat si prin amploarea angajamentului material si organizatoric pe care il solicita intreprinderii. Mai mult, aceasta strategie vizeaza insasi finalitatea activitatii intreprinderii, privita in ansamblul sau. Ca nucleu al politicii de marketing, strategia de piata constituie punctul de plecare si elementul de referinta pentru celelalte strategii.   Acestea din urma pot avea existenta de sine statatoare numai daca sunt privite ca o continuare si o concretizare a strategiei de piata pe care o urmeaza intreprinderea.

In ultima instanta, strategia de piata vizeaza tocmai punerea intreprinderii intr-o relatie cat mai avantajoasa fata de acesti factori, astfel incat sa-si valorifice, la un nivel superior, potentialul de care dispune. Retinand cele mai semnificative elemente pentru optiunile strategice ale intreprinderilor, acestea pot fi grupate in functie de:

v    dinamica potentialului pietei - pietele diferitelor intreprinderi se pot inscrie intr-o tendinta de crestere sau scadere, in acord sau dezacord cu evolutia pietei globale;

v    gradul de segmentare a pietei - de la numai cateva segmente in cazul unor produse de consum productiv (de exemplu utilaje speciale), structurarea pietei ajunge la zeci sau chiar sute de mii de segmente, in cazul unor bunuri de consum;

v    ritmul schimbarilor, ce cunoaste cadente diferite de la o piata la alta, punand intreprinderilor probleme speciale de adaptare;

v    exigentele pietei, ce se pot situa la cote mai ridicate sau mai coborate, in functie de produs, zona geografica, perioada. De remarcat insa, o tendinta generala de crestere a acestor exigente;

v    nivelul competitiei, ce influenteaza permeabilitatea pietelor, posibilitatile de miscare in cadrul acestora.

O piata oarecare se va inscrie intr-un mod specific in fiecare din aceste grupe de elemente. Din alaturarea celor cinci tipologii prezentate, specifice unei anumite piete, se obtine o fizionomie suficient de clara a acesteia, sugestiva pentru strategia de urmat.

De exemplu: piata vest europeana a confectiilor este in usoara crestere, este puternic segmentata, foarte exigenta, cunoaste innoiri rapide ale produselor oferite spre vanzare si este marcata de o lupta aspra de concurenta.

2.1.3. Variantele strategice

Variantele strategiei de piata acopera o paleta destul de larga, intreprinderea modelandu-si strategia in functie de fiecare dintre acestea.

Astfel, daca avem in vedere pozitia intreprinderii fata de dinamica pietei, aceasta (intreprinderea) isi poate propune una din urmatoarele variante strategice:

v    strategia cresterii, caracteristica intreprinderilor aflate in expansiune, ce functioneaza intr-o piata dinamica;

v    strategia mentinerii volumului activitatii, atunci cand piata este saturata sau potentialul intreprinderii este limitat;

v    strategia restrangerii, de fapt o strategie "de supravietuire", care poate fi luata in calcul in conditiile unei piete aflate in plin regres, dar si in cazul in care intreprinderea isi proiecteaza, pe termen lung, reorientarea profilului de activitate.

In cazul in care se are in vedere pozitia intreprinderii fata de structurile pietei, variantele strategice, numite si "alternative de pozitie", se pot circumscrie in urmatoare tipologie:

v    strategie nediferentiata - cand prin produsele (serviciile) sale, prin formele de comercializare, intreprinderea se adreseaza pietei, in mod global, asa cum se intampla, de obicei, in cazul unor intreprinderi aflate la inceputul activitatii;

v    strategie diferentiata - intreprinderea se adreseaza segmentelor de piata in parte - specific firmelor ce actioneaza pe piete putin segmentate;

v    strategie concentrata - cand intreprinderea se raporteaza la un singur segment sau la un numar limitat de segmente, adaptandu-se specificului acestora.

Atunci cand se are in vedere pozitia intreprinderii fata de schimbarile pietei - variantele strategiilor de piata, denumite in acest caz, alternative de comportament, vor lua urmatoarele forme:

v    strategie activa, ce caracterizeaza atitudinea intreprinderilor moderne, puternice, preocupate permanent de innoire si perfectionare;

v    strategie adaptiva, cand intreprinderea isi propune sa tina pasul cu schimbarile pietei, anticipandu-le, astfel incat sa se adapteze prompt noilor conditii;

v    strategie pasiva - specifica intreprinderilor cu potential redus, definind un comportament de asteptare fata de schimbarile pietei.

v    Daca avem in vedere pozitia intreprinderii fata de exigentele pietei, strategia de piata poate lua forma uneia din urmatoarele variante:

v    strategia exigentei ridicate, ce presupune satisfacerea la un nivel cat mai ridicat a exigentelor pietei, uneori chiar depasirea acestora;

v    strategia exigentei medii, ce actioneaza in cadrul unor piete unde exista diferentieri intre cumparatori in functie de nivelul exigentei, fiind caracteristica intreprinderilor cu un potential mai redus;

v   strategia exigentei reduse, ce se poate practica in conditiile penuriei si ale unei competitii slabe intre ofertanti.

In sfarsit, daca avem in vedere pozitia intreprinderii fata de nivelul competitiei, aceasta poate recurge la una din urmatoarele doua variante:

v    strategia ofensiva, uneori chiar agresiva, urmata de intreprinderile puternice, cu pozitii consolidate in cadrul pietei, sau de intreprinderile "nou venite", care dispun de un avantaj competitiv deosebit. Printr-o asemenea varianta, se promoveaza de fapt strategia cresterii cotei de piata a intreprinderii respective;

v    strategie defensiva, caracteristica intreprinderilor cu o pozitie medie sau relativ moderata in cadrul pietei. O asemenea strategie se poate concretiza, la randul ei, in doua variante: strategia mentinerii cotei de piata sau uneori chiar strategia restrangerii cotei de piata.

Indiferent insa de caracterul lor, ofensiv sau defensiv si de obiectivele vizate, strategiile de piata iau forma unor strategii competitive, care se pot imparti in doua grupe, in functie de faptul ca pretul intervine sau nu ca element al competitivitatii.

De la o perioada la alta, intreprinderea isi poate schimba strategia de piata, atunci cand situatia reala, specifica, sugereaza un asemenea demers. Mai mult, de la caz la caz, o intreprindere poate adopta si eventual promova simultan mai multe strategii distincte, adecvate. Pot exista si cazuri cand sunt necesare si strategii de rezerva, pentru eventualitatea unor situatii neprevazute, neasteptate, fie pozitive, fie negative, ale confruntarii economice.

2.2. Delimitari conceptuale privind imaginea

Componenta de baza a politicii de marketing, politica promotionala este considerate unul din vectorii prin care intrprindrea actionaza in vedrea realizarii propriilor obiective. Pe linga toate celelalte preocupari legate de procesul de planificare steategica, trebuie sa aiba in vedere in mod distinct si elaborarea strategiei promotionale in ansamblu si a optiunilor streategice derivate. Astfel, procesul de elaborare a strategiei promotionale implica o cunostere in detaliu a mediului economico-social, a celui concurential, al pietei si al mecanismelor acesteia, a componentelor de consum, a modalitatilor de actiune a intreprinderilor partenere si concurente, precum si a specificului si a efectelor pe care le poate avea utilizarea diferitelor instrumente promotionale. Dupa cum se cunoaste, fiecarei componente a mixului de marketing ii sunt caractreristice numeroase si variate optiuni strategice, menite sa directioneze actiunile si eforturile de marketing prin care intreprindrea se implica in mediul sau extern, in special in cadrul pietei. Astfel, strategiile promotionale pot fi diferentiate in functie de mai multe criterii: obiectivele globale ale activitatii promotionale, modul de desfasurare in timp, structurile pietei, rolul activitatii promotionale, sediul activitatii promotionale. Astfel, la nivelul obietivelor urmarite prin desfasurarea activitatii promotionale, firma poate opta pentru orientarea eforturilor in directia promovarii imaginii sale in cadrul mediului extern sau pentru promovarea exclusiva a produsului oferit pietei. In cazul in care se urmareste promovarea imaginii se pot avea in vedere doua variante distincte: strategia de promovare a imaginii si strategia de extindere a imaginii. Modul de desfasurare in timp a activitatii promotionale constituie un alt criteriu de diferentiere a optiunilor strategice ale firmei. Se poate opta fie pentru o activitate promotionala permanenta, care presupune eforturi financiare deosebite, fie o activitate promotionala intermitenta, cauzata de factori de sezonalitate, de anumite situatii conjunturale etc.

Natura si conditiile concrete ale pietei, concurenta, obiectivele imediate sau de perspectiva pun firma in situatia definirii rolului pe care il atribuie activitatii promotionale. Astfel, in situatiile in care se intentioneaza patrundrea si cucerirea unei piete sau atragerea clientilor firmelor concurente se poate adopta o strategie promotionala ofensiva, care presupune utilizarea tuturor mijloacelor promotionale, precum si un buget considerabil ; o asemenea strategie este specificafirmelor lider, cu un bogat potential material si financiar. In situatiile in care evolutia pietei indica o stagnare sau un declin in ciclul de viata al produsului, iar concurenta este deosebit de puternica, firma poate concepe o strategie promotionala de aparare(defensiva). Abordind o astfel de strategie, firma poate sa-si apere si sa-si mentina pozitia pe piata.

Comportamentul strategic in domeniul activitatii promotionale poate fi definit si porninda de la pozitia ocupata de firma in cadrul pietei. Astfel, firma poate adopta fie o strategie promotionala concentrata, efortul promotional indreptandu-se spre un singur segment de piata, fie o strategie diferentiata, in cadrul careia isi va adopta actiunile potrivit caracteristicilor fiecarui segment de piata in parte ; sau poate adopta o strategie nediferentiata, prin care sa se adreseze intregii piete.

Un alt criteriu de diferentiere a variantelor strategice promotionale este cel al sediului organizarii acestei activitati. In functie de acest criteriu se poate opta pentu organizarea acestei activitati cu surse proprii, fie apelind la firme specializate.

2.3. Studiul imaginii ca instrument de cercetare al efectelor politicii promotionale.

Imaginea se poate defini ca un sentiment sau o asociatie de idei pe care numele unei anumite marci le starneste in mintea unei persoane. Cu alte cuvinte, imaginea produsului, reprezinta de fapt semnificatia sa pentru acea persoana.

De exemplu automobilul Volvo este asociat cu "siguranta la volan", pe cand un automobil sport marca Jaguar denota "stil si eleganta". Popoarele au si ele imaginea lor proprie, care se poate modifica in timp astfel: "Made in Japan" insemna odata ieftin si prost; astazi aceste cuvinte ne poarta cu gandul la preturi mari, calitate ridicata si cea mai inalta tehnologie. In ultimii ani, publicitatea pentru bunurile de consum s-a axat mai puternic pe crearea unei imagini pregnante a produsului, comunicarea atributelor sale trecand pe planul al doilea.S

Pentru un produs, un gram de imagine valoreaza cat o tona de calitati performante.

Lawrence Peter

In cartea sa celebra "World Class Brands", Chris Mac Rae a alcatuit o adevarata tipologie a marcilor. In cadrul ei exista sase categorii principale:

Marca rituala (the ritual brand) este asociata cu ocazii speciale, asemenea sampaniei pentru evenimente;

Marca simbol (the symbol brand) este asociata cu crocodilul firmei "Lacoste" sau monograma "LV" a lui Louis Vuitton. Simbolul devine adevarata valoare, produsul atasat fiind aproape irelevant;

Marca "mostenire" (the heritage of good brand) este asociata cu prima marca de produs care a izbutit sa se afirme datorita avantajelor specifice pe care le ofera: Kellogg's, pentru un "inceput de zi stralucitor" sau Body Shop pentru "cum sa avem un mediu curat, picioare odihnite si un ten fara riduri";

Marca snobului distant (the aloof snoob brand) este asociata cu cartea de credit American Express Platinum, automobilele Ferrari si asa mai departe. Aceste lucruri sunt destinate celor bogati, care in ciuda parerii lui Scott Fitzgerald, mai simt inca nevoia sa accentueze faptul ca sunt altfel decat ceilalti;

Marca de grup (the belonging brand) este menita sa confere consumatorului sentimentul apartenentei la un anumit grup. De exemplu, fumatorii de tigari Marlboro sunt cu totii "cowboys duri cu inima de bronz", cei care poarta haine Benetton sunt membrii unei comunitati globale multirasiale si multicolore;

Legenda (the legend) este asociata cu blugii Lewi 501, primul model confectionat de compania respectiva sau automobilul Porsche Carrera cel in care a suferit un accident si a murit James Dean, "marca tinerilor furiosi ai anilor '50".

Domeniul asigurarilor s-a definit dupa 1990, printr-o concurenta accentuata si aparitia de noi societati de profil in peisajul romanesc, la ora actuala numarul lor ridicandu-se la 46.

Vrand, nevrand, ele trebuie sa raspunda asteptarilor publicului pe care inca le subestimeaza. Clientii, ca veritabili receptori de informatii pe care le primesc permanent din partea mediului in care traiesc si-au castigat dreptul lor de a sti si de a intelege.

Prin urmare, societatile de asigurari se afla in imposibilitatea de a alege, ele trebuind sa se afirme, sa dialogheze deci sa comunice. Cu cat politica lor va fi mai eficienta, cu atat si imaginea lor va fi mai favorabila.

2.4. Tipologia imaginii

Prin definitie, imaginea - concept esential al comunicarii - desemneaza ansamblul reprezentarilor materiale si nemateriale pe care un individ sau un grup de indivizi le detine cu privire la un produs, o firma, o marca, o persoanaS

Definirea si explicarea conceptului de imagine a reprezentat un aspect deosebit de important, asupra caruia majoritatea specialistilor au staruit in lucrarile lor.

Mai intai, o imagine poate sa fie rezultatul unui proces cognitiv sau afectiv, componenta afectiva fiind adesea omisa. Apoi, procesul formarii imaginii trebuie sa fie cuprins in definitia sa. Aceste informatii sunt interpretate, evaluate, integrate si se reduc la un anumit numar de concluzii cu privire la societatea de asigurari. De aici rezulta o imagine globala a societatii de asigurari

2.4.1. Imaginea inregistrata

Imaginea inregistrata este o constructie realizata de un grup de indivizi in timp ce realizeaza un proces obisnuit de reprezentare. Ceea ce este construit (imaginea unei societati de asigurari) este solidar cu datele externe si cu valoarea, regulile care caracterizeaza un grup sau un individ. Astfel, reprezentarile sociale apar ca o modalitate de organizare particulara a cunostintelor. De aici rezulta ca jocul de reprezentari defineste ceea ce este de perceput si de retinut, ceea ce trebuie facut, ceea ce este bine sau nu sa se realizeze in viata sociala.

Imaginea inregistrata reprezinta deci ansamblul rezultatelor detinute atunci cand, cu ajutorul sondajelor se cerceteaza efectele mesajelor asupra indivizilor, deosebit de important fiind rolul detinut de sondajele de opinie in difuzarea imaginii inregistrate asupra unei societati de asigurari. Astfel se poate da imaginii inregistrate, statutul echivalent notiunii de opinie publica.

Imaginea inregistrata reprezinta asadar o reprezentare sociala, prin reprezentari intelegand modalitati particulare de organizare a cunostintelor, avand ca functie elaborarea de comportamente si realizarea comunicatiei intre indivizi.

Indicatorii folositi frecvent in masurarea imaginii unei societati de asigurari sunt:

v    indicatorii de notorietate;

v    indicatorii de continut.

v    Primii sunt utilizati datorita a doua considerente:

v    scot in evidenta o metoda extrem de simpla de punere in lucru si nu sufera probleme de interpretare;

v    nu se poate pretinde a avea o imagine daca numele bancii nu este cunoscut.

Notorietatea spontana se poate determina atunci cand se cere unui esantion reprezentativ al populatiei studiate sa indice nume de societati de asigurari care sunt cunoscute.

Notorietatea asistata se poate determina atunci cand se cere unui esantion reprezentativ al populatiei studiate sa recunoasca intr-o lista de nume pe acelea care le sunt cunoscute.

Confruntarea dintre indicatorii de notorietate spontana si asistata este dificil de realizat. Experienta arata ca stabilirea raspunsurilor obtinute in analiza de notorietate spontana este inferioara celei obtinute in cazul analizei de notorietate asistata. Legatura dintre acesti indicatori rare ori este liniara si variaza gradual, de la un camp la altul.

Analiza rezultatelor astfel obtinute permite efectuarea de comparatii cu concurenta si reperarea evolutiilor de-a lungul timpului.

2.4.2. Imaginea dorita.

Analiza se face prin participanti, respectiv toate grupurile de indivizi identificabili care pot influenta atingerea obiectivelor societatii de asigurari. Acest efort are drept consecinta determinarea societatii de asigurari sa recunoasca acesti indivizi (clienti, personal, actionari) ca veritabili actori si nu ca entitati pasive, care trebuie sa urmeze miscarea.

Dar, pentru aceasta, este necesar sa se faca abstractie de schema care considera comunicarea ca un proces de transmitere de mesaje de la un emitator la o tinta mai mult sau mai putin pasiva.

De asemenea, trebuie concentrata atentia asupra actorilor strategici, adica asupra acelora care pot influenta semnificativ configuratia si / sau realizarea proceselor avansate de nucleul strategic. Pentru aceasta este necesar un studiu specific, avand urmatoarele etape:

v    identificarea participantilor;

v    analiza relatiilor;

v    realizarea cartii de puteri;

v    ierarhizarea relatiilor.

2.4.3. Imaginea difuza.

Imaginea difuza reprezinta ansamblul discursurilor tinute de si despre societatea de asigurari, indiferent de forma de exprimare aleasa.

In general pentru a construi imaginea unei societati de asigurari, trebuie respectate patru principii: o buna imagine va trebui sa fie justa, pozitiva, durabila si originala.

Societatea de asigurari trebuie sa se faca cunoscuta prin ceea ce este ea. Un decalaj intre imaginea pe care o societate de asigurari o degaja (imaginea sa) si imaginea pe care ea o propaga (actiunile sale) este extrem de periculos si poate fi evidentiat prin comportamentul oamenilor de pe teren (salariatii, actionarii) sau prin fapte (promisiuni neonorate, etc.).

Punerea in valoare a societatii de asigurari constituie scopul principal al politicii de promovare a imaginii, mai ales in acele sectoare a caror valoare si importanta este mai putin cunoscuta si apreciata.

Durabilitatea unei imagini este absolut necesara, deoarece ea trebuie astfel construita incat sa reziste de-a lungul anilor.

Pentru a se diferentia de concurentii sai, societatea de asigurari trebuie sa-si creeze o imagine originala si specifica, mai ales intr-un sector ca cel al asigurarilor care este caracterizat printr-o concurenta puternica.

