Asistent de Farmacie

ROSTOPASCA SI APLICATIILE EI IN FITOTERAPIE

Argument

"Rostopasa si aplicatiile ei in fitoterapie ",deoarece Rostopasca nu este numai o planta care creste si se dezvolta in comuniune cu omul,ci datorita proprietatiilor sale miraculoase de a vindeca nenumarate boli au facut-o cunoscuta din cele mai vechi timpuri, atat pe continental nostrum cat si pe alte continente.

Putine plante din flora noastra spontana acumuleaza atata forta vindecatoare precum Rostopasca.Faptura ei banala si maruntita este un veritabil combinat chimic care sintetizeaza nu mai putin de 12 alcaloizi cu virtuti vindecatoare de exceptie.Printre romani , Rostopasca este foarte populara si raspandita in toate zonele tarii,dovada fiind numeroase nume cu care a fost botezata din Sud pana in Nord(multe dintre ele pornind chiar de la bolile pe care le vindeca):buruiana de negi , buruiana de pecingine , galbenele , oiasca etc. In folclor , sub numele de Crucea voinicului si Buruiana de cele sfinte ,este considerata ca planta magica adusa din rai .Cu toate ca folosita in doza mari-Rostopasca e toxica (provoaca colici abdominale,scaune cu sange si ameteli)taranii nostrii o folosesc de sute de ani ,stiind sa-I valorifice viirtutile sale vindecatoare.

I. Introducere

Specia Chelidonium majus L., denumita popular rostopasca, "buruiana de cele sfinte", negelarita sau iarba de negi, este cunoscuta din antichitate, fiind amintita in lucrarile lui Dioscorides, Plinius, Paracelsus. Dioscorides atribuie plantei denumirea de "Iarba randunicii", deoarece infloreste odata cu sosirea randunelelor (luna mai) si se vestejeste la plecarea lor. Imaginea plantei este legata de numele ilustrului gravor Albrecht Dürer (1471-1528), care in jurul anului 1520 s-a vindecat cu ea de malarie cronica si de hepatomegalie, iar drept recunostinta pentru proprietatile binefacatoare ale plantei, a imortalizat-o printr-o schita ce se poate vedea si astazi in muzeul din Albertina (Bisset N.G. and Wichtl M., 1994; Plants for a future: Herb CD, 2003).

Faptul ca rostopasca se intalneste in vechile carti sub numele de ,,buruiana de cele sfinte', se poate imagina de ce prestigiu se bucura odinioara in popor aceasta planta medicinala considerata astazi, adesea, drept toxica. Aversiunea epocii noastre fata de rostopasca se poate explica doar prin faptul ca la inceputul industriei farmaceutice au fost condamnate si renegate cu hotarare multe plante medicinale valoroase, pentru ai indrepta pe oameni spre medicamentele obtinute prin sinteza (Bojor Ov., Popescu O., 1998; Grigorescu E. si al., 2001; Stanescu U. si a., 2002; Botez M.V. si a. 2005).

Este o planta pe larg raspandita in Asia, America de Nord si in toata Europa, inclusiv in Republica Moldova, creste pe langa case, printre ruine si prin paduri umbroase si se gaseste in cantitati insemnate, ca sursa de materie prima vegetala .   

II. Incadrare sistematica - Descriere morfologica

Rostopasca face parte din familia Papaveraceae este o specie perena ,cu rizom scurt , gros, de cca 1 cm de culoare brun-rosiatic,cu numeroase radacini,tulpina aeriana este ramificata cu peri lungi si rosi In primul an dezvolta o rozeta de frunze dese iar in al doilea an apar numeroase tulpini de 30-70 de cm inaltime.Inflorescenta este un antodiu cu diametrul de 25-50 mm.Infloreste in lunile Mai-Iunie. Rostopasca creste in multe locuri umbroase din paduri, gradini, de pe langa asezarile omenesti, de la ses pana in zona montana. De pe tulpina poroasa de pana la 1 m se desfasoara frunzele mari, de culoare verde-albastruie, imparipenate, cu 2-5 lobi rotunjiti, si marginea crestata. Florile au patru petale galbene si sunt grupate cate 3-8. Cand se rupe tulpina picura un suc vascos, de culoare portocalie. Acest suc, cat si radacina sunt toxice. De aceea rostopasca este folosita, in special, pentru tratamente externe. Se reculteaza plantele tinere, la inceputul perioadei de inflorire. Utile sunt toate partile plantei.Este raspandita frecvent in zonele de campie pana in zonele montane prin tufisuri la marginea gardurilor sau invadeaza locurile cu ruine

Recoltare si conservare

Rostopasca poate fi culeasa de la inceputul lui mai (sfarsitul lui aprilie), cand incepe inflorirea, pana la sfarsitul lui noiembrie. Se taie partile aeriene (frunze, tulpini, flori) cu un cutit si se transporta la locul de uscare cat mai repede. Mai rar, pot fi recoltate si radacinile primavara, cu cazmaua. In timpul recoltarii mana trebuie protejata cu manusi daca nu vrem ca pielea sa capete pentru cateva zile o nuanta galben-negricioasa de la sucul plantei. O masura de protectie foarte importanta in timpul recoltarii este ca mana sa nu fie dusa la ochi, la gura ori in alt loc sensibil, deoarece Rostopasca este foarte iritanata.

Uscarea se face in strat de grosime medie, in loc foarte bine aerisit, intorcand o data pe zi plantele de pe o parte pe alta. Atunci cand uscarea s-a facut corect, planta capata o culoare verde inchis, fara sa se innegreasca sau sa se decoloreze. Uscarea la soare distruge principiile active ale plantei. Din 6-8 kg de planta proaspata se obtine 1 kg de planta uscata.

Componente si Principii Active:

Denumirea genului,provine de la cuvantul grec"helidonous"(randunica)si se lamureste prin aceea ca planta incepe perioada de vegetatie odata cu sosirea randunelelor si se vestejeste cu plecarea lor in tarile calde.Ca produs vegetal se folosesc partile aeriene de rostopasca-chelidonium herba care se recolteaza in ti8mpul infloririi.Se usuca fara intarziere la 50-60 grade C.

Compozitie Chimica

Partile aeriene ale plantei contin 1-2% alcaloizi ,care dupa structura chimica se clasifica la diferite subgrupuri ale izochinolinei: chelidonina,cheletrina,sanguinonina(derivati cu benzfenontredinei),berbeina,captizina(derivati ai protoberbeinei) si protoprina,alocriptopina(derivati ai protopinei.Au mai fost identificati saponozite,acid ascorbic,carotenoide si acizi grasi.

