Cancer - Boala care are ca mecanism o proliferare celulara anarhica, necontrolata si neintrerupta.
Se mentioneaza in Europa si in America de Nord, predominatia cancerelor de plaman, atribuibile in proportie de 90% tabagismului, a cancerelor corolectare, legate probabil, in mare parte, de alimentatie, si a cancerelor de san, cu cauze inca putin clare.
1. Cauzele
Cancerele sunt cauzate de expunerea la virusuri, la substante naturale sau chimice, la radiatii. Acesta are ca efect inducerea de mutatii sau de exprimari neadecvate ale diferitelor gene numite oncogene, implicate in prolificarea celulelor in diferentierea lor si in reglarea acestor fenomene. Oncogenele se afla in mod normal sub controlul genelor inhibitoare, antioncogenele, care pot fi pierdute sau pot suferi ele insele o mutatie sub actiunea agentilor mai sus enumerati, functia lor fiind in acest caz redusa. Dar aceste antioncogene pot lipsi in mod ereditar, ceea ce explica, in mare parte, existenta predispozitiilor familiale la cancere.
2. ALCOOLUL
La barbat, alcoolul este un factor de risc pentru cancerele cavitatii bucale, ale faringelui, ale esofagului si ale ficatului (cresterea riscului variaza intre 2 si 15% dupa cantitatile baute si dupa organele atinse). Efectul conjugat al alcoolului si tutunului corespunde unor riscuri mai mari decat suma riscurilor luate separat. Unele din studii arata ca exista un risc crescut de cancer la san la femeile care beau bauturi alcoolizate, comparativ cu cele care nu beau astfel de bauturi.
3. TUTUNUL
Explozia spectaculoasa a cancerelor bronhopulmonare atragea, in urma cu 40 de ani, asupra rolului tutunului. In conformitate cu numeroase anchete epidemiologice, tutunul este raspunzator de aproximativ 90% din cancerele pulmonare. Riscul este cu atat mai important cu cat se fumeaza mai mult, de mai multa vreme, cu cat se inhaleaza mai mult fumul si cu cat se incepe fumatul mai de tanar. Filtrul micsoreaza riscul, tutunul negru il creste.
4. VIRUSURILE
Rolul retrovirusurilor este bine stabilit la animal; la om, dupa cunostintele actuale, doar retrovirusurile H.I.V. si HTLV 1 (leucemie) par sa aiba o potentialitate in oncogenica. In schimb, se precizeaza rolul anumitor virusuri A.D.N. in aparitia unor cancere umane.
5. SIMPTOMELE SI DIAGNOSTICUL
Multitudinea cancerelor si specificitatea lor proprie fac dificila enumerarea tuturor simptomelor bolii. Totusi, o pierdere importanta in greutate si mai mult sau mai putin rapida, o lipsa de pofta de mancare, o stare de oboseala intensa, o pierdere de sange prin scaune sau pe gura, dureri diverse sunt semne functionale care pot fi asociate cu prezenta unui cancer. Dezvoltarea adesea silentioasa a cancerelor tinde sa intarzie diagnosticarea si ridica probleme medicilor, care nu vad pacientul decat intr-un stadiu avansat al bolii. Uneori boala este descoperita dintr-o intamplare, in cursul unei vizite medicale sau al unui examen al sangelui. Diagnosticul se pune prin examenul clinic, prin examene de laborator, prin examene radiologice.
6. EVOLUTIA CANCERULUI
O data declansate prin activarea oncogenelor, care au suferit sau nu mutatie, si din cauza pierderii sau alterarii prin mutatie a uneia sau mai multor antioncogene, cancerele sufera o crestere malignitatii care le face din ce in ce mai capabile sa ocoleasca obstacolele pe care organismul sau tratamentele le pun in calea lor. Ele avanseaza, de asemenea, in organism, adica se intind pe loc in mod caracteristic in tesuturile de origine si in tesuturile invecinate, putand fi responsabile de compresia organelor. In acelasi timp, ele disimileaza la distanta, prin mici focare distincte, metastazele.
7. TRATAMENTUL SI PREVENIREA
Tratamentul se face prin chirurgie, radioterapie (radiatii X sau de inalta energie, cobaltoterapie), chimioterapie (administrarea de medicamente avand un efect distructiv si imunologic) si hormonoterapie (administrarea de hormoni). Cercetarile actuale se orienteaza catre metode terapeutice capabile sa le dea celulelor canceroase caracterele normale. In acest domeniu, au fost obtinute succese reale recent in junele tipuri de leucemie. Din pricina dificultatilor de depistare si de tratare a bolii, prevenirea cancerului are o deosibita importanta. Sensibilizarea populatiei pare un factor decisiv. Anumite gesturi, ca autopalparea sanilor ar trebui sa fie curente. De asemenea trebuie insistat asupra respectarii unei anumite igiene a vietii si abolirii, in masura posibilitatilor, a comportamentelor de risc.