Cu toate acestea, cunoasterea exacta a continutului imaginii este dificil de sesizat in masura in care ea prezinta o evolutie constanta temporala. De aceea este absolut necesar ca o societate de asigurari sa-si defineasca imaginea, sa-i confere consistenta nu numai prin intermediul serviciilor de asigurari aferente si a politicilor de marketing, ci si prin valorile si normele culturale ale grupelor de referinta.

2.5. Studiul imaginii, factor influent in evolutia societatii

2.5.1. Imaginea si contributia sa la cresterea cotei de piata

In general, procesul de comunicare al unei intreprinderi cu mediul in care isi desfasoara activitatea serveste la construirea propriei imagini. Cu cat politica de comunicare a firmei este mai eficienta, cu atat imaginea sa va fi mai puternica. Deci, comunicarea nu are nimic de-a face cu o scena miraculoasa: ea nu permite deformarea realitatii si nu rezolva problemele de fond.

Scopul sau este acela de a actiona asupra motivatiilor consumatorilor, de a anunta legitimitatea unei organizatii, de a cuceri locul sau in mediul respectiv.

Comunicarea se constituie intr-o lupta in vederea cuceririi atat a increderii consumatorilor, fondata pe valoarea firmei, pe competenta sa, cat si a simpatiei acestora, ce permite firmei sa fie aleasa, apreciata, aparata.

Astfel studiul de imagine apare ca o necesitate obiectiva, pentru ca imaginea poate explica modul de solicitare al produsului, marcii, firmei, dar si pentru ca se pot determina trasaturi ale imaginii care pot demonstra modul in care se formeaza o imagine favorabila sau nefavorabila.

Prin urmare, obiectivele unui studiu de imagine sunt:

v    determinarea masurii in care imaginea formata este favorabila sau nu;

v    stabilirea modului in care este apreciata imaginea;

v    determinarea intensitatii imaginii.

Dinamismul economico-social al perioadei contemporane s-a manifestat in domeniul asigurarilor ca o adevarata revolutie ce a determinat un mediu caracterizat de o concurenta aspra, inalt tehnologizat intr-un mediu instabil.

Motivele care au determinat acest fenomen sunt:

v    progresul tehnic care a determinat aparitia unei noi tehnologii accelerand procesele economice si constituindu-se in bariere suplimentare in lupta pentru expansiune in domeniu;

v    clientii care au evoluat dobandind un grad tot mai inalt de cultura si de educatie, manifestand exigenta ridicata in selectarea ofertei de servicii;

v    cresterea economiilor personale au atras un numar tot mai mare de agenti economici dispusi sa se asigure pentru a elimina riscul in castigarea unor pozitii dominante in cadrul pietei;

v    abandonarea de catre stat a unor masuri protectioniste de restrangere a concurentei in favoarea celei de liberalizare a proceselor economice;

Tinand cont de specificul activitatii de marketing in asigurari, principalele obiective ale acestui domeniu sunt urmatoarele:

v    satisfacerea clientilor concomitent cu atingerea obiectivelor financiare ale firmei;

v    profitabilitatea; trebuie sa existe un echilibru intre satisfacerea cerintelor clientilor si profitul firmei.

Pe de alta parte, in definirea strategiilor de piata, trebuie luate in considerare urmatoarele obiective:

v    segmentarea pietei, presupune identificarea si definirea segmentelor care alcatuiesc piata in functie de anumite criterii si alegerea celora care prezinta interes;

v    penetrarea pietei, pentru evaluarea fiecarui segment de piata, urmand ca firma sa decida carui segment i se adreseaza;

v    pozitionarea in cadrul pietei, respectiv stabilirea unui loc distinct pe care firma il ocupa in cadrul pietei(cota de piata).

2.5.2. Continutul serviciilor de asigurari

Doua verigi strategice in construirea si consolidarea imaginii si numelui societatii sunt marketingul si relatiile externe avand menirea de a valorifica oportunitatile care corespund fiecarei etape din viata societatii in functie de caracteristicile pietei si posibilitatile firmei, asigurandu-se astfel coeziunea optima intre miezul activitatii de specialitate si cadrul in care se manifesta.

Nu se poate vorbi despre activitatea unei societati independent de sectorul de piata caruia i se adreseaza prin produsele si serviciile pe care le ofera, cum nu poate fi ignorat cadrul in care aceasta se integreaza. Peisajul asigurarilor in Romania s-a imbogatit prin aparitia de noi firme dornice sa-si execute cat mai amplu activitatea si care, alaturi de asiguratorii deja existenti pe piata au creat un climat concurential deosebit in acest domeniu.

Evident ca din aceasta competitie cei mai castigati sunt potentialii asigurati care au astfel posibilitatea de a alege ceea ce raspunde mai bine intereselor pe care le urmaresc. Dintre formele de asigurari elaborate si oferite, tinand cont de dinamica cererii in domeniu se pot enumera:

v    asigurarea calatorilor pe timpul transportului;

v    asigurarea bunurilor casabile in cazul de spargerii sau craparii;

v    asigurarea masinilor, utilajelor si instalatiilor pentru cazurile de avarii accidentale;

v    asigurarea continutului cladirilor pentru furt prin efractie;

v    asigurarea lucrarilor de constructii - montaj;

v    asigurarea cainilor de rasa;

v    asigurarea valorilor pe timpul transportului;

v    asigurarea auto de tip CASCO;

v    asigurarea bunurilor care fac obiectul contractelor de leasing;

v    asigurarea in caz de accidentare a sportivilor s.a.

Activitatea din domeniul asigurarilor de bunuri, persoane si raspundere civila, desfasurata in Romania, se intinde pe o perioada de peste 120 de ani, care poate fi impartita in trei etape distincte, si anume:

v    prima a inceput in 1871 si s-a incheiat in 1948;

v    a doua este cuprinsa intre anii 1949 si 1990;

v    ultima a inceput in anul 1991.

In acest interval de timp, au fiintat diverse tipuri de organizatii de asigurari, avand diferite forme de proprietate si metode de conducere la fel de diferite.

In Romania, incepand din anul 1991, activitatea de asigurari se desfasoara prin societati de asigurari, societati de asigurari­-reasigurari si societati de reasigurari in conditiile stabilite de lege.

La activitatea de asigurari mai participa societatile de intermedieri, care negociaza si incheie contracte de asigurari si reasigurari ori presteaza alte servicii de specialitateS

2.5.3. Clasificarea asigurarilor

Asigurarile de bunuri, persoane si raspundere civila, pot fi clasificate pentru o mai usoara intelegere si urmarire a particularitatilor ce le prezinta dupa mai multe criterii, dintre care mentionam: domeniul (ramura) la care se refera, forma juridica de realizare a asigurarii, riscurile cuprinse in asigurari, sfera de cuprindere in profil teritorial, felul raporturilor ce se stabilesc intre asigurator si asigurat.

Dupa domeniul (ramura) la care se refera, asigurarile pot fi grupate astfel: asigurari de bunuri, asigurari de persoane si asigurari de raspundere civila.

Asigurarile de bunuri au ca obiect diferite valori materiale apartinand persoanelor fizice sau juridice, care pot fi supuse actiunii unor fenomene naturale sau accidentelor. In tara noastra fac obiectul asigurarilor de bunuri o gama variata de valori materiale cum sunt: mijloacele de productie fixe si circulante, culturile agricole si rodul viilor, animalele domestice, autovehicolele, navele maritime si fluviale, aeronavele, cladirile si alte constructii, bunurile casnice, alte categorii de bunuri apartinand populatiei etc.

Asigurarile de persoane au ca obiect persoana fizica in sine, ele incheindu-se pentru diminuarea consecintelor negative cauzate de calamitati naturale, accidente, boli, etc. sau pentru plata sumelor asigurate in legatura cu producerea unor evenimente in viata persoanelor (deces, implinirea unei anumite varste, pierderea capacitatii de munca etc.). Prin urmare, caracteristic pentru asigurarile de persoane este faptul ca prin intermediul lor se realizeaza protectia economica pentru cazul producerii decesului ori invaliditatii asiguratului sau in legatura cu survenirea la asigurat sau la beneficiarul asigurarii a unui anumit risc.

Prin asigurarile de raspundere civila, asiguratorul isi asuma obligatia de a plati despagubirea pentru prejudiciul adus de asigurat unor terte persoane. Este vorba de prejudiciul ce poate fi cauzat prin producerea unor accidente concretizate in vatamare corporala sau deces ori in avarierea sau distrugerea unor bunuri sau in alte pagube pentru care asiguratul raspunde conform legii.

Rezulta, deci, ca prin asigurarile de raspundere civila se realizeaza protectia patrimoniului asiguratului, deoarece in cazul in care el produce un prejudiciu unor terte persoane nu apeleaza la acesta pentru al acoperi, fiindca asiguratorul si-a asumat raspunderea si intervine acordand despagubirea care se cuvine.

Dupa obiectul de activitate stabilit prin contractul de societate si statut, societatile comerciale din domeniul asigurarilor din tara noastra pot practica urmatoarele categorii de asigurari: asigurari de viata, asigurari de persoane, altele decat cele de viata, asigurari de autovehicule; asigurari maritime si de transport; asigurari de aviatie; asigurari de incendiu si alte pagube la bunuri; asigurari de raspundere civila; asigurari de credite si garantii; asigurari de pierderi financiare din riscuri asigurate si asigurari agricole.

Dupa forma juridica de realizare, asigurarile de bunuri, persoane si raspundere civila se grupeaza in asigurari prin efectul legii (obligatorii) si asigurari facultative (contractuale).

Asigurarile prin efectul legii izvorasc din interesul economic si social al intregii colectivitati pentru apararea avutiei nationale, mentinerea continuitatii procesului de productie si protejarea victimelor unor accidente. Cu alte cuvinte, asigurarea prin efectul legii se introduce atunci cand bunurile unui mare numar de persoane fizice sau juridice sunt amenintate de anumite riscuri, astfel incat fiecare detinator al bunului respectiv ar putea avea de suportat pagube, mai devreme sau mai tarziu, la producerea riscurilor respective. Deci, pentru ca agentii economici sau populatia sa poata primi despagubirile necesare acoperirii pagubelor produse de calamitati naturale sau accidente unor bunuri foarte importante (cladiri si alte mijloace fixe, animale, culturi agricole, etc.) se instituie asigurarea acestora prin efectul legii.

In asigurarile prin efectul legii, raporturile dintre asigurat si asigurator, drepturile si obligatiile lor sunt stabilite prin lege. Aceasta inseamna ca asigurarea ia fiinta in virtutea legii, fara a se cere acordul de vointa al celor care detin bunurile respective sau al persoanelor fizice ori juridice ce intra sub incidenta legii.

De exemplu, in tara noastra sunt cuprinse in asigurarea prin efectul legii o serie de bunuri, cum sunt: cladirile si alte constructii, precum si animalele de la o anumita varsta apartinand populatiei. De asemenea, sunt asigurati prin efectul legii, calatorii in traficul intern pe caile ferate, rutiere si pe apa si in transporturile aeriene publice precum si detinatorii de autovehicule (persoane fizice si persoane juridice) pentru cazurile de raspundere civila, respectiv pentru pagubele si vatamarile corporale produse prin accidente de autovehicule pe teritoriul Romaniei. Asigurarea de raspundere civila auto se practica sub forma obligatorie aproape in toate tarile din Europa.

Asigurarile prin efectul legii prezinta o serie de trasaturi care se deosebesc de asigurarile facultative. Aceste trasaturi sunt legate de obiectul si sfera asigurarii, de modul de stabilire a sumei asigurate, de durata asigurarii etc.

In asigurarea prin efectul legii sunt cuprinse toate bunurile de acelasi fel apartinand persoanelor fizice sau juridice, precum si persoanele fizice sau juridice ce intrunesc conditiile prevazute de lege. Inseamna, deci, ca ea este o asigurare totala. De pilda, sunt asigurate prin efectul legii toate cladirile si animalele (in Romania, de la o anumita varsta) apartinand populatiei. Fiind totala, asigurarea prin efectul legii exclude posibilitatea selectiei riscurilor, permitand o dispersare optima a acestora. Drept urmare, la aceleasi riscuri si la asigurarea acelorasi bunuri, primele de asigurare stabilite la asigurarea prin efectul legii sunt mai reduse, comparativ cu cele de la asigurarea facultativa.

Suma asigurata este stabilita prin lege sub forma unor norme de asigurari pe unitati de bunuri asigurate, ceea ce inseamna ca asigurarea prin efectul legii este o asigurari normativa. Normele de asigurari pot fi absolute si relative. In stabilirea normelor de asigurari absolute, se porneste de la bunurile de acelasi fel care au valoarea cea mai mica pentru a nu da posibilitatea asiguratilor care au astfel de bunuri sa primeasca, in caz de paguba, o despagubire mai mare decat valoarea bunului.

De aici rezulta necesitatea de a completa, in astfel de cazuri, asigurarea prin efectul legii cu o asigurare facultativa, care sa acopere diferenta dintre valoarea reala a bunului si norma de asigurari. La asigurarea prin efectul legii a calatorilor pentru cazurile de accidente, suma asigurata este stabilita sub forma de suma fixa pentru un calator, fiind insa diferentiata in functie de mijlocul de transport utilizat. In cazul asigurarii prin efectul legii a detinatorilor de autovehicule pentru cazurile de raspundere civila, suma asigurata privind pagubele produse la bunuri prin accidente de autovehicule este stabilita sub forma de limita minima si maxima pentru prejudiciul material cauzat tertelor persoane.

Asigurarea prin efectul legii este fara termen, actionand tot timpul cat exista bunul asigurat. In eventualitatea ca un bun asigurat prin efectul legii a fost inlocuit dintr-un anumit motiv cu altul, asigurarea ramane valabila in continuare. Rezulta, deci, ca raspunderea si obligatiile celor doua parti care intervin in asigurari nu sunt limitate in timp.

Raspunderea asiguratorului, in cazul asigurarii prin efectul legii, ia nastere in mod automat, din momentul in care asiguratul intra in posesia bunului respectiv. Deci, momentul inceperii raspunderii asiguratorului coincide intotdeauna cu cel al cuprinderii automate a bunului in asigurari. De mentionat insa, ca momentul cuprinderii in asigurari (si al inceperii raspunderii asiguratorului) nu coincide in toate cazurile cu momentul intrarii bunului in gospodaria asiguratului. Astfel, de exemplu, animalele nu sunt cuprinse in asigurari din momentul intrarii lor in gospodarie, ci numai dupa implinirea unei anumite varste. La asigurarea prin efectul legii, plata despagubirii cuvenite asiguratului in cazul realizarii riscului asigurat nu este conditionata de achitarea prealabila a primei de asigurare, deoarece termenul la care aceasta trebuie achitata este stabilit prin lege. In cazul in care primele scadente n-au fost achitate de asigurat in termen, asiguratorul are dreptul sa solicite plata majorarilor de intarziere, putand, totodata, sa retina din despagubirea de asigurari primele de asigurare restante. Asiguratorul are, de asemenea, dreptul de a aplica si alte mijloace legale impotriva asiguratilor care nu platesc primele la asigurarile prin efectul legii.

Asigurarile facultative iau nastere pe baza contractului de asigurare incheiat intre asigurator si asigurat. Asiguratorul este obligat sa accepte asigurarea facultativa propusa de asigurat, daca aceasta corespunde prevederilor din actele normative in vigoare. Pentru ca asiguratorul sa accepte asigurarea propusa, este necesar ca persoana fizica sau juridica ce solicita incheierea acesteia sa declare in scris toate datele necesare pentru identificarea bunului respectiv, imprejurarile esentiale privind natura si sfera riscului. De asemenea, este necesar ca persoana care solicita incheierea asigurarii sa fie de acord cu plata primelor de asigurare si sa respecte toate obligatiile ce-i revin pe perioada valabilitatii contractului de asigurare. Pentru potentialii asigurati, incheierea asigurarii facultative depinde de vointa lor, ei fiind singurii care decid contractarea asigurarii.

Asigurarile facultative se incheie fie pentru bunuri, persoane, raspundere civila ori riscuri necuprinse in asigurarile prin efectul legii, fie in vederea completarii acestor asigurari pentru ca asiguratii sa aiba posibilitatea sa primeasca, in caz de paguba sau de producere a evenimentului asigurat, o despagubire sau o suma asigurata mai mare.

Asigurarea facultativa are, la randul sau, anumite trasaturi specifice care decurg, in principal, din faptul ca ea poate lua nastere numai pe baza acordului de vointa (concretizat in contractul de asigurare) al celor doua parti ce intervin in asigurari.

Spre deosebire de asigurarea prin efectul legii, asigurarea facultativa nu este totala, ea cuprinzand, de regula, numai o parte din bunurile de acelasi fel existente in posesia persoanelor fizice sau juridice la un moment dat. Marimea gradului de cuprindere in asigurarea facultativa a bunurilor este influentata de mai multi factori. Printre acestia un rol important il joaca calitatea publicitatii pentru asigurarea respectiva, modul in care se actioneaza pentru incheierea contractelor de asigurare, constatarea, evaluarea pagubelor si stabilirea despagubirilor de asigurari, pentru ca asiguratii sa poata intra cat mai rapid in posesia sumelor de bani necesare refacerii bunurilor avariate sau distruse. In cazul asigurarii facultative, suma asigurata nu este stabilita pe baza unor norme, ci in functie de propunerea asiguratului si avand ca limita maxima valoarea reala a bunului in momentului incheierii asigurarii, iar la asigurarile de persoane anumite sume stabilite prin regulamentul de asigurari.

Referitor la modul de stabilire a sumelor asigurate, se poate spune:

- ca in comparatie cu asigurarile prin efectul legii, asigurarile facultative prezinta avantajul ca sunt mai maleabile oferind conditii pentru stabilirea acestora in functie de interesele si posibilitatile materiale ale asiguratilor. In acest fel, asigurarile facultative permit completarea asigurarilor prin efectul legii, in sensul acoperirii prin asigurari a unor sume asigurate apropiate de nivelul valorii bunurilor asigurate.

Asigurarea facultativa este valabila numai o anumita perioada de timp, perioada riguros stabilita in contractul de asigurare, iar raspunderea asiguratorului actioneaza doar in cadrul acestui interval. La expirarea duratei de asigurare, raspunderea asiguratorului inceteaza, indiferent daca in aceasta perioada s-a produs sau nu riscul asigurat, reinnoirea asigurarii ramanand la latitudinea asiguratului.