Identificarea alcaloizilor

A fost efectuata cu reactii chimice de precipitare si specifice de culoare. Pentru separarea diferentiala a alcaloizilor din parti aeriene si radacini s-a folosit metoda de cromatografie in strat subtire. Studiul cromatogramei constata deosebiri calitative intre parti aeriene si radacini. In radacini se contin mai multi alcaloizi intre care chelidonina (Rf=0,65) se prezinta ca alcaloid principal, pe cand in parti aeriene se gaseste doar ca urme.

Referitor la alcaloizii cu Rf inferior (0,2-0,4), in radacini sunt prezenti 4 alcaloizi: coptizina (Rf=0,20); cheleritrina (Rf= 0,29; protopina (Rf= 0,34) si sanguinarina (Rf =0,40). In parti aeriane se contin doar 2 alcaloizi: coptizina si cheleritrina.

Dozarea alcaloizilor

Pentru cercetari, partile aeriene de rostopasca au fost colectate in faza de inflorire si uscate in mod natural. Din produsul vegetal uscat a fost obtinut produsul extractiv model, tinctura (1:5), preparata pe diferite concentratii de etanol, prin metoda de percolare.

Alcaloizii au fost dozati folosind metoda de cromatografie de lichide de inalta performanta (HPLC). Conditiile HPLC au fost urmatoarele: in lucru s-a utilizat cromatograful firmei "Jasco" (Japonia) dotat cu detector in UV cu lungime de unda alternativa; coloana cu faza inversa Zorbax SB C18,5 μm, 150x2,1 mm; temperatura coloanei 30 ⁰ C; viteza volumetrica a fazei mobile de 0,5 ml /min; lungimea de unda a detectorului 280 nm; volumul probei injectate de 20 μl.

Au fost pregatite solutii standard model de lucru (SML) de alcaloizi: chelidonina, coptizina, sanguinarina si berberina. Fiecare solutie continea cate 100 μg /ml de alcaloid.

Prepararea fazei mobile. Componentul A: acetonitril "pentru cromatografie". Componentul B: in 1 l apa bidistilata se dizolva 0,576 g (2 mMoli) de dodecilsulfat de sodiu "ch.p" si se adauga 2,5 ml de acid o-fosforic 85% "ch.p". Aceste componente se amesteca la volum in raport de 40:60 (A:B). Faza mobila obtinuta se filtreaza prin filtru membrana de capron cu marimea porilor de 0,45 μm si se elibereaza de gaze prin una din metodele accesibile.

Modalitatea de eluare a alcaloizilor. Cate 0,1 ml solutie de fiecare alcaloid in parte se trec in balon cotat cu capacitatea de 25 ml si se aduce pana la cota cu solutia fazei mobile. Solutiile obtinute se cromatografiaza si se masoara timpul de retentie al fiecarui alcaloid. La dozarea alcaloizilor in probele de cercetat eluarea are loc in aceeasi consecutivitate ca si la solutiile SML, insa cu o mica diferenta a timpilor de retentie, de aceea pentru raportarea picurilor la dozare se foloseste metoda de adaos al standardelor. Consecutivitatea de eluare se determina din nou la schimbarea coloanei sau a fazei mobile. Continutul fiecarui alcaloid in probele de cercetat a fost determinat conform formulei 1.

X1=S1,I mst,i2.0,5.25.1000.1000 s1,I mst.2000

(So,i-Si,i).v25.25.25(So,i-S1,i).V

in care: X_i - continutul i alcaloid in preparat ,%; S_1,i si S_0,i - aria picului fiecarui alcaloid corespunzator de pe cromatograma probelor de analizat si a probelor cu continut standard de alcaloizi; m_st,i - proba de SML al alcaloidului corespunzator , g; V - volumul probei preparatului de cercetat, ml.

Din studiul cromatogramei HPLC (fig.1) s-a constatat ca in tinctura de rostopasca (70%) se depisteaza 2 alcaloizi principali: chelidonina si coptizina, pe cand sanguinarina si berberina se gasesc doar in urme. Reiesind din considerentele ca, pe toata perioada de vegetatie a plantei, continutul de baza il constituie coptizina, fata de restul alcaloizilor, care se modifica substantial pe parcursul dezvoltarii, s-a decis de a studia mai detaliat acest alcaloid cu scopul de a-l folosi ca parametru pentru evaluarea calitativa si cantitativa a produsului vegetal si a preparatelor farmaceutice de Chelidonium.

Elaborarea metodei de dozare a coptizinei

Dozarea coptizinei a fost efectuata folosind metoda HPLC. In calitate de substanta standard s-a folosit picratul de coptizina, ce este mai stabil.

Prepararea solutiei standard de picrat de coptizina. Aproximativ 0,051 g picrat de coptizina (proba exacta) se trece in balon cotat de 100 ml si la o incalzire de pana la 40-50⁰ C se dizolva in 70 ml de acetonitril apoi se raceste pana la 20 ⁰ C si se aduce cu acelasi solvent pana la cota (sol. A). Solutia contine aproximativ 0,3 mg/ml coptizina recalculat la substanta baza; este stabila timp de 30 zile in conditii normale de pastrare. 1 ml sol. A se trece in balon cotat de 25 ml si se aduce la cota cu faza mobila (sol. B). Solutia contine aproximativ 12 mg/l coptizina recalculat la substanta de baza si se foloseste proaspat preparata.

Au fost selectata varianta optimala de dozare a coptizinei. Conform metodei, produsul extractiv din rostopasca se dilueaza de 50 - 250 ori cu faza mobila (in functie de raportul produs vegetal: extragent), apoi se filtreaza prin filtru membrana din capron (0,45 μm) si se injecteaza in cromatograf in volum de 10 μl. Paralel se cromatografiaza solutia B standard de lucru a picratului de coptizina.

Conditii de cromatografiere: coloana Extrasil C6, 3 μm, 75x4 mm; faza mobila: acetonitril - 0,05 M KH₂PO₄ + 0,01 M K₂HPO₄ (50:50), viteza volumetrica a fazei mobile - 1,5 ml/min; detector in UV cu lungime de unda 365 nm.

Continutul de coptizina in produsele extractive X mg/ml (recalculat la substanta baza) se calculeaza conform formulei 2:

X=Spr.Mst.0,583.Vpr,1000 Spr.Mst.Vpr.0,2332

----- ----- --------- ----- ------ = ----- ----- --------- ----- -----

Sst.Vex.100.25 Sst.Vex

in care: S_pr si S_st - ariile picurilor cromatografice a probei de analizat si a standardului; m_st - masa probei standard de picrat de coptizina, g; V_ex - volumul produsului extractiv luat pentru analiza; V_pr - volumul probei de analizat dupa diluare, ml; 0,583 - coeficientul de recalculare a masei de picrat de coptizina la substanta baza.

Au fost obtinute cromatogramele picratului de coptizina, a acidului picric si produsului extractiv (fig. 2, fig. 3).

Dozarea coptizinei in produsele vegetale. In calitate de produse vegetale au fost folosite partile aeriene de rostopasca culese in faza de inflorire, fragmentate si cernute prin sita cu dimensiunea laturilor interioare ale ochiurilor de 3 mm si radacini - 1mm.

A fost cercetat randamentul de extragere a coptizinei in functie de numarul de extrageri consecutive a produsului vegetal cu portiuni a cate 100 ml de extragent.

Extragerea dubla asigura o plenitudine a extragerii coptizinei pentru ambele produse vegetale, nu mai putin de 97%.

. Acidul ascorbic . Generalitati

Acidul asorbic sau vitamina C se gaseste in natura sub doua aspecte [2] : redus - ca acid L-ascorbic sau (5R)-5-[(S)-1,2-dhidroxietil]-3,4-dihidroxi-2(5H)-furanona  [3] si oxidata - ca acid dehidroascorbic (acid L-treo-2,3-hexodiulosonic  -lactona), mult mai abundent.

Formulele chimice de structura ale celor doi compusi sunt :

-    Acid L-ascorbic

( Acidum Ascorbicum)

-    Acid dehidroascorbic

Acidul dehidroascorbic C₆H₆O₆   M = 174,11 ; C 41,39% ; H 3,47% ; O 55,14% . Este forma reversibil oxidata a acidului ascorbic si este biologic activ . Se prepara prin actiunea benzochinonei asupra acidului ascorbic .

 Proprietati fizice

Cristale fine, aciculare ; solubil in apa la 60⁰ C . In solutii, cele doua grupari carbonil (din pozitiile 2 si 3) trec in forma hidratata  -C(OH)₂ -C(OH)₂ - . Practic, reactia sa este neutra : pK_a = 3,90 . [a]_D²⁰ + 56⁰ . Solutiile sale apoase sunt mult mai putin stabile decat cele ale acidului ascorbic . Acidul dehidroascorbic, in solutie, este convertit usor in acid ascorbic, prin reducerea cu acid sulfuros (H₂SO₃) .

Acidul ascorbic

C₆H₈O₆     M = 176,13 ; C 40,91% ; H 4,58% ; O 54,51% .

Vitamina C constituie o exceptie printre vitamine, fiind practic singura care exista in natura intr-o forma unica ; ea nu formeaza complecsi cu nucleotidele sau coenzimele, necunoscandu-se inlocuitori naturali sau sintetici [4] .

 Proprietati fizice

Cristale (de obicei plate, uneori aciculare, in sistem monoclinic) incolore sau pulbere cristalina alba, fara miros . Stabil in aer, in stare uscata . In preparatele impure si in multi produsi naturali, vitamina se oxideaza cand este expusa la aer si lumina .

Usor solubil in apa (80%  la 100⁰ C, 40% la 45⁰ C), solubil in alcool si metanol, practic insolubil in benzen, cloroform, eter, eter de petrol, uleiuri grasimi, solventi grasi .

Agent reducator puternic, decoloreaza multi coloranti . Solutiile apoase sunt rapid oxidate de aer, reactia fiind accelerata de alcalii, fier, cupru . Forma stabila de sare este ascorbatul de sodiu

    Constante fizice

p.t. = 192⁰ C ; d = 1,65 ; []_D²⁵ + 20,5⁰ la +21,5⁰ (c = 1) ; []_D²³ +48⁰ (c = 1 in metanol) ; pH = 3 (5 mg/ ml) ; pH = 2 (50 mg/ ml) ; pK₁ = 4,17 ; pK₂ = 11,57 ; UV_max = 245 nm (solutii neutre) ; ₀^, = +0,127 V (potentialul redox a primei trepte de disociere, la pH = 5,0) ; 1g AA se dizolva in 3 ml apa, 30 ml alcool, 50 ml alcool absolut, 100 ml glicerol, 20 ml propilen glicol

1 unitate internationala (UI) = 0,05 mg acid L-ascorbic cristalizat

 Provenienta

Vitamina C se gaseste in majoritatea plantelor verzi si in fructe, mai ales citrice Tabelul 1.1.cuprinde continutul in aceasta vitamina a catorva produse naturale

Continutul in acid ascorbic s-a  determinat in 38 de organe vegetative, ce apartin la 29 specii de plante, din familiile : Chenopodiaceae  Amarantaceae, Caryophylalceae, din ordinele Urticales si Primulales etc., care apartin trunchiului Centrospermatophyta si in 63 organe vegetative de la 45 de speciii de plante din ordinele Rhodales, Cucurbitales, Campanulalles si Compositales, plante care apartin trunchiului Teichiospermatophyta. Continutul in acid ascorbic al acestor plante este cuprins intre 0 - 1755 g, pentru 100g produs vegetal uscat .

Organele vegetative cu continut mare de vitamina C sunt : frunzele de canepa, de smochin, de revent, de ciubotica cucului, frunzele si rizomul de hrean, frunzele si rizomul de gulie, pulpa fructului de pepene verde, frunzele de brusture s.a.

Tabelul 1.2. prezinta continutul in acid ascorbic la unele plante din trunchiul Teichiospermatophyta., iar tabelul 1.3. prezinta continutul in acid ascorbic la unele plante din trunchiul Centrospermatophyta.

Tabel 1.2. Continutul in acid ascorbic la plante din trunchiul Teichiospermatophyta

Tabel 1.3 Continutul in acid ascorbic la unele plante din trunchiul Centrospermatophyta

Din aceste tabele se poate observa ca, pentru continutul mare de vitamina C se pot valorifica : frunzele de smochin, de revent, de ciubotica cucului, frunzele si rizomul de hrean, frunzele si rizomul de gulie, pulpa fructului de pepene, frunzele de brusture, etc.

 Fiziologie si rol

Plantele superioare, precum si majoritatea organismelor mari sunt capabile    sa sintetizeze vitamina C.Fac exceptie de la aceasta, probabil datorita lipsei unor enzime, omul, primatele si in mod paradoxal, cobaii . Organismul este capabil sa depoziteze in rezerve o parte din cantitatea ingerata, in organe cum sunt :  suprarenalele, cristalinul, corpul vitros, umoarea apoasa, leucocite . Alte organe au un continut redus  printre acestea enumerandu-se globulele rosii  muschii, pancreasul, creierul [4] .