Asigurarea facultativa intra in vigoare numai dupa indeplinirea conditiilor prevazute in contractul de asigurare cea mai importanta fiind plata de catre asigurat a primei de asigurare. In cazul asigurarilor la care este prevazuta posibilitatea achitarii primei de asigurare in mai multe rate, intarzierea platii acesteia peste termenul prevazut poate avea drept rezultat rezilierea contractului de asigurare. In situatia in care apar unele pagube inainte de plata primei de asigurare sau dupa trecerea termenului prevazut pentru achitarea ei, asiguratorul nu acorda despagubirea respectiva.

Daca privim asigurarea prin efectul legii si cea facultativa prin prisma aportului lor la formarea fondului de asigurari, remarcam faptul ca in practica mondiala, incasarile din primele de asigurare provenite de la asigurarile facultative detin ponderea hotaratoare in totalul primelor de asigurare incasate de societatile de asigurari.

Dupa riscul cuprins in asigurare, asigurarile pot fi clasificate astfel:

v    asigurari impotriva incendiilor, trasnetelor, exploziilor, miscarilor seismice etc. Bunurile asigurate contra acestor fenomene sunt: cladirile, constructiile, utilajele si instalatiile, mijloacele de transport, inventarul gospodaresc, mobilierul si obiectele de uz casnic etc.;

v    asigurari contra grindinii, furtunii, uraganului, ploilor torentiale, inundatiilor, prabusirilor, alunecarilor de teren etc. Impotriva acestor riscuri sunt asigurate, de regula, culturile agricole si rodul viilor;

v    asigurari pentru boli, epizootii si accidente specifice animalelor;

v    asigurari contra avariilor si a altor riscuri specifice (rasturnari, ciocniri, caderi, derapari etc.), la care sunt supuse mijloacele de transport si incarcaturile aflate in acestea, in timpul stationarii si a mersului. In aceasta categorie intra asigurarile mijloacelor de transport si ale marfurilor in timpul traficului intern si international;

v    asigurari impotriva unor evenimente ce apar in viata oamenilor, ca deces, boli, accidente etc. - care pot duce la pierderea temporara sau definitiva a capacitatii de munca - in cazul asigurarilor de persoane;

v    asigurari pentru cazurile de raspundere civila care se refera la prejudicii cauzate tertelor persoane prin accidente de autovehicule, prin exercitarea unor anumite activitati etc.

v    Dupa sfera de cuprindere in profil teritorial, asigurarile pot fi grupate in: asigurari interne si asigurari externe.

Asigurarile interne au caracteristic faptul ca, in general, partile contractante domiciliaza in aceeasi tara, bunurile, persoanele si raspunderea civila care fac obiectul lor se afla pe teritoriul aceleiasi tari, iar riscurile asigurate se pot produce pe acelasi teritoriu. Aceste asigurari se caracterizeaza si prin aceea ca primele de asigurare, despagubirile si sumele asigurate se exprima si se platesc, de regula, in moneda nationala.

Asigurarile interne includ: asigurarile de cladiri, constructii, culturi agricole, animale si alte bunuri apartinand diferitelor categorii de agenti economici; asigurarile de cladiri, animale, obiecte de uz casnic si autovehicule apartinand populatiei; asigurarile de persoane; asigurarile de raspundere civila pentru prejudiciile cauzate de asigurat unor terte persoane pe teritoriul aceleiasi tari etc.

Asigurarile externe au caracteristic faptul ca apar in legatura cu persoane, raspundere civila sau bunuri care ies in afara limitelor teritoriale ale tarii in care se incheie contractul de asigurare. In cazul acestor asigurari una din partile contractante ori beneficiarul asigurarii domiciliaza in alta tara sau obiectul asigurarii ori riscul asigurat se afla, respectiv se poate produce, pe teritoriul unei alte tari. De regula, la aceste asigurari atat primele de asigurare, cat si despagubirile se exprima sau se platesc in valuta, motiv pentru care ele sunt cunoscute si sub denumirea de asigurari in valuta.

In categoria asigurarilor externe intalnim: asigurarea marfurilor care fac obiectul comertului exterior pe timpul transportului; asigurarea navelor maritime, a navelor de pescuit oceanic si a navelor aeriene cane fac parte din flota civila; asigurarea creditelor pentru export; asigurarea constructiilor si a raspunderii constructorului pentru obiective realizate in strainatate sau de firme dintr-o tara in alta tara; asigurarea bunurilor unui stat aflate in strainatate; asigurarea autovehiculelor apartinand unor persoane fizice sau juridice dintr-o tara care circula in afara teritoriului tarii respective etc.

Rezulta ca asigurarile externe sunt determinate de relatiile economice ale unei tari cu alte tari, aducandu-i aportul lor specific la dezvoltarea si desfasurarea in bune conditii a comertului exterior, a transporturilor internationale de marfuri si calatori si a turismului. Dupa felul raporturilor ce se stabilesc intre asigurator si asigurat, asigurarile pot fi grupate in asigurari directe si asigurari indirecte sau reasigurari.

Specific asigurarilor directe este faptul ca raporturile de asigurari se stabilesc in mod nemijlocit intre asigurati (diferite persoane fizice sau juridice) si asigurator, fie prin intermediul contractului de asigurare, fie in baza legii.

Spre deosebire de asigurarile directe, reasigurarea apare ca un raport ce se stabileste de fiecare data intre doua societati de asigurari, dintre care una are calitatea de reasigurat (cedent), iar cealalta de reasigurator. Reasigurarea are la baza contractul de reasigurari, prin intermediul caruia reasiguratul cedeaza unui reasigurator o parte din raspunderile pe cere si le-a asumat prin contractul de asigurare si o parte din primele de asigurare incasate. In acest fel, reasiguratorul (reasiguratorii) isi asuma raspunderea de a participa la acoperirea pagubelor - care se pot produce, bunurilor cuprinse in contractul de asigurare in limitele mentionate in contractul de reasigurari. In general contractul de reasigurare deriva din contractul de asigurare, fara insa ca intre reasigurator si asigurat sa existe vreun raport juridic. Se poate spune, deci, ca reasigurarea reprezinta, de fapt, o asigurare a asiguratorului direct, fiind un raport care apare numai intre persoane juridice (institutii sau societati de asigurari). mixului.

2.5.4. Elementele tehnice ale asigurarii

Pentru a percepe mecanismul de functionare al proceselor ce apar in cadrul acestei piete specifice asigurarilor, trebuie abordate intr-o maniera detaliata elementele unui contract de asigurare. Astfel, este necesara prezentarea unor notiuni cum ar fi: raporturile dintre persoanele fizice si juridice care iau parte la asigurare, in calitate de asigurati, si, respectiv, societatile de asigurari, in calitate de asiguratori; bunurile sau persoanele care sunt cuprinse in asigurare; beneficiarul asigurarii; dauna sau paguba; despagubirea; prima de asigurare; durata asigurarii etc.

Asiguratorul este persoana juridica (societatea de asigurari ) care, in schimbul primei de asigurare incasate de la asigurati isi asuma raspunderea de a acoperi pagubele produse bunurilor asigurate de anumite calamitati naturale sau accidente (in cazul asigurarilor de bunuri), de a plati suma asigurata la producerea unui anumit eveniment in viata persoanelor asigurate( in cazul asigurarilor de persoane), sau de a plati o despagubire pentru prejudiciul de care asiguratul raspunde - in baza legii - fata de terte persoane ( in cazul asigurarilor de raspundere civila).

Asiguratul este persoana fizica sau juridica care, in schimbul primei de asigurare platite asiguratorului, isi asigura bunurile impotriva anumitor calamitati naturale sau accidente, ori persoana fizica ce se asigura impotriva unor evenimente ce pot sa apara in viata sa, precum si persoana fizica sau juridica care se asigura pentru prejudiciul pe care il poate produce unor terte persoane. La asigurarile de bunuri pot aparea ca asigurati atat persoane fizice, cat si persoane juridice, in timp ce la asigurarile de persoane pot fi asigurate numai persoane fizice.

Beneficiarul asigurarii este persoana care are dreptul de a incasa suma asigurata sau despagubirea, fara sa fie neaparat parte la contractul de asigurare. Exista situatii in care beneficiarul poate fi desemnat explicit in contract, sau acest lucru se face in cursul executarii contractului de asigurare, prin declaratie scrisa comunicata societatii de asigurare sau prin testament. In alte situatii, beneficiarul asigurarii este desemnat prin conditiile contractului de asigurare (mostenitorii). Pot exista mai multi beneficiari, cu drepturi egale asupra sumei asigurate (despagubirii), sau cu drepturi diferentiate (cote), daca s-a dispus astfel.

Contractantul asigurarii este persoana fizica sau juridica care poate incheia asigurarea, fara a obtine prin aceasta calitatea de asigurat. Evident ca exista posibilitatea ca asiguratul si contractantul asigurarii sa coincida, dar pot fi si situatii in care contractantul sa fie un agent economic care incheie o asigurare de accidente pentru salariatii sai, o agentie de turism care isi asigura turistii impotriva riscurilor de accidente, pagube materiale, raspundere civila, o societate de transport care incheie contracte de asigurare pentru calatorii sai etc.

In general, notiunile de contractant si beneficiar se intalnesc numai in cazul asigurarilor de persoane, la asigurarile de bunuri asiguratul indeplinind simultan atat rolul de contractant, cat si pe cel de beneficiar, in timp ce la asigurarile de raspundere civila beneficiarul asigurarii este intotdeauna terta persoana care a suferit paguba / vatamarea. Spre exemplu, la asigurarea turistilor impotriva riscurilor de raspundere civila, contractantul este agentia de turism care a organizat excursia, asigurati sunt turistii, iar beneficiarul despagubirilor este cel care a suferit dauna sau, dupa caz, vatamarea.

Riscul asigurat este fenomenul (evenimentul) sau grupul de fenomene care, odata produse, datorita efectelor sale, il obliga pe asigurator sa plateasca asiguratului sau beneficiarului despagubirea sau suma asigurata. Pentru fiecare tip de asigurare exista riscuri specifice: la asigurarile de persoane, riscul asigurat poate fi decesul, la asigurarile de bunuri - posibilitatea de distrugere a bunurilor de fenomene imprevizibile (naturale sau provocate de om)etc. In ultimul timp sunt tot mai cerute si mai practicate contractele de asigurare prin care se acopera mai multe riscuri. Astfel, pe piata au aparut politele de asigurare de tip umbrela, cum ar fi asigurarea familiala complexa. Prin acest tip de asigurare sunt acoperite riscurile de accidente in gospodarie ale tuturor membrilor familiei, riscurile de distrugere, deteriorare, furt ale bunurilor din gospodarie, precum si raspunderea civila a asiguratilor. Prin acest tip de contract se bucura de avantajele atat asiguratii (primele platite pentru un contract de tip complex fiind mai reduse decat suma primelor platite pentru contracte specifice fiecarui risc in parte), cat si asiguratorul, prin scaderea cheltuielilor de administrare.

Evaluarea este o etapa necesara in procesul incheierii asigurarii, deoarece stabileste valoarea bunurilor in vederea cuprinderii lor in asigurare. Valoarea bunului care face obiectul asigurarii trebuie cunoscuta cu exactitate, pentru a evita supra sau subevaluarile. In caz de supraevaluare, asiguratii isi pierd interesul pentru intretinerea sau repararea bunului / cladirii asigurate, ducand chiar la acte intentionate ale beneficiarilor despagubirilor. Pe de alta parte, subevaluarea duce la plata unor prime mai mici, dar, in caz de producere a evenimentului asigurat, despagubirea este sub valoarea pagubei. In plus, asiguratorul poate lua masuri de pedepsire a declaratiilor false.

Valoarea de asigurare poate fi mai mica sau cel mult egala cu valoarea bunului respectiv, inregistrat in evidenta contabila sau stabilita in functie de pretul de vanzare-cumparare, practicat pentru acel bun pe piata in momentul incheierii asigurarii. Valoarea de asigurare este un termen intalnit numai in cazul asigurarilor de bunuri. La asigurarile de persoane, deoarece capacitatea de munca si viata nu pot fi calificate, exprimate valoric, aceasta notiune nu se foloseste. De asemenea nici in cazul asigurarilor de raspundere civila nu se poate stabili ce valoare va avea prejudiciul unei terte persoane, deoarece este vorba de un prejudiciu viitor.

Suma asigurata este, conform contractului de asigurare, partea din valoarea de asigurare pentru care asiguratorul isi asuma raspunderea in cazul producerii fenomenului (evenimentului), pentru care s-a incheiat asigurarea.

In cazul asigurarilor de bunuri, suma asigurata este limita maxima de raspundere a asiguratorului. Pe baza sumei asigurate si a altor elemente, se stabileste prima de asigurare. Suma asigurata nu poate depasi valoarea reala a bunului asigurat, deoarece, prin mecanismul asigurarii, nu este permisa acordarea unor despagubiri mai mari decat valoarea reala. La asigurarile obligatorii de bunuri, suma asigurata se stabileste pe baza normelor de asigurare, iar cele facultative, in functie de propunerea asiguratului, cu conditia ca asiguratorul sa fie de acord cu aceasta valoare. La asigurarile de persoane si de raspundere civila suma asigurata se stabileste diferentiat, dupa cum este vorba de asigurari obligatorii sau facultative.

La asigurarile obligatorii, suma asigurata are o limita riguros stabilita prin lege. La asigurarile de persoane si de raspundere civila, suma asigurata se stabileste in functie de acordul dintre asigurat si asigurator.

Norma de asigurare reprezinta suma asigurata, stabilita prin lege, pe unitatea de obiect asigurat. Este intalnita in cazul asigurarilor obligatorii de bunuri. De exemplu, la cladirile apartinand persoanelor fizice, norma de asigurare poate fi stabilita pe metru patrat de suprafata construita, cuantumul ei fiind fixat diferentiat, pe medii (rural si urban) si in functie de destinatia constructiei asigurate. La culturile agricole, norma de asigurare se poate stabili la hectar, cuantumul acesteia fiind precizat in functie de felul culturilor. Intre norma de asigurare, suma asigurata si numarul de unitati cuprinse in asigurare exista relatia:

Suma asigurata = Norma de asigurare x Numarul de unitati

Prima de asigurare reprezinta suma de bani pe care asiguratul o plateste asiguratorului, pentru ca acesta sa constituie fondul de asigurare necesar platii indemnizatiilor, in cazul producerii riscului asigurat. In afara acestui fond, societatea de asigurare are obligatia de a mai constitui si alte rezerve sau fonduri prevazute prin dispozitii legale.

De regula, valoarea primei de asigurare se stabileste inmultind suma asigurata cu cota de prima stabilita la 100 sau 1000 u.m. suma asigurata adica:

Prima de asigurare = Suma asigurata * Cota de prima

La asigurarile de viata, de exemplu, cotele de prima se stabilesc in functie de durata contractului si de varsta asiguratului, in timp ce la asigurarile de bunuri, cotele de prima sunt diferentiate, in functie de felul bunului asigurat, de ramura de asigurare, de frecventa si intensitatea producerii riscurilor asigurate rezultate din datele statistice. Prima bruta este compusa din doua elemente : prima neta si suplimentul de prima.

Prima bruta = Prima neta + Supliment de prima

Prima neta de asigurare serveste la formarea fondului necesar achitarii indemnizatiilor (sume asigurate sau despagubiri), iar suplimentul serveste la formarea resurselor banesti necesare acoperirii cheltuielilor privind constituirea si administrarea fondului de asigurare, finantarii unor eventuale masuri de prevenire a pagubelor, constituirii fondurilor de rezerva si realizarii unui anumit beneficiu.

Durata asigurarii reprezinta perioada de timp cat exista raporturi de asigurare intre asigurat si asigurator, asa au fost ele stabilite prin contractul de asigurare. Partile au obligatia ca pe durata asigurarii sa respecte obligatiile stabilite prin contract. Asiguratorul este obligat sa plateasca despagubirile(sumele asigurate), in timp ce asiguratul are obligatia de a achita primele de asigurare cel tarziu la data scadentei, de a intretine bunurile asigurate in bune conditii etc.

Durata asigurarii difera de la un tip de asigurare la altul. In timp ce la asigurarile de bunuri contractul de asigurare dureaza intre cateva luni si un an de zile, la asigurarile de viata acesta are o valabilitate mult mai extinsa, in general intre 5 si 30 ani.

Pot exista asigurari facultative incheiate pe termen nelimitat ( de exemplu, o asigurare de deces). Durata de asigurare exercita o puternica influenta asupra marimii primei.   

Paguba sau dauna reprezinta pierderea, exprimata valoric, suferita de un bun asigurat, ca urmare a producerii unui fenomen (eveniment) impotriva caruia s-a incheiat asigurarea

Paguba nu poate fi decat mai mica sau cel mult egala cu valoarea bunului asigurat. In functie de gradul in care bunul a fost distrus, intalnim notiunea de paguba totala (bunul a fost distrus in intregime) sau paguba partiala, caz in care pierderea survenita este mai mica decat valoarea bunului.

Despagubirea de asigurare este suma de bani pe care asiguratorul este obligat sa o plateasca cu scopul de a compensa paguba produsa de riscul asigurat.

Despagubirea nu poate depasi suma asigurata si este mai mica sau cel mult egala cu valoarea pagube, in functie de principiul de raspundere al asiguratorului ce a fost aplicat la acoperirea pagubei.

In practica asigurarilor de bunuri se utilizeaza trei principii valabile la acordarea despagubirilor:

v    principiul raspunderii proportionale;

v    principiul primului risc;

v    principiul raspunderii limitate.

2.5.5. Legislatia in asigurari

Pana la sfarsitul anului 1989, Romania dispunea de o singura societate de asigurari de stat. Economia de piata a impus insa necesitatea crearii unor structuri noi, precum si calificarea de noi cadre, activitatea de asigurare si reasigurare desfasurandu-se in prezent prin societati de asigurare, de asigurare-reasigurare si societati de reasigurare cu capital de stat, privat sau mixt.

La sfarsitul anului 1998, erau inregistrate 64 de societati de asigurare, dar dintre acestea, numai 51 de societati si-au desfasurat activitatea, celelalte 13 neincasand prime in cursul anului 1998. Din totalul de 64 de societati de asigurare numai 5 sunt constituite sub forma societatilor cu raspundere limitata, celelalte fiind societati pe actiuni, toate desfasurandu-si activitatea potrivit Legii nr. 47/1991.

Activitatea de asigurare se desfasoara si prin societati de intermediere, care negociaza si incheie contracte de asigurare si reasigurare pentru societatile mentionate mai inainte, ori pentru societatile care presteaza alte servicii privind incheierea si executarea unor astfel de contracte. (Art.1 din Legea nr.47/1991 privind constituirea, organizarea si functionarea societatilor comerciale din domeniul asigurarilor).

Pana la data de 10.04.2000, cadrul legislativ in domeniul asigurarilor era reprezentat, in principal, de Legea nr.47 din 1991 privind constituirea, organizarea si functionarea societatilor comerciale din domeniul asigurarilor, Legea nr.136 din 1995 privind asigurarile si reasigurarile din Romania, Hotararea de Guvern nr. 574/1991, privind atributiile Oficiului de supraveghere a activitatii de asigurare si reasigurare, precum si alte hotarari de guvern si norme prudentiale, emise de Ministerul Finantelor. Din data de 10.04.2000, a intrat in vigoare Legea nr.32 privind societatile de asigurare si supravegherea asigurarilor. La data intrarii in vigoare a noii legi a asigurarilor se abroga Legea nr. 47/1991 privind constituirea, organizarea si functionarea societatilor omerciale din domeniul asigurarilor, precum si H.G. nr.574/1991 privind atributiile Oficiului de Supraveghere a Activitatii de Asigurare si Reasigurare.

Prin adoptarea acestei legi se urmareste armonizarea legislatiei romanesti cu cea comunitara, precum si crearea unui cadru pentru supravegherea solvabilitatii asigurarilor si stabilirea unor standarde recunoscute pe plan international. Acest proiect de lege a fost elaborat de catre Oficiul de Supraveghere a Activitatii de Asigurare si Reasigurare, cu sprijinul Fondului Britanic de Know-How si reglementeaza:

v    organizarea si functionarea societatilor comerciale de asigurare, de asigurare-reasigurare si de reasigurare, a societatilor mutuale, precum si a intermediarilor in asigurari;

v    organizarea si functionarea Comisiei de Supraveghere a Asigurarilor, care va prelua atributiile Oficiului de Supraveghere a Activitatii de Asigurare si Reasigurare;

v    supravegherea asigurarilor si reasigurarilor care desfasoara activitatea ;

v    supravegherea activitatii intermediarilor in asigurari ti reasigurari, precum si a altor activitati in legatura cu acestea.

In textul noii legi sunt cuprinse doar prevederi cu caracter general, urmand ca, in termen de trei luni de la aprobarea legii, sa se elaboreze norme si regulamente de aplicarea legii.

Pentru supravegherea respectarii dispozitiilor legii se infiinteaza Comisia de Supraveghere a Asigurarilor, autoritate administrativa avand urmatoarele atributii:

v    elaborarea sau avizarea proiectelor de acte normative, care privesc domeniul asigurarilor sau care au implicatii asupra acestui domeniu, precum si avizarea actelor administrative individuale, daca au legatura cu activitatea de asigurari;

v    supravegherea situatiei financiare a asiguratorilor, in vederea protejarii intereselor asiguratilor sau a potentialilor asigurati, in care scop poate dispune efectuarea de controale asupra activitatii asiguratorilor sau brokerilor de asigurare;

v    luarea masurilor necesare pentru ca activitatea de asigurare sa fie gestionata cu respectarea normelor prudentiale specifice;

v    participarea, ca membru, la asociatiile internationale ale autoritatilor de supraveghere in asigurari si reprezentarea Romaniei la conferinte si la intalniri internationale referitoare la supravegherea in asigurari;

v    aprobarea actionarilor semnificativi si a persoanelor semnificative ale asiguratorului, in conformitate cu criteriile stabilite prin norme;

v    aprobarea divizarii sau fuzionarii unui asigurator inregistrat in Romania;

v    aprobarea transferului de portofoliu;

v    indeplinirea altor atributii prevazute de lege;

v    poate solicita prezentarea de informatii si de documente referitoare la activitatea de asigurare, atat de la asiguratori, cat si de la orice alta persoana care are legatura cu activitatea acestora;

v    participa la elaborarea planului de conturi, a normelor si regulamentelor contabile, dupa consultarea cu asociatiile profesionale ale operatorilor din asigurari.

Comisia de Supraveghere a Asigurarilor este obligata sa prezinte Parlamentului, in termen de 6 luni de la expirarea fiecarui exercitiu financiar, un raport asupra pietei asigurarilor din Romania, precum si o informare privind activitatile desfasurate, urmand sa editeze si sa publice un raport informativ anual asupra pietei de asigurari, institutiilor si organismelor acesteia.

Potrivit noii legi, Comisia de Supraveghere a Asigurarilor emite decizii prin care:

v    aproba norme de aplicare a prevederilor prezentei legi;

v    impune interdictii, acorda, suspenda sau retrage autorizatii;

v    modifica sau revoca conditii, cerinte sau termeni impusi de aceasta prin actele sale;

v    aproba divizarea sau fuzionarea asiguratilor;

v    aproba transferul de portofoliu de asigurari;

v    aproba persoanele care vor examina activitatea de asigurari de viata;

v    aproba componenta si avizeaza statutul Corpului Expertilor in Asigurari, care functioneaza pe langa Comisia de Supraveghere a Asigurarilor;

v    stabileste salarizarea membrilor Consiliului Comisiei de Supraveghere a Asigurarilor si a personalului sau;

v    dispune efectuarea de actiuni de analiza, indrumare si control ale operatorilor din domeniu;

v    da dispozitii privind prezentarea de documente, situatii, informatii si audieri;

v    constata si aplica sanctiuni operatorilor din domeniu, pentru incalcarea prevederilor prezentei legi si a normelor sale de aplicare.

Avand in vedere dispozitiile prevazute in noua lege, precum si dispozitiile legii abrogate privind societatile de asigurare, se observa unele modificari importante in ceea ce priveste procedura de autorizare a societatilor din domeniul asigurarii. Astfel, cerintele care trebuie indeplinite pentru obtinerea autorizatiei, conform prevederilor noii legi, sunt mai numeroase si mai dificil de indeplinit, pe cand in Legea 47/1991, in afara conditiilor prevazute in Legea nr.31/1990 modificata, singurele conditii ce trebuiau indeplinite erau:

v    prezentarea unui memoriu de fundamentare la O.S.A.A.R., care sa cuprinda o prezentare a obiectului de activitate si a bazelor financiare ale acesteia;

v    prezentarea proiectului de contract de societate si statut si a declaratiei cu privire la capitalul social subscris si varsat si la structura acestuia.

In ceea ce priveste asigurarile facultative, asiguratorul trebuie sa elaboreze:

v    propriile conditii de asigurare, cu respectarea prevederilor legale referitoare la contractul de asigurare;

v    propriile clauze de asigurare care pot modifica conditiile de asigurare, in functie de optiunea proprie sau cea a asiguratului;

v    propriile criterii de stabilire a primelor de asigurare;

v    propriile reglementari si instructiuni de constatare si lichidare a daunelor, in stricta concordanta cu prevederile din conditiile si clauzele de asigurare;

v    reglementari interne privind constituirea si mentinerea rezervelor tehnice, in functie de propriul sistem de evidenta operativa, cu respectarea normelor emise de Comisia de Supraveghere a Asigurarilor.

v    Asiguratorul are obligatia sa conduca evidenta contabila si operativa care sa permita:

v    intocmirea rapoartelor cerute de Comisia de Supraveghere a Asigurarilor;

v    analiza rezultatelor tehnice pe clase de asigurari, in scopul de a stabili daca activitatea sa, in ansamblu, este rentabila.

De asemenea, asiguratorul trebuie sa supravegheze activitatea unitatilor din subordine si a agentilor sai, astfel incat sa nu fie periclitata activitatea de asigurare desfasurata de asigurator.

Societatea de asigurare este obligata sa isi organizeze procedurile de control intern, in asa fel incat sa indeplineasca prevederile legale.

In Art.21 din noua lege se dispune ca: 'Asiguratorul care exercita o activitate de asigurari generale are obligatia sa constituie si sa mentina urmatoarele rezerve tehnice:

a) Rezerva de prime se calculeaza lunar, prin insumarea cotelor parti din primele nete subscrise, astfel incat diferenta dintre volumul primelor nete subscrise si aceasta rezerva sa reflecte primele nete alocate partii din riscurile expirate la data calcularii.

b) Rezerva de daune: se creeaza si se calculeaza lunar, in baza estimarilor pentru avizarile de dauna primite de asigurator, astfel incat fondul creat sa fie suficient pentru acoperirea platii acestor daune.

c) Rezerva de daune ne avizate: se creeaza si se ajusteaza cel putin la incheierea exercitiului financiar, daca reglementarile interne ale asiguratorului nu prevad altfel, in baza estimarilor acestuia, a datelor statistice sau a calculelor actuariale, pentru daunele intamplate, dar ne avizate.

d) Rezerva de catastrofa: se creeaza prin aplicarea lunara a unui procent de minimum 5 % asupra volumului de prime brute subscrise, aferente contractelor care acopera riscuri catastrofale, pana cand fondul de rezerva atinge cel putin nivelul retinerii proprii sau 10% din acumularea raspunderilor asumate prin contractele ce acopera riscuri catastrofale; aceasta rezerva este destinata acoperirii despagubirilor aferente daunelor de natura catastrofala.

e) Rezerva pentru riscuri neexprimate: se calculeaza pe baza estimarii daunelor ce vor aparea dupa inchiderea exercitiului financiar, aferente contractelor de asigurare incheiate la acea data, in masura in care valoarea estimata a acestora depaseste suma dintre rezerva de prime si primele care urmeaza a se mai incasa la aceste contracte.

f) Rezerva de egalizare: se creeaza in anii cu rezultate tehnice favorabile pentru constituirea surselor de acoperire a daunelor in anii in care rezultatele tehnice vor fi nefavorabile. Sumele transferate rezervelor tehnice, constituite si mentinute in conditiile legii, reprezinta obligatii ale asiguratorului si se deduc din veniturile acestuia pentru determinarea profitului. In cazul in care contractul de asigurare prevede incasarea primelor si plata despagubirilor in valuta, rezervele tehnice aferente se pot constitui si mentine in valuta.

Alte categorii de rezerve tehnice pot fi stabilite prin norme.

Asiguratorul care exercita o activitate de asigurari de viata este obligat:

v    sa inregistreze toate veniturile si cheltuielile aferente asigurarilor de viata intr-un cont separat, care sa constituie si sa apartina unui fond de asigurare distinct( fondul asigurarilor de viata);

v    sa asigure conducerea contabilitatii fondului asigurarilor de viata pentru identificarea operativa a activelor si a obligatiilor aferente acestuia.

Asiguratorul care desfasoara o activitate de asigurare de viata trebuie sa calculeze obligatiile aferente fondului asigurarilor de viata si ale rezervelor matematice necesare, examinand daca exista o concordanta intre fondurile asigurarilor si activele aferente. In urma efectuarii acestor analize, asiguratorul trebuie sa redacteze un raport asupra asigurarilor de viata, o copie a acestui raport urmand a fi depus la Comisia de Supraveghere a Asigurarilor, care va analiza situatia financiara a fondului.

Societatile de asigurare sunt obligate sa exercite activitati de asigurare doar prin brokeri autorizati de catre Comisia de Supraveghere a Asigurarilor.

In ceea ce priveste persoanele fizice, acestea isi pot desfasura activitatea ca agenti de asigurare doar daca detin o autorizatie valabila, scrisa, din partea unui asigurator, numita "contract de agent'.

In baza acestei autorizatii, agentii de asigurare pot actiona in numele societatii de asigurare. Agentii de asigurare-persoane fizice-au dreptul sa se inregistreze la Camera de Munca, in raza careia domiciliaza, pentru a li se calcula vechimea in munca si pentru a achita taxele necesare in vederea constituirii fondurilor de pensii si de asigurari sociale.

In cazul in care un asigurat incheie un contract de asigurare printr-un agent, atunci societatea de asigurare, in numele careia a actionat agentul, este raspunzatoare fata de asigurat pentru toate actele sau omisiunile agentului de asigurare. Legea prevede interdictia, in sarcina agentului de asigurare, de a intermedia aceeasi clasa de asigurari pentru mai multi asiguratori.

Referitor la brokerii de asigurare, acestia au dreptul sa-si desfasoare activitatea in baza autorizatiei de functionare din partea Comisiei de Supraveghere a Asigurarilor, care va fi eliberata numai in cazul in care au fost indeplinite urmatoarele cerinte:

v    sa fie o persoana juridica;

v    sa aiba un capital social varsat in forma baneasca, a carui valoare nu poate sa fie mai mica decat 150 milioane lei; aceasta valoare va fi actualizata prin norme de catre Comisia de Supraveghere a Asigurarilor

v    sa aiba in vigoare un contract de asigurare de raspundere civila profesionala, in concordanta cu cerintele prevazute de norme;

v    sa aiba ca obiect de activitate brokerajul in asigurari si activitati conexe.

Partea finala a noii legi cuprinde prevederi cu privire la transferul de portofoliu, procedura de lichidare a unui asigurator, normele si regulamentele ce pot fi emise de autoritatea de supraveghere, sanctiuni si scutiri de impozite si taxe. Spre deosebire de Legea nr.47/1991, in Legea nr.32/2000 sunt prevazute dispozitii referitoare la redresarea si reorganizarea asigurarilor.

In ultimul capitol al Legii nr.32/2000 sunt cuprinse dispozitii referitoare la impozite si taxe.

Astfel, sunt scutite de impozite si taxe:

Primele de asigurare si reasigurare, precum si comisioanele aferente acestora;

Despagubirile, sumele asigurate si orice alte drepturi ce se acorda asiguratilor, beneficiarilor sau tertelor persoane despagubite, din asigurarile de orice fel;

Transferurile de valori ale plasamentelor si transferurile de portofolii de asigurari intervenite intre asiguratori, din patrimoniul societatii cedente in patrimoniul celei cesionare;

Contributiile platite de asiguratori si brokerii de asigurare la uniuni profesionale de profil.

Precizam ca aceasta ultima scutire reprezinta o noutate, deoarece in Legea nr.47/1991 nu se faceau referiri la contributiile ce se achita de catre asiguratorii si brokerii de asigurare la uniunile profesionale din care fac parte.

Avand in vedere faptul ca dispozitiile cuprinse in noua lege sunt mult diferite fata de cele cuprinse in Legea nr. 47/1991, se prevede un termen de 12 luni pentru ca asiguratorii autorizati si brokerii de asigurare sa se poata conforma noilor dispozitii.

Majorarea capitalului social pare a fi preocuparea primordiala a companiilor de asigurari, ca urmare a intrarii in vigoare a noilor legi. Pentru societatile care nu au aceasta posibilitate, alternativele sunt fuziunea cu alte societati sau lichidarea.

In urma analizei situatiei capitalizarii societatilor de asigurare, din punct de vedere al prevederilor noii legi, se constata ca 50 dintre cele 73 de societati inregistrate la sfarsitul anului 2004 la O.S.A.A.R. au un capital social mai mic de 7 miliarde lei, iar 24 dintre acestea au capital social sub un miliard de lei. Conform noii legi, limitele minime ale capitalului social sunt: de 7 miliarde lei pentru asigurarile generale, exceptandu-le pe cele obligatorii, de 14 miliarde pentru asigurarile generale, inclusiv cele obligatorii si de 10 miliarde lei pentru asigurarile de viata.

O companie care practica toate categoriile de asigurari va trebui sa detina un capital social de minimum 24 miliarde lei, care va fi actualizat periodic de catre Comisia de Supraveghere a Asigurarilor.

Piata asigurarilor va suferi modificari importante datorita prevederilor referitoare la capitalul social minim, dar, in final, de aceste modificari vor beneficia, in primul rand, asiguratii, acesta fiind, de altfel, si obiectivul urmarit.

Este posibil ca din 73 de companii de asigurari sa ramana doar 20-30, dar daca acestea vor face fata cerintelor pietei, atunci si misiunea Comisiei de Supraveghere a Asigurarilor va fi mai usoara. Avand in vedere faptul ca unele dispozitii sunt neclare si ca au ramas nereglementate anumite probleme specifice domeniului asigurarilor, este imperios necesara adoptarea normelor de punere in aplicare a cestei legi, atributie ce revine in raspunderea Comisiei de Supraveghere a Asigurarilor.

Cu toate aceste deficiente, aparitia noii legi a asigurarilor, care reglementeaza conditiile de autorizare si de functionare a societatilor din domeniul asigurarilor, reprezinta o conditie absolut necesara pentru armonizarea legislatiei romanesti cu cea a statelor Uniunii Europene.

CAPITOLUL 3

Piata asigurarilor in Romania

Pana in anul 2006, piata romaneasca de asigurare si reasigurare a urmat o traiectorie interesanta, respectand evolutiile contradictorii pe care le-a suportat si economia in ansamblul sau. Incepand cu acest an insa, sectorul asigurarilor a inregistrat o evolutie ascendenta destul de semnificativa, constituindu-se intr-o fericita exceptie in peisajul economic romanesc actual. Pana nu demult, starea de tranzitie a asociatii romanesti si-a pus o amprenta puternica si asupra pietei, imprumutandu-i anumite caracteristici specifice.

Astfel, anumite conditii nefavorabile unei dezvoltari sanatoase a acestei piete, au continuat - si continua astazi, dar mai putin accentuat - sa se mentina in actualitate. Aspectele respective se refera la:

v    interesul general scazut fata de contractarea unei asigurari;

v    neintelegerea rolului si necesitatii asigurarilor;

v    legislatia incompleta si neadaptata in totalitatea cerintelor internationale punct care speram ca va fi depasit prin adaptarea noii legi a asigurarilor;

v    lista suportului financiar in acest domeniu;

v    unele practici de concurenta neloiala;

v    un management mai putin inspirat;

v    probleme legate de la inflatie, somaj, veniturile scazute ale cetatenilor.

Unele dintre aceste aspecte si-au gasit si explicatia: de exemplu, interesul scazut fata de cumpararea unei polite de asigurare se datoreaza unei culturi deficitare in acest domeniu a marii majoritati a populatiei, a neintelegerii rolului asigurarilor in viata si activitatea fiecaruia. Lipsa de informatie completa si incorecta a condus la noi la o viziune eronata si simplista asupra asigurarilor.

Trebuie sa avem in vedere ca dupa 1989 cetateanului roman i s-au oferit brusc o serie de produse de asigurare, recunoscute lui, si dintre care ii este greu sa aleaga. Pe de alta parte, pana in 1989, acoperirea pierderilor provenite din calamitati naturale si accidente se facea - pentru intreprinderile de stat - prin subventii de la buget - si astfel oamenii au fost obisnuiti cu aceasta practica de acoperire gratuita a daunelor, desi adaptarea la o protectie contracost este cu atat mai grea.

Totusi, si in aceste conditii vitrege, sectorul asigurarilor a reusit sa se mentina pe linia de plutire si chiar sa se inscrie pe o curba usor ascendenta de la an la an. Speram ca aceasta tendinta se va accentua in continuare, pe masura ce factorii care o franeaza vor fi inlaturati. In prezent, piata asigurarilor are mari perspective de dezvoltare, cererea potentiala se situeaza mult peste cea efectiva si, in aceste conditii, se poate spera la o orientare a interesului populatiei si agentilor economici spre acest domeniu. Totusi, rolul esential in dezvoltarea pietei asigurarilor il detin forta economiei nationale si politica guvernului asigurarilor; de ele depinde daca potentialul urias de care dispune piata romaneasca va fi corect exploatat.