Valorile vitaminei C in sange este cuprinsa intre 0,2-0,7 mg / 100 ml, cu valori medii de 0,62 mg / ml ; serul contine 0,1-0,7 mg / 100 ml .

Relatia dintre volorile plasmatice si cele ingerate de vitamina c sunt redate in tabelul.2

In cazul carentelor, vitamina dispare din plasma .

Daca se mareste ratia alimentara de acid ascorbic, se mentine si o crestere a valorilor plasmatice pana se ajunge la o valoare maxima . Peste aceasta valoare, incepe o eliminare prin urina a surplusului ingerat, valorile plasmatice neanregistrand cresteri semnificative .

Dupa ingestia a 50-100 mg, procentul plasmatic masurat dupa douasprezece zile (cand se stabileste echilibrul) este de 0,97mg (vara) si 0,89 mg (iarna). Eliminarea prin urina este mult mai rapida dupa administrare intravenoasa .

Acidul ascorbic se elimina pe mai multe cai : urina, scaun, transpiratie .

Excretia urinara este in functie de gradul de saturare al organismului . Vara, ea ajunge pana la 26,7 mg vitamina totala (25,6 mg de vitamina redusa), iar iarna atinge valori de 31,4 mg vitamina totala (24,4 mg de vitamina redusa), in 24 de ore

Unele alimente sau medicamente pot modifica excretia de acid ascorbic (uleiul din ficatul de morun, salicilati, acid acetilsalicilic, barbiturice, anestezice, estradiol, stilbestrol, atropina, adrenalina . Insulina si bicarbonatul de sodiu diminueaza aceasta excretie .

Eliminarea fecala este relativ constanta si dependenta de aportul de vitamina C putand creste semnificativ in afectiunile intestinale . Acidul ascorbic apare in cantitati mari in scaun dupa eforturi musculare intense [5] .

Continutul de vitamina C in organism se diminueaza la batranete . O alimentatie irationala sau subnutritia favorizeaza aceasta stare de fapt .

Este dificila mentionarea unei cifre exacte pentru necesitatile individuale zilnice O doza de 10 mg poate fi suficienta pentru a preveni manifestarile scorbutului (boala declansata de insuficienta de vitamina C), dar aportul optim este mult mai mare .

In prezent ea este evaluata la 70-75 mg,  valorile reale necesare fiecarui individ fiind in functie de varsta, sex, greutate .

In cazul maladiilor infectioase, reumatismul si tuberculoza, apar diminuari puternice ale continutului de vitamina C din sange, care sunt dificil de recuperat ulterior  chiar si in cazul unui aport foarte ridicat .

Manifestarile clinice ale scorbutului sunt arhicunoscute, de aceea aici vom aminti numai cateva dintre ele : dureri ale spatelui si membrelor, tendinta agravarii acneei cu toate complicatiile sale, echimoze, keratoza foliculului pilos care sfarseste prin a deveni hemoragica si producerea asa numitor 'pete scorbutice' caracteristice, tulburari cardiace, s. a . Gravitatea leziunilor variaza de la un individ la altul .

Prevenirea scorbutului se poate face cunoscand rolul vitaminei C in organism

rol important in procesele redox din organism .

participa la metabolizarea tirozinei (oxidarea L-tirozinei) si a acidului folic (transformarea in acid folinic), ceea ce poate explica legatura dintre carentele de vitamina C si anemie .

exercita un control asupra morfologiei tesuturilor, in vederea cresterii, in special la tesutul osos, dinti, tesuturi cicatriciale [7] .

interactioneaza cu suprarenalele . Administrarea de ACTH produce o hipertrofie glandulara cu diminuarea continutului de acid ascorbic . Forma activa a hormonilor corticali ar putea fi un complex corticosteroid, complex de vitamine hidrosolubile si de corpi pitruitari

este un factor antiinfectios, stimuland activitatea fagocitara si formarea de anticorpi . Actiunea sa antimicrobiana se datoreaza probabil, fie unei lize a polizaharidelor din constitutia membranei micro-organismelor, fie distrugerii invelisului mucos care le protejeaza .

constituie un factor antistres, permitand organismului sa se adapteze mult mai usor factorilor exteriori : frig, efort, boli, etc .

Acidul dehidroascorbic are o activitate antiscorbutica comparabila . In organism el este rapid transformat, neregasindu-se nici in urina, nici in tesuturi .

Aceasta transformare produce o distrugere puternica a substantei active. La manifestarea maladiilor infectioase, nivelul acidului ascorbic din sange scade, pe cand cel al acidului dehidroascorbic, creste . Convalescenta este marcata de o variatie inversa a celor doi acizi .

Injectarea in doze mari a acidului dehidroascorbic se pare ca ar avea un anumit grad de toxicitate . la cobai, el provoaca o atrofiere a parului, cu manifestari pornind de la scaderea secretiei glandelor sebacee, pana la decesul animalului, in functie de doza

 Indicatii terapeutice

Hipovitaminozele C, scorbutul si maladia Barlow-Mőller sunt singurele indicatii absolute ale vitaminei C . Daca se poate spune ca exista cazuri mai rare de scorbut declarat, starile prescorbutice, fara manifestari clinice, sunt mult mai dese .

In timpul sarcinii si alaptarii, a maladiilor si a eforturilor prelungite, organismul necesita cantitati crescute de vitamina .

De asemenea, este foarte necesara nou nascutilor alimentati artificial . Administrarea dozelor foarte mari este inutila in aceste cazuri . Nici cazurile existentei unui singur rinichi, nu permit  organismului acumularea de rezerve  de acid ascorbic si atingerea unui nivel sanguin stabil .

Pornind de la cele spuse pana acum, nu este cazul sa consideram acidul ascorbic ca medicament antimicrobian . Totusi el joaca un rol important in tratare si creste posibilitatile de aparare ale organismului, dar si in recuperare, pe perioada convalescentei .