Piata romaneasca - componenta a pietei est-europene

Nu putem sa nu luam in considerare schimbarile majore ce au loc in Europa Centrala si de Est si impactul acestor schimbari asupra economiilor tarilor din zona. Indiscutabil, evolutiile economice din Europa de Est au implicatii directe si asupra dezvoltarii pietei asigurarilor .

Conform unui studiu realizat de catre Swiss Re, in urmatorii 5 ani se va inregistra o dezvoltare a noilor societati de asigurare din statele est europene, multe cu capital strain, fostele firme de stat de profil fiind nevoite sa suporte socul noilor concurenti.

3.1 Rezultatele activitatii de asigurare in Romania

Anul trecut, rezultatele inregistrate pe piata asigurarilor au fost net superioare celor din anii precedenti. Societatile de asigurare au reusit sa obtina in anul 2001 performante incurajatoare, dand dovada de eficienta si vigurozitate superioara. Piata asigurarilor inregistreaza in trend crescator, caracterizandu-se prin intensificarea competitiei. Desi atractiva din punct de vedere al performantelor istorice, piata asigurarilor se afla inca in etape de cautare a unei structuri care sa-i asigure echilibrul pe termen lung. Datele statistice consumate la sfarsitul anului financiar 2006 vin in sprijinul acestor afirmatii. Astfel, din raportul Oficiului de Supraveghere a Activitatii de Asigurare din Romania (OSAAR) reiese ca cifra de afaceri in domeniul asigurarilor aproape s-a dublat in termeni nominali (crestere cu 85,18% a veniturilor din prime) si a inregistrat o crestere semnificativa si in termeni reali ( 44,58%), in conditiile in care fenomenul inflationist a cunoscut o relativa calmare. Exprimate in dolari, veniturile din prime au inregistrat cresteri de aproape doua treimi pe total afaceri - viata si non viata, iar pe sectorul asigurarilor de viata chiar s-au dublat. La sfarsitul anului 2006, pe piata asigurarilor din tara noastra erau inregistrate 64 de societati de asigurare, dintre care doar 51 au desfasurat activitate ( au incasat prime in cursul anului). Acestea au realizat din prime in valoare totala de 2.414.840,38 milioane lei, reprezentand o crestere cu 85,18% fata de 2005. Ca pondere in PIB, acest volum total de prime-pentru asigurari de viata si non-viata reprezinta 0,71% in 2006, fata de 0,5% cu un an in urma ( potrivit datelor de la Comisia Nationala de Statistica). Cresterea procentuala arata un grad sporit de penetrare a sectorului asigurarilor in economie, care si-ar putea gasi o explicatie in evolutia contrara a dinamicii celor doi indicatori (PIB si volum de prime).

In ultimii trei ani, evolutia indicatorului prime brute / PIB a fost urmatoarea:

in 2004 - 0,51%,

in 2005 - 0,53%,

in 2006 - 0,71%.

Veniturile din primele brute incasate - cumulat pentru asigurari de viata si non-viata raportate la populatia Romaniei conduc la o valoare de 107.326,24 lei / locuitor (9,8USD/locuitor), reflectand o crestere a densitatii asigurarilor fata de 2005 (57.957 lei / locuitor, respectiv 8,23 USD/ locuitor).

In comparatie cu alte sectoare de activitate, aceste rezultate pot aparea spectaculoase si se poate pune intrebarea cum a fost posibila realizarea lor. Intrebarea este cu atat mai fireasca cu cat perpetuarea contra performantelor in economia nationala accentueaza si mai mult decalajele economiei noastre fata de cele ale celorlalte tari.

Dinamica net negativa a unor indicatori precum productivitatea muncii (in scadere cu aproape 16% fata de 2005), productia industriala (in scadere cu 17% fata de 2005) sau produsul intern brut(PIB), care s-a redus si cu alte 7 procente, ne fac sa ne ridicam problema de unde mai reusesc asiguratorii romani sa atraga resurse? Dezechilibrele majore din economie, restructurarile dure, controlul strict al cheltuielilor sunt de asemenea elemente care ingreuneaza activitatea societatilor de asigurari romanesti.

Asadar, putem gasi explicatii ale expansiunii sectorului asigurarilor intr-un astfel de mediu extrem de nefavorabil? Posibile raspunsuri ar putea fi:

v    nivelul de profesionalism al angajatilor din sectorul asigurarilor a crescut simtitor in ultima perioada;

v    s-a pus un accent mai mare pe educatia facuta agentilor economici in sensul contractarii unei asigurari;

v    a crescut calitatea produselor de asigurare oferite de societati clientilor lor;

v    valoarea despagubirilor acordate a crescut atat in termeni nominali, cat si reali;

v    saltul inregistrat de raportul intre primele brute si PIB s-a datorat, partial, suprapunerii sensurilor contrare ale dinamicii celor doi indicatori;

Clasamentul societatilor de asigurare pe anul releva o concentrare de 87% din volumul total de prime in portofoliul primelor zece companii

In figura de mai sus arata ca topul primelor zece societati de asigurare, dupa primele incasate, cumulat pentru asigurari de viata si non-viata, nu a suferit modificari majore fata de anul 2005. In cele ce urmeaza vom prezenta evolutia pietei pe clase de produse de asigurari.

Asigurarile de viata

In ceea ce priveste asigurarile de viata, evolutiile pozitive consemnate anul trecut puteau fi anticipate. Pe de o parte, pentru ca potentialul dezvoltarii acestei categorii de asigurari este apreciat extrem de ridicat, in conditiile in care ponderea sa in formarea veniturilor totale din asigurari ramane foarte redusa in comparatie cu oricare alta piata din Europa. Astfel, daca in tari precum Elvetia si Marea Britanie, 71% respectiv 64% din totalul incasarilor din prime sunt realizate din asigurarile de viata, iar in centrul si estul Europei acest procent ajunge la 30%, in Romania ponderea incasarilor din asigurarile de viata in total prime se situeaza undeva in jur de 6-10 %. Pe de alta parte, spre deosebire de asigurarile non-viata, fata de care interesul investitorilor strategici internationali puternici ramane aproape inexistent, sectorul asigurarilor de viata a atras si continua sa atraga nume sonore( Nederlanden - reprezentand divizia de asigurari de viata a ING Group, etc.).

Desigur, pe termen scurt, o evolutie foarte dinamica a cumpararii de polite de asigurare de viata, in conditiile mentinerii tendintelor negative manifestate pe plan economic si social, ar putea conduce la consumul putinelor resurse disponibile ale populatiei Romaniei. Totusi, pe termen mediu si mai ales lung, cererea de astfel de produse nu poate decat sa urmeze o panta ascendenta. Sansele cresterii acestui segment de piata se arata cu atat mai favorabile, cu cat a fost anuntata oficial intentia autoritatilor de a reforma sistemul de asigurari sociale, prin institutionalizarea fondurilor de pensii administrate privat.

Concret, rezultatele inregistrate in ramura asigurarilor de viata in anul 2006 au totalizat suma de 199,447 milioane lei, ceea ce reprezinta o crestere cu 146,97% (nominal) si 103,37% (real) fata de anul precedent.

Din cele 37 de societati care au incasat prime in cursul anului 2006, 14 societati au incasat prime pentru asigurari de viata. Topul celor zece societati de asigurare, dupa volumul de prime incasate pentru asigurarile de viata.care este prezentat in tabelul de mai jos:

Volumul total al primelor brute incasate pentru asigurarile de viata reprezinta 0,06% din produsul intern brut (conform Comisiei Nationale de Statistica), ceea ce indica un grad de penetrare a asigurarilor de viata in 2006 mai ridicat, comparativ cu 2005. Veniturile din prime brute incasate, pentru asigurarile de viata, raportat la numarul populatiei Romaniei, au o valoare de 8.864,31 lei / locuitor (0,8 USD / locuitor), reflectand o crestere a densitatii asigurarilor fata de anul 2005 (3.588,4 lei / locuitor, echivalentul a 0,51 USD / locuitor).

O buna parte din rezultatele bune inregistrate anul trecut in sectorul asigurarilor de viata se datoreaza noilor programe si strategii de marketing adoptate de firmele de asigurari. Astfel, trebuie remarcat modul in care societatile de asigurare au stiut sa aleaga si sa abordeze diverse segmente ale populatiei. De exemplu, inca de la lansare, reprezentantii Nederlanden au declarat ca produsele lor se adreseaza in primul rand persoanelor cu venituri peste medie si, drept urmare, si-au stabilit prime de nivel ridicat, reusind sa obtina o prima medie anuala de 1,75 milioane lei pe fiecare detinator de polita. La fel si Allianz - Tiriac, vizand acelasi segment de piata, a obtinut o valoare medie a primei de asigurare anuala de 1,48 milioane lei pe contract. La distanta destul de mare se afla firmele BCR Asigurari, cu o prima medie anuala de 430.000 pe polita si Generalii cu 220.000 lei.

Rezultatele pe termen scurt sunt determinate si de organizarea retelei de vanzari a societatilor de asigurari. Cele mai multe societati lucreaza cu agenti cu contracte de colaborare, carora le ofera comisioane ispititoare pentru contractele incheiate. Cea mai mare parte a comisioanelor sunt de valoare mare pentru contracte noi, diminuandu-se in anii urmatori de asigurare. Concomitent, se practica si comisioane lineare, constatate pe toata perioada contractului.

Pentru societatile care activeaza in sectorul asigurarilor de viata, se impune si o analiza calitativa a activitatii pe care o desfasoara. Acest lucru se refera la calitatea managementului, formarea rezervelor matematice, corectitudinea aplicarii calculelor actuariale, politica de plasamente etc. Rezerva matematica arata capacitatea financiara a societatilor de asigurare de a face fata obligatiilor asumate si reprezinta unul dintre parametrii care se iau in calcul la stabilirea primelor.

Componenta investitionala a produselor de asigurare de viata are importanta deosebita pentru clienti si de aceea, trebuie tratata cu mare atentie de societatile de asigurare. Trebuie sa se aleaga cu mare grija sectoarele in care se plaseaza disponibilitatile banesti, pentru ca randamentul acestor plasamente sa fie cat mai ridicat si sa le aduca beneficii atat lor, cat si asiguratilor. La noi, este evidenta preferinta pentru plasamente pe piata monetara, - depozite bancare si titluri de stat, si aceasta nu atat din cauza nevoii de lichiditati imediate (activitatea de asigurari de viata avand termene de exigibilitate medii si lungi), ci pentru ca piata romaneasca nu ofera, cel putin deocamdata, alte instrumente de investitie la fel de eficiente. De asemenea, unele societati de asigurare se confrunta cu o inflexibilitate a managementului in ceea ce priveste activitatea de investitii (pe piata monetara). O exceptie de la aceasta regula o constituie societatea Unita, care s-a orientat spre investirea rezervelor tehnice in valori mobiliare, mai exact in actiuni ale societatilor comerciale din domeniul turismului.

Asigurarile non-viata

Asigurarile non-viata continua sa reprezinte sectorul dominat cu o pondere covarsitoare (90%) in portofoliul societatilor de asigurare din Romania. In anul 2006, vanzarile de asigurari non-viata au inregistrat un salt important in termeni reali fata de relativa stagnare din anii precedenti. Incasarile pentru acest tip de asigurari au ajuns la aproximativ 2175 mld de lei, adica 260,2 milioane USD, fata de 170 milioane USD cu un an in urma. Posibile explicatii pentru expansiunea asigurarilor non-viata ar putea fi gasite printr-o analiza detaliata a structurii veniturilor realizate pe clase de asigurari. O prima delimitare trebuie facuta functie de forma juridica a asigurarilor, respectiv asigurari obligatorii (singura ramasa in vigoare fiind asigurarea de raspundere civila pentru pagube produse la tertilor din accidente de autovehicule) si asigurari facultative.

Pentru asigurarea obligatorie, care detine primul loc - ca incasari brute - in cadrul asigurarilor non-viata, reactualizarea cotelor de prima a condus la o dublare a veniturilor din prime in anul 2006 fata de 2005. Aceasta clasa de asigurari tinde sa domine portofoliile individuale ale societatilor avizate sa o practice.

In cadrul asigurarilor facultative, primul loc este ocupat de asigurarile auto, urmate de cele de incendiu si alte pagube la bunuri, asigurarile de raspundere civila si asigurarile de persoane altele decat de viata.

Toate aceste tipuri de asigurari au avut evolutii pozitive remarcabile in 2006 fata de 2005 (cresteri in termeni reali de 70,21% - asigurarile auto, 51,07% - asigurarile de incendiu si alte pagube la bunuri, 10,75% - asigurarile de persoane, altele decat cele de viata). Topul primelor zece societati de asigurare, in functie de volumul primelor brute incasate la asigurarile de persoane, altele decat cele de viata, este prezentat in figura de mai jos.

Pe ultimele pozitii in cadrul asigurarilor facultative non-viata se situeaza asigurarile agricole si asigurarile complexe. Asigurarile agricole au inregistrat cea mai drastica scadere sub aspectul incasarilor din prime, reducandu-se de la 36,69% mld. lei - in 2005 - la 23.6 mld. lei in 2006. Acest lucru a afectat societatile de asigurare specializate in practicarea acestui tip de produs, determinandu-le sa treaca la adoptarea unor masuri de flexibilitate a ofertei, urmarind o diversificare a portofoliului. Concomitent, sunt avute in vedere si alte initiative mai vechi de sprijinire a asigurarilor agricole, printre care: elaborarea unui Proiect de lege privind constituirea si utilizarea Fondului national de protejare a producatorilor agricoli impotriva calamitatilor naturale, sau intentia de infiintare a unei asociatii a asiguratorilor agricoli.

In ceea ce priveste asigurarile de bunuri, importanta lor este in continua crestere, in conditiile in care resursele bugetare ale statului nu vor mai putea face fata eventualelor catastrofe ce se pot produce. Oricum, implicarea statului nu este o solutie practica si, de aceea, statul incurajeaza, pe diverse cai, participarea pietei de asigurari - alaturi de piata de capital - la finantarea acestor riscuri.

La noi nu exista programe coordonate de finantare a riscurilor de catastrofa, care sa garanteze un anumit nivel de recuperare a pierderilor suferite de populatie, iar prevederile bugetare cu aceasta destinatie sunt constituite sub presiunea prioritatilor actuale ale economiei si a restrictiilor existente cu privire la sursele bugetare.

Odata cu aparitia legii 136/1995 a fost abrogata obligativitatea asigurarilor de locuinte in Romania si, drept urmare, cei mai multi cetateni au renuntat la acest tip de protectie. In prezent, numai 4% din totalul locuintelor sunt asigurate, deci potentialul ramas disponibil pentru contractarea de noi asigurari este foarte mare.

In acest context, trebuie luate in considerare si riscurile la care sunt supuse cladirile. Severitatea si aria de cuprindere a catastrofelor in Romania (cutremure, inundatii, alunecari de teren) impun tratarea conditiilor naturale ca factori generatori de riscuri social majore.

Studii realizate de catre specialisti au demonstrat faptul ca in cazul unor catastrofe naturale, pierderile ar fi importante, iar sumele pe care populatia le-ar incasa sub forma despagubirilor, nesemnificative. De exemplu, in cazul unui cutremur cu o periodicitate de 1/50 de ani, pierderea materiala estimata la locuinte, in Bucuresti, s-ar situa in jurul valorii de 4 miliarde dolari, din care doar 4 % beneficiaza de asigurare. Pierderile in urma inundatiilor din vara anului 2006 au fost estimate la 1300 miliarde lei, iar valoarea pagubelor care s-ar inregistra in capitala in cazul unui cutremur cu perioada de recurenta de 1/475 de ani, s-ar ridica in jurul cifrei de 10 miliarde dolari. Trebuie luat in considerare si faptul ca interventiile de consolidare a cladirilor care s-au efectuat dupa cutremurele din 1977,1986, si mai 1990 au fost ineficiente, nereusind sa le aduca intr-o stare de siguranta suficienta pentru a rezista unui seism de intensitate mare.

In aceasta situatie, adoptarea unei solutii coordonate de finantare a pierderilor in urma catastrofelor - atat din parte statului cat si din partea industriei asigurarilor - este de natura sa relaxeze presiunea asupra bugetului, in cazul producerii unor astfel de evenimente.

Specialistii sustin ca o solutie satisfacatoare pentru Romania, care poate fi implementata in conditiile legislatiei actuale, ar putea fi stabilirea unor conditii unitare si uniforme de asigurare pentru aceste riscuri, prin impunerea unor standarde de protectie prin asigurare si prin intarirea interventiei prudentiale a OSAAR in legatura cu asigurarea si reasigurarea riscurilor de catastrofa. Toate acestea, nu ar trebui insa sa conduca la limitarea libertatii de optiune a clientului in ceea ce priveste posibilitatea de alegere. Ceea ce se urmareste este solvabilitatea asigurarilor si informarea clientilor.

Atunci cand vorbim despre situatia actuala a industriei asigurarilor in Romania, trebuie sa luam in considerare si comportamentul clientului potential. Aici apare problema gradului de patrundere in constiinta publica a conceptului de necesitate a asigurarii. In prezent, majoritatea cetatenilor asteapta sa se produca un eveniment pentru ca apoi sa se adreseze statului sau guvernului, care nu le poate satisface cererile. In aceste conditii, multi specialisti considera ca ar fi oportuna revenire la o forma de asigurare obligatorie a locuintelor, obligativitatea asigurarii permitand practicarea unor prime reduse, dupa principiul mutualitatii. Aici apar divergente in ceea ce priveste modul de stabilire a primelor. Anumiti specialisti sunt de parere ca prima de asigurare trebuie diferentiata in functie de gradul de risc, la care este expusa zona in care se afla locuinta, in timp ce altii afirma ca prima ar trebui sa aiba aceeasi valoare la nivelul intregii tari, deoarece riscurile se compenseaza teritorial. In conceptia d-lui. Bercea, protectia cetatenilor s-ar putea realiza practic printr-un sistem analog celui practicat in cazul asigurarii obligatorii de raspundere civila auto, cu acreditarea unor societati puternice si a unei reasigurari in exterior. Aici se au in vedere nu cladirile in general, ci locuintele privite ca bun indispensabil pentru viata omului. Alti specialisti sustin faptul ca in situatia in care nivelul de salarizare al cetatenilor romani este unul dintre cele mai scazute din Europa, iar un procent deosebit de mare din venituri este alocat satisfacerii nevoilor primare (hrana, imbracaminte etc.), aplicatia obligativitatii asigurarii locuintelor este inoportuna. La aceasta motivatie se adauga si opinii care considera ca acest proiect ar incalca principiile democratice ale libertatii de actiune a individului. O caracteristica intalnita in multe contracte de asigurare de bunuri este subevaluarea, sumele asigurate situandu-se in medie in jurul a 25% din valoarea de inlocuire. In acest context, atragerea de clienti ar insemna o crestere semnificativa a cifrei de afaceri a societatii de asigurare.