 Prezentare farmaceutica

Sub forma de acid ascorbic, neasociat cu alte substante medicamentoase, vitamina C poarta urmatoarele denumiri, pe piata internationala :

Cebion, Cebid, Cantaxin, Celaskon, Cevalin, Cevatine, Cevimin, Cevitex, Cewin, Cevitil, Cipca, Cebicure, C-Vitamin, Cevitamin, Testascorbic, Allercorb, Cecon, Cetebe, Ce-Vi-Sol, Ascorin, Ascorteal, Cegiolan, Adenex, Ascorvit, Cevex, Lemascorb, Ciamin, Hybrin, Vitacee, Cantan, Catavin C, Celin, Cenetone, Cescorbat, Cereon, Cergona, Cetemican, Cetamid, Planavit C, Colascor, Concemin, Duoscorb, Scorbacid, Davitamon C, Proscorbin, Scorbu-C, Ribena, Vicelat, Vitacin, Vitacimin, Vitascorbol, Xitix, Cevitan, Laroscorbine .

 Contraindicatii

Acidul ascorbic este contraindicat in litiaza renala, daca doza este mai mare de 1g / zi .

 Precautii

La doze mai mari de 2g / zi poate interfera cu unele probe biologice : creatinina  glucoza sanguina si urinara .

La doze crescute (mai mari de 1g / zi) sunt favorizate tulburarile digestive (diaree) sau urinare (precipitarea calculilor uratici, oxalatici sau de cisteina) . La bolnavii cu deficit de G-6-PD poate provoca hemoliza acuta

APLICATII FITOTERAPEUTICE ;

Boli interne

Tratamentul hepatitei

Folosita intern, Rostopasca are efect tonic hepatic, regenerativ hepatic, drenor biliar si hepatic, antiviral, colagog (stimuleaza formarea bilei), coleretic (favorizeaza eliminarea bilei). Este un adevarat panaceu in bolile de ficat de orice natura, la spectrul larg de afectiuni tratate adaugandu-se o putere curativa extraordinara. Rostopasca actioneaza extrem de eficient atat in tratamentul hepatitei A, cat si al hepatitei B. Rezultatele cele mai spectaculoase in tratamentul hepatitei se obtin prin asocierea sa cu alte doua plante cu efecte deosebite asupra ficatului: Turita mare si Sunatoarea. Cea mai eficienta modalitate de administrare este sub forma de infuzie (jumatate de litru pe zi - atentie, infuzia pentru uz intern,}, cu precizarea ca pe langa Rostopasca se mai adauga o lingurita de Turita mare si o lingurita de Sunatoare, cantitatea de apa ramanand neschimbata. Jumatatea de litru de infuzie se bea in reprize - cate 100 ml (jumatate de pahar) din doua in doua ore. La copiii intre 14-18 ani, doza se reduce la doua treimi; la cei intre 12-14 ani se reduce la jumatate; la cei intre 8-12 ani - la o treime; la cei intre 6-8 ani - la un sfert. Tratamentul dureaza 49 de zile.

Tratamentul cirozei hepatice initiale

Rostopasca este un puternic drenor si tonic pentru ficat, stimuland refacerea celulei hepatice. In tratamentul cirozei se foloseste un amestec de tincturi de Rostopasca, Armurariu (Silybum marianum) si Pedicuta (Lycopodium clavatum) in proportii egale. Modul de obtinere al tincturii de Armurariu si Pedicuta este identic cu cel descris anterior la Rostopasca. Se ia o lingurita din acest amestec de tincturi, diluata in jumatate de pahar de apa, de 4 ori pe zi, pe stomacul gol. Tratamentul dureaza minimum 6 luni, perioada in care nu se consuma alcool, tutun, carne si preparate din carne, margarina, prajeli, alimente conservate, alimente ce contin substante chimice (pentru colorare, aromatizare, conservare etc.).

TRATAMENTUL DISCHINEZIEI BILIARE ;

Se face un amestec din 1/2 lingura tinctura de Rostopasca, 1/2 lingura tinctura de Anghinare, o lingura tinctura de Sovarf si 1/2 litru de apa. Se ia jumatate de pahar din acest remediu pe stomacul gol, cu un sfert de ora inainte de masa. Termenul de valabilitate al remediului este de 48 de ore, cu conditia sa nu stea in soare sau la temperaturi de peste 21°C. Modul de obtinere al tincturii de Sovarf si Anghinare este identic cu cel al tincturii de Rostopasca.

Un adjuvant contra constipatiei

De obicei, contra constipatiei se folosesc remediile laxative, insa adesea problema nu este rezolvata decat pe jumatate cu ajutorul lor, deoarece la multi bolnavi peristaltismul este foarte redus (intestinul este 'lenes'), diferitele glande implicate in procesul digestiv nu au secretii suficiente sau evacuarea lor este prea lenta. Din acest motiv este foarte utila asocierea Rostopascai cu plantele laxative. Rostopasca se administreaza sub forma de pulbere - un varf de cutit de Rostopasca se ia inainte de masa si se tine sub limba timp de 10-15 minute, apoi se inghite cu un pahar de apa in care au fost lasate anterior la macerat, de seara pana dimineata, 1-2 lingurite de seminte de In (Linum catharticum).

Digestie lenta, tulburari de asimilatie

Pentru stimularea procesului digestiv, precum si pentru imbunatatirea asimilatiei anumitor substante (vitamine si minerale in special) se ia sub limba, inainte de masa, 1 varf de cutit de Rostopasca, combinat cu jumatate de lingurita de pulbere de Cimbrisor. Plantele se tin sub limba un sfert de ora, apoi se inghit cu putina apa. Acest remediu este indicat si ca adjuvant in tratamentul obezitatii, dispepsiei, anemiei, anorexiei.

Colesterol crescut

Una din cele mai puternice combinatii de plante hipocolesterolemiante este formata din Rostopasca, Mesteacan si Anghinare. Se fac cure de minimum 30 de zile cu aceste plante, luate sub forma de tinctura, amestecate in parti egale. Se ia o lingurita din amestecul de tincturi in 100 ml de apa, cu o jumatate de ora inainte de fiecare masa, timp de minimum 30 de zile.

Tratamentul dereglarilor hormonale la femei

Se foloseste o combinatie 'magica' din sucuri proaspete, obtinute din plante:

¥ Telina (Apium graveolens) - 20 ml (sucul se obtine din frunze proaspete);
¥ Marar (Anethum graveolens) - 20 ml (sucul se obtine din tulpini si eventual inflorescente proaspete);
¥ Rostopasca (Chelidonium majus) - 2 ml (sucul se obtine din tije proaspete);
¥ Cretisoara (Alchemilla vulgaris) - 10 ml (sucul se obtine din tulpini proaspete, culese dimineata pe roua).