Asigurarea obligatorie de raspundere civila pentru pagubele produse tertilor prin accidente de autovehicule

O categorie aparte in cadrul produselor de asigurare o constituie asigurarea obligatorie de raspundere civila pentru pagubele produse tertilor prin accidente de autovehicule. In anul 2006, au fost autorizate sa practice acest tip de asigurare, conform Hotararii Guvernului nr.848/1997, un numar de 8 societati.

In anul 2006 s-a inregistrat o crestere semnificativa a volumului total al primelor brute incasate pentru aceasta categorie de asigurare, in conditiile in care numarul total de contracte a scazut cu o cota de 10,14%. Daca avem in vedere cotele de piata detinute de companiile autorizate sa practice acest tip de asigurare, mentionam ca liderul pietei este societatea BELROM, urmata de companiile ASTRA si ARDAF.

O analiza a stabilitatii financiare a unei societati de asigurari ia in considerare aspecte cantitative ale performantelor obtinute. Sunt calculate o serie de rate( a daunei, a cheltuielilor cu plata daunelor) care utilizeaza date tehnice ale activitatii de asigurare pura, la care se adauga efectele rezultatelor din investitii. Principalii indicatori pe care trebuie sa-I avem in vedere la evaluarea rezultatelor tehnice sunt primele incasate, daunele platite si rezervele tehnice - de prime, de daune.

Primele incasate pe piata romaneasca de asigurari in anul 2006, pe categorii de asigurari sunt prezente mai jos:

Volumul primelor brute incasate pe fiecare categorie de asigurari.

Al doilea indicator - daunele platite - inregistreaza o valoare totala pe anul 2006 de 1.022.127 milioane lei, fata de 699.251 milioane lei in 2005, aceasta reprezentand o crestere nominala cu 46,17% in 2006. Luand in considerare rata inflatiei, cresterea reala este doar de 5,57%.

Comparativ cu cota de crestere a veniturilor din prime brute incasate (44,58% fata de 2005), rata de crestere a volumului total al despagubirilor este nesemnificativa.

Evolutii pozitive ale daunelor platite s-au inregistrat la urmatoarele categorii de asigurari: asigurarea de viata (crestere reala cu 79,06%), asigurarile de persoane altele decat de viata (crestere reala cu 46,07%), asigurarea de autovehicule(crestere reala cu 18,34%), asigurarea de raspundere civila (crestere reala cu 66,1%), asigurarea de credite si garantii (crestere reala cu 86,29%), asigurari din pierderi financiare (crestere cu 16,073%. Pentru celelalte categorii de asigurari, despagubirile platite au fost mai mici ca valoare reala decat in

Primele incasate si despagubirile platite in cursul anului 2006 sunt prezentate in figura de mai jos.

Primele incasate si despagubirile platite in cursul anului 2006

Precum se poate observa, cea mai mare rata a daunei platite s-a inregistrat la categoria de asigurari de credite si garantii, iar cea mai mica la asigurarile de incendiu si alte pagube la bunuri. Rata despagubirilor platite pe total categoriei de asigurari pentru anul 2006 este de 42,90%, inregistrand o scadere fata de 2005, cand a fost de 48,99%.

Putem calcula si un alt indicator, anume rata daunei intamplate lasand in considerare primele incasate si daunele aparute cum este prezentat in figura de mai jos.

Rata daunei intamplate

La capitolul rezerve tehnice se inregistreaza o crestere cu 104,85 in anul 2006 fata de anul 2005, cea mai importanta pondere fiind detinuta rezervele de dauna (43,97%). Situatia rezervelor, intocmita pe baza date extrase din bilanturile societatilor de asigurari, este prezentata in figura de mai jos.

Situatia rezervelor

Comisioanele platite de societatile de asigurari pentru asigurari directe si pentru primiri in reasigurare, cumulat pentru toate categoriile asigurari, s-au ridicat in anul 2006 la valoarea de 196,584 milioane lei, ce reprezinta o crestere cu 141,85% fata de anul 2005. Din aceasta valoare 96,29% reprezinta comisioane pentru asigurari directe.

Ponderea comisioanelor platite in anul 2006 pentru contractele de asigurari directe este prezentata in figura de mai jos.

Ponderea comisioanelor platite in anul 2006 pentru contractele de asigurari directe
Cercetarea de marketing reprezinta un element important in caracterizarea gradului insusi de dezvoltare a marketingului.

Ea se dovedeste a fi un pretios ajutor pentru decidentii de marketing, carora le asigura suportul informational necesar in toate etapele procesului decizionalS

Intreprinderile moderne din orice domeniu de activitate, in eforturile pe care le fac pentru a spori calitatea deciziilor beneficiaza de aportul cercetarii de marketing, indiferent daca aceasta este sau nu recunoscuta in mod explicit.

Procesul de cercetare in marketing variaza in functie de natura problemei studiate, de resursele financiare alocate, de instrumentarul utilizat si de calitatea rezultatelor preconizate. Deseori informatiile obtinute din surse statistice se dovedesc a fi insuficiente pentru caracterizarea completa a fenomenelor studiate si de aceea se apeleaza la informatii culese prin metode de cercetare directa. Aceste metode permit cunoasterea in special a elementelor de natura calitativa a fenomenelor analizate.

Metodele de cercetare directa sunt foarte variate. In functie de modul de desfasurare in timp, ele pot fi permanente, periodice sau ocazionale.

Dupa locul de desfasurare, exista cercetare la domiciliul subiectilor investigati, in locuri publice, in reteaua comerciala sau de prestari servicii, la targuri si expozitii interne sau internationale, in laboratoare de cercetari.

Dupa modul de antrenare a purtatorului de informatie se disting: observarea, cand informatia este preluata fara antrenarea purtatorului ei si ancheta, la cererea organului de cercetare.

Studierea imaginii dobandeste un continut deosebit de complex. Aceasta are in vedere elementele constructive ale imaginii, modul de prelucrare a fiecaruia dintre acestea in parte, claritatea si intensitatea imaginii.

Investigarea imaginii porneste de la stabilirea continutului acesteia. Se determina cu acest prilej gradul de cunoastere a produsului, marcii, firmei a carei imagine se cerceteaza si modul de reprezentare a acesteia in mintea clientilor.

Cercetarea continua cu determinarea modului de formare a imaginii in randul clientilor si a evolutiei acesteia. Este evidentiat cu acest prilej aportul fiecarei componente calitative, corporale sau acorporale, la conturarea imaginii.

In paralel, se determina dinamica acesteia, data de posibilitatea modificarii ale reprezentarilor pe care consumatorii si le formeaza privitor la bunul luat spre analiza. Este necesar a se determina intensitatea imaginii, masurata prin claritatea formarii acesteia si prin gradul de preferinta manifestat fata de produsul analizat. In sfarsit, investigatia nu trebuie sa omita nici specificitatea imaginii, data de gradul de departajare a acesteia de cele ale unor produse apropiate.

Cercetarea de marketing privind imaginea unei societati de asigurari reprezinta de fapt studierea imaginii inregistrate de populatie a acelei societati de asigurari.

Imaginea inregistrata reprezinta ansamblul rezultatelor obtinute atunci cand, cu ajutorul sondajelor, se cerceteaza efectele mesajelor asupra indivizilor, deosebit de important fiind rolul detinut de sondajele de opinie in difuzarea imaginii inregistrate asupra unei societati de asigurari. Imaginea inregistrata reprezinta ansamblul rezultatelor obtinute atunci cand, cu ajutorul sondajelor, se cerceteaza efectele mesajelor asupra indivizilor, deosebit de important fiind rolul detinut de sondajele de opinie in difuzarea imaginii inregistrate asupra unei societati de asigurari.

Imaginea inregistrata reprezinta asadar o reprezentare sociala, prin reprezentare intelegandu-se modalitatea particulara de organizare a cunostintelor, avand ca functie elaborarea de comportamente si realizarea comunicatiei intre indivizi.

Un studiu de imagine asupra unei societati de asigurari ia in considerare diversitatea participantilor la activitatea societatii. El trebuie sa raspunda continutului asociat intreprinderii avute in vedere. Prin urmare, un studiu de imagine incearca sa fie multidimensional.

Indicatorii folositi frecvent in masurarea imaginii societatii de asigurari sunt:

- indicatorii de notorietate;

- indicatorii de continut.

Primii sunt utilizati datorita a doua considerente: ei scot in evidenta o metoda extrem de simpla de punere in lucru neavand probleme de interpretare, si datorita faptului ca nu poate fi formata o imagine daca numele societatii de asigurari nu este cunoscut.

Dar in functie de situatia existenta, nivelul general de familiaritate al societatii de asigurari poate varia, de aceea se folosesc instrumente de masura mai mult sau mai putin selective.

Notorietatea spontana se poate determina atunci cand se cere unui esantion reprezentativ al populatiei studiate sa indice nume de societati care ii sunt cunoscute.

Notorietatea asistata se poate determina cand se cere unui esantion reprezentativ al populatiei studiate sa recunoasca dintr-o lista de nume pe acelea care ii sunt cunoscute.

Confruntarea intre indicatorii de notorietate spontana si asistata este dificil de analizat.

Analiza rezultatelor obtinute permite efectuarea de comparatii cu concurenta si reperarea evolutiilor de-a lungul timpului.

Fara indoiala, ideale sunt cercetarile de masa (totale), de tip recensamant, care se bazeaza pe cuprinderea tuturor unitatilor colectivitatii. In aceste cazuri este posibila efectuarea unor analize de o multa precizie si deosebit de detaliate. In cercetarile de piata insa, o astfel de precizie nu este intotdeauna necesara, iar eforturile financiare implicate ar fi nejustificat de mari.De aceea, in totalitatea cazurilor, informatiile necesare pentru fundamentarea deciziilor de marketing se obtin in cadrul unor cercetari selective, care se fondeaza pe studierea unor esantioane de componente. Aceste cercetari ofera avantaje incontestabile in comparatie cu cercetarile de masa; intre aceste avantaje se inscriu:

v    obtinerea informatiilor intru-un timp mai scurt si cu un cost mai redus;

v    posibilitatea utilizarii unui personal calificat;

v    generalizarea datelor culese asupra intregii colectivitati;

v    posibilitatea specificarii erorilor statistice asociate generalizarilor respective

CAPITOLUL 4

Etapele cercetarii imaginii BELROM

Organizarea unei cercetari selective pentru studierea pietei reprezinta un proces complex. Declansarea unei astfel de cercetari trebuie minutios pregatita, astfel rezultatele pot fi serios viciate. Erorile care pot sa scada calitatea informatiilor obtinute se pot datora: tehnicilor de esantionare necorespunzatoare, lacunelor instrumentelor de calcul, operatorilor de ancheta, greselilor de prelucrare a informatiilor etc.

Extinderea considerabila a cercetarilor selective in ultimele decenii, incorporarea lor in ansamblul tehnicilor de investigare a fenomenelor de marketing se explica prin avantajele incontestabile pe care le ofera in comparatie cu cercetarile complete. Pentru studierea imaginii BELROM in randul populatiei bucurestene am utilizat informatii recoltate prin metoda cercetarii directe, respectiv ancheta pe baza de chestionar.

Organizarea cercetarii imaginii BELROM a avut in vedere parcurgerea anumitor etape ordonate astfel:

A.  Identificarea problemei si definirea scopului cercetarii.

De la bun inceput trebuie sa se defineasca, cu claritate, in mod analitic scopul cercetarii directe de marketing. Astfel, scopul cercetarii de fata, realizata in randul populatiei din Bucuresti este acela de a studia imaginea BELROM, respectiv de a cerceta daca BELROM are o imagine formata si in ce faza a evolutiei se gaseste aceasta.

Daca imaginea este favorabila, se trece la realizarea unui program de mentinere a imaginii.

B. Stabilirea obiectivelor cercetarii.

Exista o vorba veche care spun. ca "o problema bine definita este pe jumatate rezolvata". Astfel, cercetarea imaginii BELROM, vizeaza atingerea urmatoarelor obiective:

PRINCIPALE

v    determinarea gradului de cunoastere a societatilor de asigurari in general si a societatii BELROM in special; cercetarea bipolara a imaginii:

v    imagine favorabila - se trece la o strategie de mentinere a imaginii;

v    imagine nefavorabila - se impune o cercetare pentru voalarea unei strategii de marketing de imbunatatire a imaginii (descoperirea punctelor slabe, eliminarea factorilor ce determina imaginea nefavorabila - analiza tip SWOT);

v    stabilirea gradului de apelare la una dintre societatile de asigurari;

v    identificarea motivelor pentru care se apeleaza la o societate de asigurari, in general si la societatea BELROM in special;

v    stabilirea grupelor de clienti care apeleaza la societatea BELROM

v   identificarea motivelor de nemultumire ale clientilor BELROM;

v    evolutia gradului de apreciere a atributelor societatii de asigurari BELROM;

v    stabilirea sugestiilor din partea clientilor pentru imbunatatirea imaginii si activitatii societatii BELROM.

SECUNDARE

v    cercetarea masurii in care intensitatea imaginii este influentata de o serie de caracteristici precum: domiciliul stabil, venitul, sexul, varsta si categoriile de clienti.

C. Definirea ipotezelor ce urmeaza sa fie testate in cadrul cercetarii.

Dupa fixarea obiectivelor, este necesar sa se treaca, in continuare, la formularea ipotezelor care urmeaza a fi testate. In acest sens, se va urmari ca pe baza unei analize logice a numeroaselor ipoteze posibile legate de problema cercetata, sa fie selectionate acelea care pot fi verificate prin cercetarea intreprinsa.

Ipoteza de la care am plecat este aceea potrivit careia BELROM si-a creat din momentul infiintarii, o imagine favorabila in randul populatiei bucurestene, sustinuta prin diversitatea serviciilor pe care le ofera si siguranta pe care o inspira.

v    Ipotezele ce urmeaza a fi testate sunt urmatoarele:

v    populatia bucuresteana este la curent cu existenta si activitatea societatii;

v    populatia bucuresteana are o imagine formata a societatii de asigurari BELROM;

v    societatea de asigurari BELROM are o imagine favorabila in randul populatiei ;

v    bucuresteanul apeleaza des la serviciile societatilor de asigurari;

v    exista anumite grupe de clienti care apeleaza frecvent la serviciile societatii de asigurari BELROM;

v    exista anumite motive de nemultumire ale clientilor privind serviciile oferite de societatea de asigurari BELROM;

v    exista anumite motive pentru care bucurestenii opteaza pentru serviciile societatii de asigurari BELROM;

v    clientii societatii de asigurari BELROM ar dori sa faca unele sugestii departamentului de marketing pentru imbunatatirea serviciilor respectiv a imaginii acesteia;

v    domiciliul influenteaza intensitatea imaginii societatii de asigurari BELROM in optica bucuresteanului;

v    venitul influenteaza intensitatea imaginii societatii de asigurari BELROM in optica bucuresteanului;

v    sexul influenteaza intensitatea imaginii societatii de asigurari BELROM;

v    varsta influenteaza intensitatea imaginii societatii BELROM;

v    categoriile de clienti influenteaza intensitatea imaginii societatii de asigurari.

D. Definirea variabilelor

In aceasta etapa se definesc variabilele cu care se va opera in cadrul cercetarii. Fiecare variabila va fi definita atat din punct de vedere conceptual, cat si operational. Definirea variabilelor va fi ilustrata in tabelul urmator:

E.  Definirea colectivitatii cercetate.

In stransa legatura cu obiectivele cercetarii va fi definita colectivitatea indivizilor despre sau de la care se recolteaza informatiile. Colectivitatea generala respectiva va constitui cadrul (baza) de esantionare si in acelasi timp multimea asupra careia se vor generaliza rezultatele cercetarii. In mod deosebit ne intereseaza din cate componente este formata colectivitatea, care sunt aceste componente, ce caracteristici poseda, unde se afla ele dispuse si care este gradul lor de dispersie din punct de vedere al caracteristicii studiate.

In cazul de fata, colectivitatea cercetata reprezinta colectivitatea indivizilor de la care s-au obtinut informatii, aceasta colectivitate generala fiind formata din populatia bucuresteana, care constituie baza de esantionare.

F. Stabilirea unitatilor de observare (cercetare).

In aceasta etapa se urmareste determinarea componentei din cadrul colectivitatii generale care face obiectul cercetarii.

In cadrul cercetarii imaginii societatii de asigurari BELROM, unitatea de observare o constituie clientii societatii de asigurari BELROM, care pot fi indivizi, familii sau firme.

G. Definirea unitatii de sondaj

Aceasta etapa cuprinde indicarea unitatii de la care se recolteaza informatiile. In cazul cercetarii de fata, unitatea de sondaj este clientul chestionat.

H. Stabilirea metodelor de recoltare a informatiilor.

Pentru recoltarea informatiilor exista o mare varietate de metode. Selectionarea lor depinde atat de cerintele analizate anterior, cat si de o serie de restrictii: proportia, structura si calitatea raspunsurilor, fondurile banesti disponibile, timpul afectat cercetarii, gradul de precizie cerut, cantitatea si calitatea informatiilor dorite, etc.

Dupa modul de comunicare cu unitatea cercetata, ca metode de recoltare a informatiilor se disting:

v    formele nestructurate de comunicare, avand la baza un chestionar ale carui intrebari sunt puse tuturor subiectilor in aceeasi ordine si cu aceeasi formulare;

v    formele partial structurate, cu intrebari prestabilite, dar care pot fi reformulate sau prezentate in ordine diferita de la un subiect la altul;

v    formele restructurate, prin care se lasa la latitudinea operatorului de interviu formularea intrebarilor.

Comunicarea poate fi:

v   directa, atunci cand subiectului i se dezvaluie intentiile cercetarii;

v    indirecta, atunci cand subiectului nu i se dezvaluie intentiile cercetarii, folosindu-se tehnicile proiectile.

Pentru consemnarea raspunsurilor exista mai multe posibilitati:

v    autoinregistrarea, atunci cand subiectul citeste singur intrebarile si isi inregistreaza raspunsurile;

v    inregistrarea informatiilor de catre operatorul de interviu;

v    consemnarea raspunsurilor de catre subiectul cercetat la intrebarile adresate de catre operator.

In vederea culegerii informatiilor pentru cercetarea imaginii BELROM s-a apelat la formele structurate de comunicare care au la baza un chestionar ale carui intrebari sunt prezentate tuturor subiectilor in aceeasi ordine si cu aceleasi formulari.

Pentru consemnarea raspunsurilor s-a folosit tehnica de autoinregistrare a informatiilor.

I. Stabilirea chestionarului. (Anexa nr. 1)

Ca instrument de culegere a informatiilor chestionarul reprezinta unul dintre cele mai importante elemente de care depinde reusita unei cercetari selective.

In elaborarea chestionarului trebuie sa se acorde atentie urmatoarelor aspecte:

v    identificarea si ordonarea logica a tuturor caracteristicilor sustinute prin obiectivele si programul de sondaj;

v    formularea intrebarilor ce urmeaza sa fie adresate subiectului investigat;

I.1. Tipul intrebarilor

Intrebarile pot fi:

intrebari inchise;

intrebari deschise;

intrebari mixte.

O alta clasificare a tipurilor de intrebari este urmatoarea:

date factuale,

intrebari de opinie;

intrebari de identificare;

intrebari introductive (de deschidere);

intrebari filtru;

intrebari de control;

intrebari de solicitare a sugestiilor si explicare a opiniilor;

intrebari de testare a memoriei;

intrebari referitoare la sursa opiniei;

intrebari de aprofundare a raspunsurilor date la intrebarile anterioare.

I.2. Calitatea intrebarilor

Intrebarile au cateva caracteristici care trebuie respectate in intocmirea chestionarului:

sa fie specifice;

sa fie alcatuite cu ajutorul unui limbaj simplu;

sa evite ambiguitatea, cuvintele vagi si tendentioase;

sa fie neprezumtive si neipotetice.

I.3. Ordinea intrebarilor

Chestionarul este alcatuit dupa principiul "palniei" care consta in inceperea cu intrebari generale, urmate de intrebari tot mai specifice.

I.4. Dimensionarea corespunzatoare, punerea in pagina si aspectul estetic general.

I.5. Codificarea si elaborarea listei de coduri.

J. Stabilirea esantionului.

Stabilirea esantionului, prin tehnica segmentarii vizeaza determinarea dimensiunii si structurii acestuia si urmareste respectarea conditiei de baza a cercetarilor selective constand in reprezentativitatea esantionului in raport cu colectivitatea studiata.

In practica dimensionarii unui esantion, este necesar sa aiba in vedere doua categorii de restrictii:

RESTRICTII STATISTICE

v    gradul de dispersie al valorilor caracteristicilor unitatilor individuale ale colectivitatii;

v    probabilitatea cu care se garanteaza rezultatele;

v    marimea intervalului de incredere in care se asteapta sa se incadreze rezultatele (respectiv, limitele intre care trebuie sa se situeze fenomenul cercetat fata de rezultatele indicate de esantion);

v    tipul de selectie folosit.

RESTRICTII ORGANIZATORICE

v    fondurile banesti afectate cercetarii;

v    numarul si pregatirea persoanelor ce vor efectua sondajul;

v    natura bazei de sondaj;

v    dispunerea in spatiu a unitatilor colectivitatii cercetate;

v    timpul afectat cercetarii;

v    pasul mecanic de chestionare.

Pentru a determina marimea esantionului utilizat in cercetarea imaginii BELROM in randul clientilor se tine cont de urmatoarea relatie:

in care:

n = marimea esantionului;

t = coeficientul care corespunde probabilitatii cu care se garanteaza rezultatul;

In cazul de fata t = 2 corespunde unei probabilitati de 0,95.

p = proportia componentelor din esantion care poseda caracteristica cercetata (deoarece valoarea lui p nu se cunoaste, consideram p=0,5 pentru a face ca dispersia sa aiba valoarea maxima posibila)

DW = eroare limita admisa;   DW=1 ,5%

Deci, marimea esantionului in cazul de fata este urmatoarea:

Datorita restrictiilor de ordin organizatoric s-a stabilit un esantion de 500 de subiecti, fapt datorat lipsei disponibilitatilor banesti si a timpului.

Metoda de esantionare utilizata pentru formarea esantionului este esantionarea simpla aleatoare care nu impune nici o restrictie prealabila.

K. Ancheta pilot.

O etapa indispensabila in practicarea si administrarea unui chestionar este reprezentata de testarea sa, premergatoare desfasurarii cercetarii propriu-zise. Aceasta operatiune ce constituie o cercetare instrumentala de marketing se realizeaza intr-un cadru de referinta mai general asigurat de ancheta pilot.

Obiectivele anchetei pilot privesc validarea tuturor elementelor pe care le va antrena cercetarea de marketing propriu-zisa:

"omologarea" cadrului spatial si temporal al cercetarii;

validarea schemei de asigurari a reprezentativitatii esantionului;

testarea instrumentelor de prelucrare a informatiilor.

Organizarea unei anchete pilot are rolul de a verifica metodologia cercetarii si de a face eventualele imbunatatiri acolo unde este necesar. Ancheta pilot consta in realizarea unei pre-anchete pe un grup restrans de unitati cercetate, urmarindu-se modul de segmentare a structurii colectivitatii, intelegerea intrebarilor din chestionar, principalele opinii ale persoanelor anchetate etc.

In vederea verificarii metodologiei cercetarii s-a realizat o ancheta pilot in randul a 15 clienti ai societatii de asigurari, constatandu-se cu acest prilej ca nici una dintre intrebarile cuprinse in chestionar nu prezinta neclaritati pentru subiectii intervievati, motiv pentru care s-a trecut la derularea propriu-zisa a cercetarii.

Alaturi de etapele enumerate, tehnologia organizarii unei cercetari mai cuprinde:

stabilirea locului si a perioadei de desfasurare a cercetarii;

Locul de realizare a cercetarii a fost un loc fix si anume sediul societatii de asigurari.

S-a stabilit ca cercetarea sa se efectueze pe o perioada de o luna.

rezolvarea unor probleme organizatorice:

multiplicarea chestionarelor;

realizarea in timp a cercetarii;

prelucrarea informatiilor (codificare, tabulare);

analiza rezultatelor;

redactarea raportului final.

Prelucrarea si analiza rezultatelor.

Literatura de specialitate si practica cercetarilor de marketing sunt unanime in aprecierea potrivit careia chestionarul este cel mai important si mai frecvent utilizat instrument de recoltare a informatiilor in prospectarea pietei.

Administrarea chestionarului s-a facut asupra unui esantion de 500 de persoane din randul populatiei bucurestene.

Pe baza raspunsurilor obtinute s-au putut realiza prelucrarea si interpretarea informatiilor. Intrebarea nr. 1 este o intrebare de tip filtru. Persoanele care au ales varianta "a" de raspuns vor fi chestionate in continuare, iar pe de alta parte chestionarea persoanelor care au ales varianta "b" va fi intrerupta.

Astfel analizand gradul in care populatia bucuresteana apeleaza la serviciile unei societati de asigurari s-a constatat ca 58% dintre persoanele intervievate au raspuns afirmativ, in timp ce 42% dintre persoanele intervievate nu au dispus de aceste servicii din motive precum:

v    lipsa fondurilor banesti;

v    neincrederea;

v    dezinformarea;

v    lipsa unei publicitati sustinute etc.

Procentul de 58% va fi considerat in continuare procent de 100% pentru a ajuta ca sistem de referinta.

Pentru evidentierea gradului de notorietate spontana s-a cerut esantionului reprezentativ sa numeasca trei societati de asigurari pe care le cunosc.

Conform raspunsurilor primite s-a observat ca ponderea cea mai mare de 33,4% a inregistrat-o BELROM fapt explicabil daca se tine cont ca aceasta societate duce o puternica politica promotionala.

Pentru a evidentia gradul in care populatia a apelat la una din societatile de asigurari existente s-a cerut persoanelor intervievate sa nominalizeze societatea de asigurari la care au apelat pana acum.

Se observa ca 27% dintre persoanele intervievate nu au recurs la serviciile unei societati de asigurari din motive precum cele de la intrebarea nr. 1.

Motivele pentru care este aleasa o societate de asigurari sunt, in principal, increderea si siguranta pe care o ofera clientilor, apoi experienta, avantajele pe care le ofera comparativ cu serviciile altor societati de asigurari, dar si pentru apropierea de domiciliu (5%).

Urmeaza intrebarile legate strict de activitatea BELROM. Urmarind gradul de apelare a populatiei bucurestene la serviciile societatii de asigurari BELROM, a rezultat faptul ca 76% dintre persoanele intervievate au apelat la serviciile BELROM, in timp ce restul (24%) nu au recurs la acestea.

Persoanele care nu au apelat la serviciile BELROM au avut ca motivatii:

v    retinerea pentru asemenea servicii;

v    lipsa fondurilor banesti;

Pentru a realiza o cercetare cantitativa cu rezultate elocvente, s-au grupat persoanele intervievate in functie de calitatea juridica pe care o detin in persoane fizice si persoane juridice.

Astfel s-a observat ca 33,33% din persoanele intervievate au apelat la BELROM ca persoana fizica, si 66.67% au apelat la BELROM ca persoana juridica.

Persoanele fizice, clientii BELROM au beneficiat de servicii precum:

asigurarea autoturismelor (40,2%);

asigurarea diferitelor bunuri, a imobilelor in cazul incendiilor (15,1%);

asigurarea pentru raspundere civila (32,2%).

Se observa ca BELROM lucreaza si cu multe persoane juridice (66,67%).

Motivele principale pentru care persoanele fizice dar si juridice, apeleaza la BELROM sunt increderea si siguranta pe care o prezinta, urmate de prestigiu si de cota de piata detinuta.

Alte motive ar fi:

diversitatea serviciilor oferite de BELROM, unele dintre acestea fiind unicate pe piata asigurarilor.

primele de asigurare tot mai scazute etc.

Motivul de nemultumire ar fi influenta negativa pe care o determina evolutia ratei inflatiei asupra politelor de asigurari.

In vederea delimitarii atributelor societatii de asigurari care definesc imaginea BELROM s-a recurs la utilizarea diferentialei semantice in care sunt comparate atributele bipolare ce exprima opiniile celor chestionati; ierarhizarea s-a realizat cu ajutorul urmatoarelor atribute:

foarte multumit    5

multumit 4

satisfacator 3

nemultumit 2

foarte nemultumit 1

Rezultatele opiniilor persoanelor intervievate sunt concretizate in note pentru fiecare atribut in parte, fiecare nota fiind necesara calcularii unor medii aritmetice ponderate.

Analiza acestei intrebari se realizeaza prin scalarea aprecierilor clientilor. In urma anchetei a rezultat urmatoarea distributie a aprecierilor referitoare la cele opt atribute ale societatii de asigurari BELROM.

Distributia aprecierilor esantionului

Se calculeaza scorurile aferente fiecarui atribut:

1. renume =

2. amplasament

3. diversitatea serviciilor =

4. comportamentul personalului

5. siguranta =

6. prima de asigurare practicata =

7.experienta =

8. operativitate =

Pe baza acestor note s-a realizat imaginea grafica a opiniilor esantionului.

Imaginea grafica a opiniilor esantionului

Clasand atributele societatii BELROM in ordine descrescatoare se obtine urmatoarea succesiune:

I - diversitatea serviciilor V - comportamentul personalului

II - siguranta VI - operativitate

III - prima de asigurare    VII - experienta

IV - renume  VIII - amplasament

De remarcat faptul ca pe primul loc a iesit cu nota 4,7 diversitatea serviciilor. Intr-adevar, BELROM este o societate de asigurari care si-a diversificat continuu gama de servicii oferite, fapt apreciat in mod pozitiv de clientii sai. Acest lucru denota in acelasi timp preocuparea conducerii BELROM pentru sporirea cotei de piata prin atragerea unei clientele cat mai numeroase si cat mai diverse. In acelasi timp putem spune, ca prin aceasta politica de conducere, firma BELROM castiga increderea clientilor actuali si a celor potentiali, activitatea sa venind in sprijinul satisfacerii nevoilor oamenilor.

Printre obiectivele principale ale societatii BELROM se afla si necesitatea de a inspira increderea in randul clientilor sai si acest lucru este remarcat de acestia si apreciat ca atare (nota 4,34 pe o scala de la 1 la 5).

BELROM are grija de clientii sai prin prima de asigurare practicata. Acest atribut ocupa pozitia trei in clasamentul atributelor obtinut prin cercetarea cantitativa.

Fiind o societate cu capital privat, in totalitate, BELROM acorda o mare importanta promovarii sale pe piata, prin publicitatea sustinuta, prin implicarea in diverse activitati sportive, sponsorizari etc.

De asemenea, o atentie deosebita este acordata relatiilor publice; relatiile angajati - clienti fiind elemente esentiale in crearea unei imagini favorabile societatii BELROM.

Cea mai mica nota (dar nu foarte mica - 3,46, a fost acordata amplasamentului. Asadar BELROM, trebuie sa-si aleaga mai bine locul de amplasare a sediilor.

Intrebarea 10 din chestionar prezinta patru propozitii afirmative menite sa diferentieze opiniile celor 50 de subiecti intervievati in legatura cu cateva elemente definitorii ale BELROM.

Distributia opiniilor esantionului pentru intrebarea nr. 10 din chestionar.

Scorul obtinut de cele 4 afirmatii, in parte este:

a. 

b. 

c. 

d.

Scorul global obtinut de BELROM se calculeaza ca o medie aritmetica simpla a scorurilor obtinute pentru fiecare atribut.

Scor global

Scala de referinta este de la "+2" la "-2". Deci se poate spune, pe baza calculelor, ca in ansamblu, BELROM se bucura de aprecieri pozitive; lucru determinat in primul rand de publicitatea sustinuta (note 1,04), apoi de increderea si siguranta pe care le inspira clientilor (nota 0,78), si nu in ultimul rand de renumele societatii de asigurari, aceasta fiind bine cunoscuta pe plan local si national.

O apreciere mai scazuta se inregistreaza in ceea ce priveste experienta BELROM, aceasta poate pentru ca BELROM isi desfasoara activitatea de putin timp.

Se impune si analiza intrebarilor de identificare a persoanelor intervievate, necesara generalizarii stiintifice a raspunsurilor furnizate.

Pe baza raspunsurilor primite la intrebarea nr. 14 referitoare la domiciliul stabil se observa ca dintre cele 500 de persoane chestionate, 75% au domiciliul stabil in Bucuresti, in timp ce 25% locuiesc in alte orase.

Intrebarea nr. 15 a urmarit o grupare a subiectilor in functie de varsta. Situatia arata astfel:

- sub 19 ani  1,7 %

- intre 20 - 29 ani    12 %

- intre 30 - 39 ani    37 %

- intre 40 - 49 ani    25 %

- intre 50 - 59 % 18,3 %

- 60 ani si peste   6 %

Referinta la venitul net realizat se face in intrebarea nr. 16.

Conform datelor centralizate situatia este urmatoarea:

- sub 1.000.000 lei    3,8%

- intre 1.000.001 lei - 2.000.000 lei   16%

- intre 2.000.001 lei - 4.000.000 lei   43%

- intre 4.000.001 lei - 6.000.000 lei   18%

- peste 6.000.000 lei    19,2%

Din cele 500 persoane chestionate 53% au fost barbati si 47% femei.

Ca sugestii pentru imbunatatirea activitatii, clientii recomanda o prima de asigurare mai mare intrucat ca urmare a cresterii numarului de societati de asigurari (47 din care au functionat 37), s-a inasprit competitia si s-a redus continuu prima de asigurare. Daca aceasta situatie continua, exista pericolul sa nu mai poata fi onorate obligatiile de plata catre asigurati.

In cercetarea de marketing analiza datelor nu se rezuma doar la separarea variabilelor utilizate. Un element important al oricarei cercetari de marketing il reprezinta masurarea gradului de asociere a doua variabile sub aspectul naturii, intensitatii si semnificatiei statistice.
Pentru a masura gradul de asociere se construieste tabelul de contingenta.

GRAFIC DE CORELATII

Pe baza acestei grile de corelatie se pot obtine corelatii intre:

gradul de apelare la societatea de asigurari BELROM si nivelul veniturilor (corelatia 5/16);

gradul de apelare la o societate de asigurari si motivele pentru care se apeleaza la aceasta societate (corelatia 3/4);

gradul de apelare la serviciile societatii de asigurari BELROM si motivele pentru care se apeleaza la societatea de asigurari BELROM (corelatia 5/7);

gradul de apelare la serviciile societatii de asigurari BELROM si calitatea clientilor (corelatia 5/6);

Cercetarea gradului de apelare si motive de apelare la o societate de asigurari. (Intrebarile 3/4)

Folosindu-se testul c , se stabileste daca exista deosebiri semnificative intre gradul de apelare si motivele de apelare la o societate de asigurari.

Testul c permite evaluarea semnificatiei diferentelor intre grupele esantionului si se calculeaza conform formulei:

unde:

G si K - reprezinta numarul de randuri si respectiv de coloane ale tabelului de contingenta.

O_ij - frecventele randului i si coloanei j care rezulta din observare.

A_ij - frecventa randului i si coloanei j care se asteapta sa rezulte conform ipotezei nule.

Ipoteza nula in cazul de fata este urmatoarea: "Gradul de apelare la o societate de asigurari nu este influentata de motive precum: apropierea de domiciliu, increderea si siguranta, experienta, avantajele oferite."

Pe baza datelor se calculeaza valoarea lui c

Aceasta valoare calculata a lui c se compara cu valoarea lui teoretica. In acest scop se determina numarul de grade de libertate din tabelul de contingenta, dupa formula:

(G-1)(K-1) = numarul de grade de libertate.

Pentru cazul nostru:

(4-1)(4-1) = 9 grade de libertate.

Se opteaza pentru un nivel de semnificatie de 0,05 (adica o probabilitate de 95%).

Deoarece rezulta ca ipoteza nula nu se accepta, rphi 0, adica motivatiile de la intrebarea nr. 4 influenteaza semnificativ apelarea la una dintre societatile enumerate la intrebarea nr. 3.

Corelatia gradului de apelare cu motivele pentru care s-a apelat la societatea de asigurari BELROM. (intrebarea 5 cu 7)

Ipoteza nula este urmatoarea: "Motivele precum: incredere, siguranta, experienta, prima de asigurare, loc ocupat pe piata si altele nu influenteaza decizia de apelare la BELROM."

(2-1)(5-1) = 4 grade de libertate =>

Deoarece rezulta ca ipoteza nula nu se accepta, rphi 0 adica motivele de la intrebarea nr. 7 influenteaza semnificativ apelarea la societatea de asigurari BELROM.

Corelatia gradului de apelare la societatea de asigurari BELROM cu venitul net lunar.