Tratamentul se face in doua reprize: jumatate din cantitate se bea dimineata, pe stomacul gol, si jumatate se bea seara, tot pe stomacul gol (in acest scop, ultima masa se va lua cel tarziu la ora 19). O cura dureaza 21 de zile. Sucul se tine la frigider, maximum 24 de ore. Pe parcursul curei si dupa aceea nu se consuma: tutun, alcool, carne si preparate din carne, alimente conservate, colorate artificial. Cura va fi inceputa cu 48 de ore inainte de aparitia pe cer a Lunii Pline. Sucul de Rostopasca se obtine prin zdrobirea si stoarcerea tijelor. Sucurile de Cretisoara, Telina si Marar se obtin cu ajutorul mixerului - plantele proaspete sunt zdrobite cu elicea mixerului si apoi sunt stoarse si filtrate prin tifon (pentru o extractie mai facila se poate adauga putina apa, dar atunci cantitatile de plante se dubleaza).

Este o reteta cu virtuti miraculoase in tratamentul hirsutismului, al amenoreei si dismenoreei, al tulburarilor in dezvoltarea caracterelor feminine, al bolilor de piele. Este indicata in dezordini legate de activitatea gonadelor si a corticosuprarenalelor.

Boli Externe

Negii

Se aplica suc de rostopasca de trei ori pe zi, in straturi succesive, timp de minimum 2 saptamani. Treptat, negii isi schimba culoarea, se reduc ca dimensiune si apoi cad. Este necesar ca tratamentul sa continue minimum 5-7 zile si dupa caderea negilor.

Condiloamele acuminate (vegetatiile veneriene)

Se aplica o combinatie de extract fluid de rostopasca - 2 linguri si tinctura de propolis 30% (se gaseste in magazinele apicola si in farmacii) - 1-2 lingurite. Se fac aplicatii cu acest remediu, care adera foarte bine pe zona tratata, de 2-3 ori pe zi, direct pe zonele afectate. Tratamentul dureaza minimum 2 saptamani. Inaintea aplicarii preparatului, se va sterge foarte atent zona, cu un tampon imbibat in tinctura de rostopasca diluata cu apa (1:5) sau chiar cu suc de rostopasca.

Este un tratament deosebit de util si in completarea celui cu Condylin (un produs obtinut din planta Podophylus communis - remediul clasic in aceasta afectiune, dar destul de dureros) deoarece accelereaza procesele de eliminare a virusului, previne suprainfectia si grabeste vindecarea leziunilor, diminuand suferinta. De asemenea, tratamentul adjuvant cu rostopasca stabilizeaza efectele Condylinului si adesea nu mai face necesara reluarea tratamentului

Tratamentul fibromului uterin si al cervicitei

Foarte importanta in tratarea acestor afectiuni este modalitatea de aplicare a remediului. Metoda pe care v-o prezentam in continuare cere ceva timp, dar s-a dovedit a fi extrem de eficienta: cu irigatorul, cu para de cauciuc sau cu o seringa de capacitate mai mare (fara ac) se introduce infuzia de rostopasca pentru uz extern (minimum 15 ml) in vagin. Dupa administrarea cu seringa, bazinul va ramane ridicat fata de orizontala, timp de minimum 15 minute, astfel incat preparatul sa nu se scurga din vagin. Este bine ca in aceasta perioada sa fie facute contractii si relaxari succesive ale muschilor vaginali pentru ca circulatia sangvina sa se intensifice, iar principiile active sa fie preluate mai usor. Cea mai eficienta modalitate de administrare s-a dovedit a fi aceea in care, dupa introducerea preparatului in vagin, s-a executat si pozitia 'lumanare' timp de 10-15 minute, facand simultan contractii si relaxari ale musculaturii vaginului (care intensifica circulatia locala si permite patrunderea in straturile profunde a principiilor active). Se fac 1-2 administrari pe zi. In cazul cervicitei, durata minima a tratamentului este de 2 saptamani, in timp ce la fibromul uterin durata minima este de 49 de zile. Acest tratament mai este indicat in tratarea trichomonas-ului, candidei, cancerului uterin.

Acest tratament este valabil si in infectiile cu candida, chlamydia, trichomonas, precum si in infectiile bacteriene. Chiar daca dispar simptomele bolii, este necesar un examen clinic si de laborator inainte de a va hotari sa incheiati tratamentul.

Tumorile benigne si maligne

Se aplica cataplasme cu rostopasca timp de minimum 49 de zile. Rostopasca opreste dezvoltarea tumorilor si, in timp, determina chiar retragerea lor. Eficienta sa creste daca in cataplasme este combinata in proportii egale cu radacina de tataneasa. Daca pielea tinde sa se usuce si sa se degradeze sub actiunea cataplasmei, la o ora dupa ce am luat-o, vom aplica un unguent cu tataneasa sau cu galbenele.

Ciupercile fixate la nivelul unghiilor de la maini si picioare

Se aplica un tampon de vata bine imbibat cu o combinatie de tincturi de rostopasca, propolis si tataneasa, in proportii egale. Acest tampon se tine pe locul afectat vreme de 1 ora, aplicandu-se de 2-3 ori pe zi. Dupa o saptamana de tratament apar primele efecte. Daca este indepartat stratul de tesut mort, poate fi folosit extractul fluid de rostopasca, care are o actiune mai puternica.

Panaritiu

Tratamentul se face timp de 2 saptamani (minimum), cu suc de rostopasca. Se aplica sucul pe zonele afectate de 3 ori pe zi, in straturi succesive. Suplimentar, pot fi facute comprese cu o combinatie de tincturi de rostopasca + propolis, in proportii egale.

TOXICITATEA ROSTOPASCAI

Desi este una dintre plantele din nomenclatorul PLAFAR, rostopasca, atat de utila in doze terapeutice, in doze mari poate fi extrem de toxica. Cea mai toxica este in stare proaspata: 20-30 de grame ingerate duc la o intoxicatie severa, iar 50-60 grame produc intoxicatie mortala. In stare uscata, este mai putin toxica, dar este necesara o atentie marita in manipularea si administrarea sa deoarece pot aparea accidente. Pentru tratamentele interne este bine sa cereti avizul si supravegherea unui medic.

La primele semne de intoxicatie, pacientul va fi dus la medic. Se actioneaza prin provocarea de varsaturi cu mari cantitati de apa calda, apoi prin administrarea de ceaiuri de nalba sau seminte de in, de stimulente (cafea, vin, alcool), de substante alcaline, ioduri, tanin. Se fac frictionari cu alcool si se injecteaza atropina de catre medic.

Preparatele de rostopasca nu se lasa la indemana copiilor, nu se aplica pe ranile deschise, sangerande, nu se administreaza gravidelor dupa luna a patra de sarcina. Persoanele alergice la praful de rostopasca vor evita locurile in care aceasta este depozitata, uscata sau rasnita.