Ipoteza nula: "Venitul net lunar nu influenteaza semnificativ gradul de apelare la societatea de asigurari BELROM."

(2-1)(5-1) = 4 grade de libertate =>

Putem spune ca ipoteza nula nu se accepta, rphi 0, deoarece venitul lunar influenteaza semnificativ gradul de apelare la societatea de asigurari BELROM.
Corelatia gradului de apelare la societatea de asigurari BELROM cu calitatea clientilor. (Intrebarea nr. 5 cu 6)

Ipoteza nula este urmatoarea: "Calitatea persoanelor nu influenteaza gradul de apelare la societatea de asigurari BELROM."

(2-1)(2-1) = 1 grad de libertate =>

Se poate spune ca ipoteza nula nu se accepta rphi 0, deci, calitatea clientilor (persoana fizica / persoana juridica) influenteaza gradul de apelare la societatea de asigurari BELROM, fapt evident, deoarece societatea diferentiaza serviciile sale in functie de calitatea clientilor (persoana fizica / persoana juridica).
CAPITOLUL 5

Anexe

Anexa Nr. 1

Raspunsurile dumneavoastra vor fi utilizate numai pentru elaborarea unei lucrari stiintifice.

CHESTIONAR

In vederea studierii imaginii societatii de asigurari BELROM se efectueaza un studiu de piata. Deoarece informatiile ce se vor obtine din completarea chestionarelor sunt esentiale pentru obiectivele cercetarii, va rugam sa raspundeti cu sinceritate la urmatoarele intrebari.

1) Ati apelat vreodata la serviciile unei societati de asigurari?

a) Da    b) Nu. De ce? . . . . . . .

2) Numiti trei societati de asigurari care va vin in minte:

. . . . . . . . . . . . . .

. . . . . . . . . . . . . .

3) Care sunt societatile de asigurari la care ati apelat pana acum?

a) ARDAF

b) BELROM

c)  ASTRA

d)  Alte societati de asigurari. Va rugam sa le numiti: . . . . . . .

4) Care sunt motivele pentru care ati apelat la aceasta societate de asigurari?

a)  Prezenta avantaje comparativ cu alte societati de asigurari;

b)  Experienta societatii;

c)  Amplasarea acesteia in apropierea domiciliului dumneavoastra;

d) Prezinta incredere si siguranta.

5) Pana acum ati apelat la serviciile BELROM?

a) Da; b) Nu. De ce? . . . . . . . .

6) Ce calitate aveati cand ati apelat la serviciile BELROM?

a)  Persoana fizica

b) Persoana juridica

7) Care sunt motivele pentru care ati apelat la societatea de asigurari BELROM?

a)  Valoarea primei de asigurare;

b)  Increderea si siguranta pe care o prezinta;

c)  Experienta in domeniu;

d)  Ocupa un loc important pe piata asigurarilor din Romania;

e)  Alte motive. Le puteti enumera? . . . . . . . . . . . . . ..

8) Aveti motive de nemultumire in ceea ce priveste societatea de asigurari BELROM? Daca da, le puteti enunta? . . . . . . . . . . . . . .

9) In continuare va vom prezenta o lista cu principalele atribute ale societatii de asigurari BELROM, care definesc imaginea acestei societati. Va rog sa incercuiti notele care exprima opinia dvs. referitoare la aceste atribute.

10) In continuare va voi citi o lista cu cateva propozitii referitoare la societatea de asigurari BELROM. Va rog sa incercuiti notele care exprima parerea dvs. in legatura cu aceste afirmatii:

11) Ce sugestii ati adresa conducerii BELROM pentru imbunatatirea activitatii.

12) Dar pentru imbunatatirea imaginii?

13) Daca in prezent ati dori sa apelati la o societate de asigurari, pe care dintre ele ati alege-o?

a) . . . . . . . . . . . . . . . . . . . .   

b)   Nici una. De ce? . . . . . . . . . . . . .

14) Care este domiciliul dvs. stabil?

a)   Bucuresti

b)   Alte orase; care? . . . . . . . . . . . . ..

15) In ce grupa de varsta va incadrati?

a) pana la 19 ani.

b) intre 20 - 29ani.

c) intre 30 - 39ani.

d) intre 40 - 49ani.

e) intre 50 - 59ani.

f)  60 si peste 60 ani.

16) Venitul lunar net realizat de dvs. este cuprins in urmatorul interval:

a)  sub 500 lei.

b)  intre 501 - 1000 lei.

c)  intre 1001 - 1500 lei.

d)  intre1501 - 2000 lei.

e)  intre 2001 - 2500 lei.

f)   Peste 2501 lei

17) Sexul interlocutorului:

a) Barbatesc.

b) Femeiesc.

Va multumim pentru colaborarea si ajutorul acordat !!!
Anexa Nr.2

Clasamentul primelor zece societati de asigurari

Sursa de date: Saptamanalul economic si financiar "CAPITAL" din 17 iulie 2006, pag.25

Anexa Nr.3

Prestatii internationale la alte servicii (

Sursa de date: Saptamanalul economic "Capital" nr. 24 din data de 10.06. 2006, pag. 32.

Anexa Nr.4

Polita de tratament cu plata primei de asigurare, trimestrial

Sursa de date: Saptamanalul economic "Capital" nr. 25 din data de 17.06. 2006, pag. 32.

Anexa Nr.5

Polita de deces

Sursa de date: Saptamanalul economic "Capital" nr. 25 din data de 17.06. 2006, pag. 33.

Anexa Nr.6

Polita de tratament cu plata integrala a primei de asigurare

Sursa de date: Saptamanalul economic "Capital" nr. 25 din data de 17.06. 2006, pag. 34.

Anexa Nr.7

Tipul societatilor de asigurare dupa volumul de prime brute incasate din asigurarile de incendiu si pagube la bunuri

Sursa de date: Saptamanalul economic "Capital" nr. 49 din data de 09.12. 2006, pag. 57.

Anexa Nr.8

Exemplu de calcul al primei la asigurarile de locuinte

Nota:

La calcularea primei de asigurare s-a tinut cont de urmatoarele elemente

apartament de bloc

constructie din beton

-suprafata 70mp

-polita extinsa-toate riscurile acoperite(trasnet, explozie, inundatie, incendiu, coliziune, cutremur, furtuna, grindina, etc.)

Sursa de date: Saptamanalul economic "Capital" nr. 13 din data de 01.04. 2006, pag. 47.

Anexa Nr.9

Exemplu de calcul al primei la asigurarile de bunuri din locuinta

Nota:

La calcularea primei de asigurare s a tinut cont de polita extinsa la care se adauga si riscul de furt.

ARDAF reduce cu 50% cotele de prima pentru locuintele dotate cu sistem de alarma conectat la o unitate a politiei.

Sursa de date: Saptamanalul economic "Capital" nr. 13 din data de 01.04. 2006, pag. 47.

Anexa Nr.10

Primele de asigurare incasate de societatile de asigurare de viata din Romania in anul 2005

Nota:

Primele incasate in 2006 au crescut cu 36% fata de 2005.In 2006 primele incasate au fost de 2.491 miliarde lei. Cu alte cuvinte, fiecare cetatean a contribuit in medie cu o suma de 110.000 lei la incasarile din asigurari. In 2005 primele incasate au fost de 1.304 miliarde lei. Daunele platite au fost in 2005 de 486 miliarde lei, iar in 2006 de 1.117 miliarde lei.

Sursa de date: Saptamanalul economic "Capital" nr. 36 din data de 09.09. 2006, pag. 27.

Anexa Nr.11

Topul primelor 10 societati pe auto CASCO in 2006

Sursa de date: Saptamanalul economic "Capital" nr. 39 din data de 30.09. 2006, pag. 52.

Anexa Nr.12

Raspunderea civila auto pe 2006

Sursa de date: Saptamanalul economic "Capital" nr. 39 din data de 30.09. 2006, pag. 53.

Anexa Nr.12

Totalul daunelor platite de societatile autorizate pentru asigurarea de raspundere civila auto in 2005 (sursa OSAAR)

Sursa de date: Saptamanalul economic "Capital" nr. 39 din data de 30.09.1999, pag. 55.

Concluzii

Nu se poate vorbi despre activitatea unei societati independent de sectorul de piata caruia i se adreseaza prin produsele si serviciile pe care le ofera asa cum nu poate fi ignorat cadrul in care aceasta se integreaza.

Peisajul asigurarilor din Romania s-a imbogatit prin aparitia de noi firme dornice sa-si execute cat mai amplu activitatea si care alaturi de asiguratorii deja existenti pe piata au creat un climat concurential deosebit in acest domeniu.

In 2006, in Romania au functionat 37 societati de asigurari, dintre cele 47 inregistrate. Primele incasate anul trecut s-au cifrat la 550 miliarde de lei cu 89,78% mai mult decat in 2005.

Cele 37 de societati de asigurari care au lucrat efectiv anul trecut au incasat prime in valoare totala de 550,035 miliarde lei, cu 89,78% mai mult decat in 2005.

In termeni reali insa, eliminand rata inflatiei care a fost de 56,9% in 2006, cresterea a fost de 20,96%.

Capitalul social subscris de cele 47 de companii se cifra la 119,3 miliarde lei, din care 29,2 miliarde lei capital strain. Aceasta reprezinta o medie de 2,54 miliarde lei capital social pe societate de asigurari, fata de 1,78 miliarde lei, media anului 2005. Daca se ajusteaza media anului 2006 cu rata inflatiei, se obtine un capital social pe societate, cu 9,1% mai mic decat in 2004.

Daca se tine cont de prevederile legii societatilor de asigurari, potrivit carora incasarile din prime nu trebuie sa depaseasca de cinci ori capitalul social, rezulta ca marja de solvabilitate, calculata pe intreaga piata, se apropie de valoarea minima.

Principalul indicator in functie de care se analizeaza activitatea de asigurare il reprezinta incasarile din prime.

Pe categorii de asigurari, se poate spune ca cea mai mare crestere au inregistrat-o asigurarile de pierderi financiare din riscuri asigurate, ceea ce poate fi explicat prin dezvoltarea sectorului privat. Interesanta este si cresterea de 128,4% inregistrata pentru asigurarile de aviatie. Una dintre explicatii ar putea fi aparitia de noi companii aviatice pentru care s-au incheiat contracte de asigurari. O alta explicatie ar putea consta in cresterea primei de asigurare platite de compania TAROM, dupa accidentul aviatic din 2003.

Cea mai mare pondere pe piata o detin in continuare asigurarile de autovehicule, cu 27,06%, urmate de politele de asigurari pentru raspundere civila. Totusi cumulate asigurarile de autovehicule si cele obligatorii de raspundere civila auto au o pondere mai redusa in 2006 fata de 2005. Ceea ce se poate explica prin mentinerea primelor de asigurare pentru raspunderea civita la un nivel scazut prin decizii ale Guvernului.

Acest lucru ilustreaza o realitate deja cunoscuta pe piata asigurarilor: cresterea numarului de societati a condus la inasprirea concurentei si deci la reducerea primelor de asigurare. Daca situatia continua in acelasi fel, este posibil sa se ajunga la situatii in care nu vor mai putea fi onorate obligatiile de plata catre asigurati.

Prin aceasta cercetare realizata in randul populatiei bucurestene s-a urmarit studierea imaginii BELROM, respectiv daca BELROM are o imagine favorabila si care este pozitia acestei companii de asigurari pe piata romaneasca.

Astfel analizand gradul in care populatia bucuresteana apeleaza la serviciile unei societati de asigurari s-a constatat ca 58% dintre persoanele intervievate au apelat pana acum la aceste servicii.

In ceea ce priveste gradul de notorietate spontana, se observa ca ponderea cea mai mare, de 33,4% a inregistrat-o BELROM fapt explicabil daca se tine cont ca aceasta societate duce o puternica politica promotionala si ocupa mai mult de jumatate din piata (57,52%) prin primele incasate.

Conform raspunsurilor, motivele pentru care este aleasa o societate de asigurari sunt:

- increderea si siguranta oferita clientilor;

- experienta;

- avantajele serviciilor oferite.

Din raspunsurile primite se poate spune ca gradul de apelare la serviciile societatii de asigurari BELROM al populatiei bucurestene este destul de ridicat (76%).

Persoanele care nu au apelat la serviciile societatii de asigurari BELROM au avut ca motivatie:

- retinerea pentru asemenea servicii;

- lipsa fondurilor banesti;

- slaba informare etc.

Portofoliul BELROM la 31 decembrie 2006 (%) se prezenta astfel:

Portofoliul BELROM la 31 decembrie 2007

BELROM are grija de clientii actuali dar si de cei potentiali oferind in premiera o serie de asigurari precum:

- asigurarea calatorilor pe timpul transportului;

- asigurarea bunurilor casabile;

- asigurarea continutului cladirilor impotriva furtului prin efractie;

- asigurarea lucrarilor de constructii montaj;

- asigurarea cainilor de rasa;

- asigurarea valorilor pe timpul transportului;

- asigurarea de raspundere civila auto suplimentara fata de cea obligatorie;

- asigurarea bunurilor care fac obiectul contractelor de leasing;

- asigurarea in cazul accidentarii sportivilor.

Aceasta diversitate de servicii oferite de societatea de asigurari BELROM clientilor sai este foarte bine apreciata de acestia. Acelasi lucru se poate spune si despre siguranta si prima de asigurare practicata de societatea de asigurari BELROM.

In ansamblu, societatea de asigurari BELROM se bucura de aprecieri pozitive, lucru determinat in primul rand de publicitatea sustinuta, apoi de increderea si siguranta pe care le inspira clientilor si nu in ultimul rand de renumele societatii de asigurari, aceasta fiind bine cunoscuta pe plan local si national.

Aprecieri mai scazute se inregistreaza in ceea ce priveste experienta societatii de asigurari BELROM, aceasta pentru ca isi desfasoara activitatea de putin timp.

Faptul ca societatea de asigurari BELROM este liderul sistemului privat de asigurari din Romania exercitand o presiune concurentiala constanta si in limitele loialitatii tuturor asiguratorilor, nu impiedica deloc intretinerea celor mai bune relatii de colaborare cu toate institutiile care au ca obiect de activitate asigurarile si reasigurarile.

Este o realitate cunoscuta de toata lumea ca Romania traverseaza o perioada de tranzitie cu ample transformari pentru instituirea unei economii de piata in care mecanismul care regleaza intreaga activitate este balanta intre cerere si oferta, valabil atat pentru productie cat si pentru servicii. Societatea de asigurari BELROM se situeaza in sfera serviciilor ce preiau riscurile generale si particulare legate de consecintele materiale ale evenimentelor neprevazute. Acesta este un aspect deloc de neglijat si care este inteles din ce in ce mai bine ca o necesitate, atat pentru agentii economici cat si pentru persoanele fizice, fiind o componenta caracteristica pentru dinamismul si complexitatea unei vieti moderne si lipsite de riscuri.

Tot ceea ce reprezinta structura societatii de asigurari BELROM in prezent prin domeniul de activitate dar si prin implicarea in alte domenii din sfera economica, sociala si culturala care reflecta deschiderea si disponibilitatile societatii BELROM, ne fac sa privim increzatori spre viitor, intrucat planurile societatii BELROM se bazeaza pe o capacitate de realizare deja dovedita.

BIBLIOGRAFIE

Basanu Gh., Pricop M., "Managementul aprovizionarii si desfacerii", Editura Economica, Bucuresti, 2001;

Baker, J. M. "Marketing", Societatea Stiintifica si Tehnica SA, Bucuresti, 1997;

Balaure, V. (coordonator), Adascalitei, V., Balan, C., Boboc, S., Catoiu, I., Olteanu, V., Pop, Al. N., Teodorescu, N., "Marketing", Editura Uranus, Bucuresti, 2000;

Buletinul Ofocial al Republicii Socialiste Romania nr.13/1988;

Buletinul Oficial al Republicii Socialiste Romania nr. 8 din 10 februarie 1988.

Business club, Biblioteca economiei de piata, Marketing Ghid propus de "The Economist";

Decretul nr. 38/1952 privind unele asigurari si infiintarea Administratiei Asigurarilor de Stat ;

Decretul nr.146/1955 pentru asigurarea bunurilor apartinand cooperativelor de productie ;

Decretul Consiliului de Stat nr.471/1971 cu privire la asigurarile de stat;

Decretul Consiliului de Stat nr. 35 din 9 februarie 1988;

Dima, I. C. "Planificarea logisticii comerciale a firmei", Tribuna Economica nr. 34-35/1998;

Drucker, P. "Principles of marketing", Harper and Row, 1954;

Florescu, C. (coordonator), Balaure, V, Boboc, St., Catoiu, I., Olteanu, V., Pop, N. Al., "Marketing", Editura Marketer, Bucuresti, 1992;

Hart, N., "Marketing industrial", Editura Codex, Bucuresti, 1998;

I.Vacarel si F.Bercea, Asigurari si reasigurari, Bucuresti, 1998;

Iulian Vacarel, Florian Bercea, "Asigurari si Reasigurari", Editura Expert, Bucuresti, 1993;

Juganaru, M. "Marketing", Editura Expert, Bucuresti, 2000;

Kotler, Ph., "Managementul marketingului", Editura Teora, Bucuresti, 1997;

Kotler, Ph., "Principiile marketingului", Editura Teora, Bucuresti, 1997;

M. Papuc, Cercetari de marketing, Ed. Universitara, Bucuresti, 2005;

Malcomete P. (coord.), Lexicon de marketing, Editura Junimea, Iasi, 1994;

O. Onicescu si Gh. Mihoc, ''Asigurari private''aparute in Enciclopedia Romaniei, vol. lV,1943;

Patriche, Dumitru; Stanescu, Ion; Grigore, Mihai; Felea; Mihai "Bazele comertului", Editura Economica, Bucuresti 1999;

Patriche, Dumitru, "Marketing industrial", coeditie Marketer-Expert, Bucuresti, 1994;

Purcarea Th., Ioan-Franc Valeriu., "Marketing - evolutii, experiente, dezvoltari conceptuale", Editura Expert, Bucuresti, 2000;

Purcarea Anca, "Marketing - definitii, clasificari, scheme", Editura Printech, Bucuresti, 1999;

Ristea, Ana-Lucia; Purcarea, Th.; Tudose, C. "Distributia marfurilor", Editura Didactica si Pedagogica, Bucuresti 1996;

Rodica Boier, "Comportamentul Consumatorului", Editura Graphix lasi, 1994;

Smedescu, I. (coordonator), "Tratat de Marketing", Editura Sylvi, Bucuresti 2003

Stiven J. Skinner, "Marketing", Editura Houghton M. Company. Boston, 1990;

www.BELROM.com.ro

www.1asig.ro

www.xprimm.ro

www.csa.ro