INDICATII CLINICE :

Rostopasca este o planta cu multiple proprietati curative, recunoscuta si folosita pentru efectele sale vindecatoare inca din antichitate, motiv pentru care se bucura de o apreciere crescanda in randul medicinei si tratamentelor naturiste.
Daca in trecut utilizarea plantei in scopuri curative era consecinta traditiei populare din jurul sau, intrucat de-a lungul timpului oamenii au observat efectele sale benefice in ameliorarea sau tratarea anumitor boli, recent, mai multi cercetatori au reusit sa izolele substantele active din rostopasca, resposabile de efectele sale terapeutice. Intrucat contine o gama larga de alcaloizi izochinolinici, la doze mari intreaga planta este toxica, dar la dozele corecte ea are numeroase utilizari terapeutice. Planta mai contine alcaloizii chelidonina, homochelidonina, oxichelidonina, mezoxichelidonina, cheleritrina, sanguinarina, coptizina, protopina, alocriptopina, cantitati mici de berberina, sparteina, vitamina C, rezine, ulei volatil, saruri minerale. De asemenea, derivati de acid cafeic sunt prezenti in aceasta planta.
Efectul plantei proaspete este analgezic, colagogic, antimicrobian, oncostatic si sedativ al sistemului nervos central. In unele teste pe animale rostopasca s-a dovedit un bun citostatic. S-a observat si un efect de stimulare a sistemului imunitar.
Cateva studii timpurii au aratat ca acesta planta poate produce dermatita de contact sau iritarea ochilor, in urma contactului cu latexul de culoare galbena continut de toate partile plantei, care in contact cu aerul se brunifica.
Un aliat al ficatului
Probabil cea mai importanta utilizarea a acestei plante este cea din bolile hepatice. Rostopasca este un adevarat panaceu pentru bolile de ficat de orice natura. Si-e dovedit eficienta in tratarea hepatitei A, hepatitei B, cirozei hepatice. Prin efectele sale drenoare si tonice stimuleaza regenerarea celulei hepatice. Totodata functioneaza si ca un bun antiviral, motiv pentru care hepatitele se pot ameliora sau chiar vindeca in urma administrarii preparatelor de rostopasca. Este indicata si in afectiunile biliare precum diskinezii sau inflamatii ale vezicii biliare datorita efectelor drenoare biliare.
Pentru un efect maxim al terapiei cu rostopasca, in timpul administrarii sale trebuie sa se evite consumul alimentelor greu digerabile si solicitante pentru ficat precum carnea de porc, grasimi, prajeli, margarina, alimente conservate si se evita tutunul si alcoolul.
Alte afectiuni in care se foloseste rostopasca

Extractele din rostopasca au efecte antibiotice pe un mare numar de germeni patogeni. Sucul proaspat este un bun caustic impotriva negilor si verucilor. Pentru aceasta se rupe o tulpina din planta verde si se aplica latexul care se scurge din planta pe neg. Are efecte antitumorale de tip colchicinic, antimitotic

Rostopasca este folosita in combaterea negilor, bataturilor,ca adjuvant in tratarea tuberculozei pielii, tratarea ranilor, fistulelor, psoriazisului si fortifica parul.
Alte beneficii alte plantei de rostopasca includ: stimularea digestiei, cresterea asimilarii unor substante precum vitaminele si mineralele, restabilirea tranzitului intestinal.
Modalitati de utilizare:
Ceaiul de rostopasca este indicat in afectiunile hepatice. Se recomanda consumul a doua - trei cani de ceai pe zi, timp de maxim o saptamana. Administrata sub aceasta forma, are efect vasodilatator coronarian si antispastic biliar, are actiune sedativa si antitumorala.
Tinctura de rostopasca se poate cumpara din farmacii sau se poate prepara acasa din plante uscate zdrobite si puse la macerat cu alcool timp de 10 zile. Tinctura se poate folosi pentru tratarea afectiunilor dermatologice precum negi, veruci, bataturi, eczeme.
Sucul de rostopasca se obtine din tijele de rostopasca proaspat culese sau pastrate maximum 24 de ore la frigider. Dupa ce se rupe tija, se unge locul afectat cu suc. Este de retinut ca, pentru a fi eficent, tratamentul extern cu suc trebuie aplicat de mai multe ori pe acelasi loc, la intervale de cateva minute. Dupe ce se sucul aplicat anterior se usuca, se mai aplica un strat.
Planta proaspata se poate folosi aplicata, in special frunzele, direct pe leziuni de la nivelul pielii

PRODUSE NATURISTE :

Pulberea de Rostopasca

Partile aeriene inflorite si uscate se macina fin cu rasnita de cafea; daca mai raman bucati nemacinate, se face o cernere. In principiu, doza la adulti este de un varf de cutit (0,5 g) de 3 ori pe zi. Pulberea se tine sub limba timp de 10-15 minute, apoi se inghite cu putina apa. La copiii intre 6 si 12 ani, doza se injumatateste, iar la copiii de 2-6 ani, se aduce la o treime sau chiar la un sfert.

Tinctura de Rostopasca

Rostopasca uscata se macina cu rasnita de cafea pana se obtine o pulbere. Se pun 20 linguri de pulbere proaspat macinata intr-un litru de alcool de 75° (trei sferturi de litru de alcool alimentar de 96° cu un sfert de litru de apa). Se lasa sa macereze 10 zile, agitandu-se zilnic vasul de macerare. In final se stoarce, se filtreaza si se toarna in sticlute mici, inchise la culoare.

Infuzia de Rostopasca

Pentru obtinerea a 1/2 litru, se pune 1 lingurita de planta maruntita (pulbere obtinuta cu rasnita electrica de cafea) cu 250 ml de apa calduta (la 40°C) intr-o cana si se lasa la macerat 8-12 ore. Dupa macerare se filtreaza produsul, iar pulberea de planta ramasa dupa filtrare se pune la infuzat in 250 ml de apa fierbinte timp de 15-30 de minute. Infuzia se filtreaza, se racoreste (asa incat sa ajunga la 40-60°C) si apoi se combina cu maceratul anterior obtinut. Se consuma in termen de 24 de ore (cu conditia sa fie pastrata la maximum 10°C).

Extractul fluid de Rostopasca

Se pun 20 de linguri de pulbere de Rostopasca (obtinuta prin macinare cu rasnita electrica de cafea) intr-un vas; se adauga apoi alcool de 75° (3 parti alcool alimentar de 96° si o parte apa) atat cat sa cuprinda pulberea si sa ramana o pelicula de alcool de 1 cm deasupra. Se lasa la macerat vreme de 10 zile, apoi se stoarce si se filtreaza. Tinctura astfel obtinuta se pune intr-o farfurie intinsa, curata si se lasa vreme de 12-24 de ore la evaporat, pana cand scade de 3 ori. Se obtine o pasta inchisa la culoare, care adera pe piele. Aceasta pasta se foloseste doar extern, deoarece are un potential toxic ridicat

Sucul de Rostopasca

Se obtine din tijele de Rostopasca proaspat culese sau pastrate maximum 24 de ore la frigider (la 4°C). Se rupe tija si se unge locul afectat cu suc; daca nu ajunge sucul, se rupe tija 1 cm mai incolo si se stoarce din nou s.a.m.d. Atentie: pentru ca tratamentul extern cu suc sa aiba eficienta, trebuie aplicat de mai multe ori pe acelasi loc la intervale de cateva minute (dupa ce se usuca sucul aplicat anterior, se mai aplica un strat).

Cataplasma cu plante proaspete

Se spala frunzele si tijele de Rostopasca si se dau prin mixer (blender) sau prin masina de tocat pana devin pasta. Pentru o cataplasma de marime medie, sunt necesari 1-2 pumni de planta. Pasta de plante astfel obtinuta se inveleste in tifon (strat simplu). Se aplica pe locul afectat timp de 1 ora.

Cataplasma cu plante uscate

Se marunteste fin un pumn de Rostopasca uscata cu ajutorul unei rasnite electrice de cafea. In pulberea astfel obtinuta se adauga progresiv apa, amestecandu-se usor intr-un vas, pana cand se formeaza o pasta. Aceasta pasta, invelita intr-un tifon (pus in doua daca este mai rar), se aplica pe locul afectat timp de minimum 2 ore

Infuzia pentru uz extern

Pentru obtinerea a 1/4 litru, se pune o lingura de planta maruntita (pulbere obtinuta cu rasnita electrica de cafea) in jumatate de cana de apa si se lasa la macerat de seara pana dimineata. Dimineata se face un decoct de Rostopasca, lasand o lingura de planta maruntita sa clocoteasca in jumatate de cana de apa, vreme de 2 minute. Decoctul se filtreaza, se racoreste (astfel incat sa ajunga la 40-60°C) si apoi se combina cu maceratul anterior obtinut. Preparatul astfel obtinut se foloseste in termen de 12 ore (cu conditia sa fie pastrat la maximum 18°C).

Unguent Rostopasca

Produs natural obtinut prin procedee naturiste.

Compozitie   

Rostopasca (Chelidonium majus), ulei de floarea-soarelui, rasina, ulei volatil de busuioc, ceara de albine.

Actiuni

Recomandari: Rostopasca, cunoscuta ca si 'iarba negilor" este o planta a carei virtuti terapeutice sunt cunoscute inca din antichitate. Actiunea sa antivirala a facut rostopasca binecunoscuta in tratamentul negilor si a herpesului cutanat. Este utila ca adjuvant si in tratamentul ranilor, panaritiilor, in ulceratiile atone, impetigo, psoriazis prin proprietatile sale trofice, cicatrizante, si antiseptice. Nu se aplica pe plagi recente si Contraindicatii sangerande.

CONCLUZII;

Darul cerului - Rostopasca. Alchimistii visau s-o transforme in aur. Pretul ei se afla insa in alta parte: puterea fenomenala de-a vindeca .

Greu sa mai gasesti in natura o imperechere asa de desavarsita intre modestie si forta. Banala ca infatisare, cu floricica ei galbena pusa-n cruce, rostopasca este una dintre cele mai puternice plante de pe pamant. Nu degeaba credeau alchimistii ca pot scoate aur din petalele ei. Se spunea ca are o forta egala cu a soarelui si de asta romanii au botezat-o 'Chelidonium', 'darul cerului', iar vracii o culegeau numai in crucea zilei, cand soarele era in zodia Leului. Dar si faimosii botanisti ai antichitatii i-au acordat rostopascai mare consideratie. Paracelsus facea o analogie intre laptele ei de culoare portocalie si secretia biliara, folosind-o in vindecarea ficatului, a bilei si-a fierii. Chiar si Hahnemann, fondatorul homeopatiei, isi vindeca bolnavii de ficat cu rostopasca, in vreme ce cu mult inaintea lui, Dioscoride o recomanda pentru vindecarea cataractei si a conjunctivitei. O confirmare 'istorica' a calitatilor ei ii apartine marelui pictor german Albrecht Durer, care a imortalizat-o intr-o pictura, dupa ce cu ajutorul ei s-a vindecat de ficat.
Astazi, rostopasca este recomandata ca remediu in peste 150 de afectiuni, de la dermatoze banale, la temutul cancer sau la infectiile virale, inca imposibil de tratat cu medicamentele actuale.

Dar sa cunoastem mai indeaproape 'minunile

Cum se culege si cum se pastreaza rostopasca

De la rostopasca se culege partea aeriana a plantei, adica tulpina, frunzele si florile, cu grija pentru a nu dezradacina planta, care va da apoi alte tulpini. Culesul se face pe timp frumos, insorit, in zile fara ploaie (ploaia favorizeaza brunificarea plantei, ceea ce duce la degradarea principiilor active). Imediat dupa culegere, tupinile de rostopasca se pun la uscat in strat subtire, intr-un loc umbros si lipsit de umiditate. Dintr-o jumatate de kilogram de planta proaspata rezulta aproximativ o suta de grame de planta uscata. In stare proaspata, tulpinile de rostopasca lasa un suc (latex) portocaliu, care are proprietati medicinale foarte importante, pe care planta uscata nu le mai pastreaza.

Fig.I

Fig.II

Fig.III

Fig.IV

Fig.V

Fig.VI

BIBLIOGRAFIE

I. ATLAS BOTANIC-Autori-L.Popovici,C.Moruzi,I.Toma-Editura Didactica si Pedagogica-1993

II. MEDICINA NATURISTA-Autor-Speranta Anton-Editura Polirom-2007

III. MEDICINA NATURISTA-Autor-Pavel Chirila-Editura Medicala-1987

IV. PLANTE MEDICINALE SI AROMATICE-Autor-A.Laza,G.Racz-Editura Ceres-1975

V. BOTANICA-Autori Prof.dr.doc. Gh Anghel-M.Paun-A.Nyarady-Prof dc-St.Grigore,E.D.P-1975

VI.****** Referate.ro