- Promovarea marfurilor la locul vanzarii prin ambalaj

 

Promovarea marfurilor la locul vanzarii prin ambalaj

Argument

Se propune sa prezinte ambalarea ca si etapa a procesului de productie si marketing, precum si unele aspecte economice din procesul de fabricare a ambalajelor.

Aderarea la Uniunea Europeana a Romaniei impune standarde stricte privind protectia mediului Una din masurile pe care tara noastra a trebuit sa le adopte a fost si cea care se refera la stabilirea procedurii de acordare a etichetei ecologice. Scopul acordarii etichetei ecologice este acela de a promova produsele ecologice, care nu pot afecta mediul pe parcursul intregului ciclul de viata , astfel incat de resursele mediului inconjurator sa se profite o perioada cat mai indelungata.

Eticheta ecologica este o actiune voluntara, promovarea produselor ecologice contribuie la utilizarea eficienta a resurselor protejand mediul, prin furnizarea catre consumatori a unor informatii corecte, exacte despre produse.

O eticheta ecologica poate sa faca referire la unul sau mai multe criterii, maxim trei, care protejeaza mediul. Eticheta ecologica se acorda anumitor grupe de produse printre care: masini de spalat vase, aparate frigorifice, detergenti pentru vase, detergenti pentru rufe, lacuri si vopsele pentru uz gospodaresc, vopsele de interior, lacuri, masini de spalat rufe, produse textile, incaltaminte etc.

Autoritatea competenta care acorda eticheta ecologica este Ministrul Mediului si Gospodaririi Apelor ( MMGA). Deoarece etichetele ecologice constituie un atu pentru patrunderea exportatorilor din tarile in curs de dezvoltare pe piata. UE, in Uniunea Europeana se utilizeaza ecoetichete in vederea atestarii conformitatii produselor respective cu standardele ecologice in vigoare. In general, produsele etichetate ecologic care provin din tarile in curs de dezvoltare au o pondere scazuta in totalul produselor cu ecoetichete, deoarece majoritatea etichetelor ecologice se aplica produselor pentru care tarile in curs de dezvoltare detin in comertul mondial doar o cota redusa pe piata.

Producatorii finali din tarile membre ale UE pot utiliza materii prime care provin din tari in curs de dezvoltare. In cazul in care intentioneaza sa obtina ecoetichete, acestia cer furnizorilor de materii prime din tarile in curs de dezvoltare sa respecte criteriile ecologice.
In mai multe tari din UE (de exemplu, in Germania si Belgia), se utilizeaza etichete ecologice obligatorii pentru ambalaje. Obligativitatea etichetarii ambalajelor decurge, in acest caz, din obligatia pe care o au persoanele care raspund de ambalare de a participa la sistemele de colectare a acestora dupa folosire, conform Directivei UE referitoare la ambalaje si reziduurile de ambalaje.

Capitolul I. DEFINIREA NOTIUNII DE AMBALARE

SI PREAMBALARE

1.1. DEFINIREA NOTIUNII DE AMBALARE SI PREAMBALARE

Istoria cartonului ondulat se intinde pe o perioada de peste 100 de ani, iar aparitia acestui material a fost impulsionata de nevoia unui nou tip de ambalaj superior celor existente pana atunci.

Hartia ondulata mecanic, intre doua valturi canelate, a fost obtinuta prima data in Anglia, in anul 1856 si a fost utilizata in premiera ca ambalaj de catre un american, in 1871. Cartonul ondulat propriu-zis a aparut in 1874, in America, cand s-a adaugat, prin lipire, un strat neted de hartie peste hartia ondulata.

La inceputul secolului XX, apar primele masini de carton ondulat, iar acest produs se impune in industria ambalajelor din America si Europa. In timp, productia de carton ondulat si ambalaje se dezvolta in ritm alert, largindu-se gama sortimentala si imbunatatindu-se calitatea acestui produs.

In tara noastra, cartonul ondulat s-a produs prima oara in anul 1957, in fabrica existenta la Ghimbav, localitate aflata la 10 km de municipiul Brasov. In anii urmatori, acest sector a cunoscut o dezvoltare importanta, cererea acestui produs pe piata fiind in continua crestere.

Odata cu dezvoltarea si diversificarea productiei de bunuri concomitent cu dezvoltarea comertului, are loc si diversificarea si dezvoltarea activitatilor de ambalare si implicit a productiei de ambalaje. La nivelul intregii planete, se considera ca aproximativ 99% din productia de marfuri se tranzactioneaza in stare ambalata.

Ambalajul este un sistem fizico-chimic complex, cu functii multiple, care asigura mentinerea sau, in unele cazuri, ameliorarea calitatii produsului caruia ii este destinat. Ambalajul favorizeaza identificarea produsului, inlesnind atragerea de cumparatori potentiali, pe care ii invata cum sa foloseasca, sa pastreze produsul si cum sa apere mediul inconjurator de poluarea produsa de ambalajele uzate sau de componentii de descompunere ai acestora.

Din punct de vedere comercial, ambalajul permite asigurarea in cele mai bune conditii a manevrarii, conservarii, depozitarii si transportului produselor. In "Petit Robert" (1989), ambalajul este un "invelis din materiale si forme diferite in care se ambaleaza un produs pentru transport sau vanzare". 

Institutul Francez al Ambalajului si Ambalarii propune urmatoarele definitii in "Petit glossaire de l'emballage":

ambalajul este obiectul destinat sa inveleasca sau sa contina temporar un produs sau un ansamblu de produse pe parcursul manevrarii, transportului, depozitarii sau prezentarii, in vederea protejarii acestora sau facilitarii acestor operatii;

ambalarea reprezinta oparatia de obtinere a "primului invelis aflat in contact direct cu produsul".

Institutul din Marea Britanie furnizeaza trei directii in definirea ambalarii (Fratila R., 2001):

sistem coordonat de pregatire a marfurilor pentru transport, distributie, vanzare cu amanuntul si consum;

cale de asigurare a distributiei la consumatorul final, in conditii optime si cu costuri minime;

functie tehnico-economica, care urmareste minimizarea costurilor la livrare.

In Romania, conform STAS 5845/1-1986, ambalajul reprezinta un "mijloc" (sau ansamblu de mijloace) destinat sa inveleasca un produs sau un ansamblu de produse, pentru a le asigura protectia temporara, din punct de vedere fizic, chimic, mecanic si biologic in scopul mentinerii calitatii si integritatii acestora, in decursul manipularii, transportului, depozitarii si desfacerii pana la consumator sau pana la expirarea termenului de garantie.

Tot in conformitate cu standardul amintit, ambalarea este definita ca fiind "operatie, procedeu sau metoda, prin care se asigura cu ajutorul ambalajului, protectie temporara a produsului".

In contextul ambalarii se folosesc o serie de termeni, dintre care amintim materialul de ambalare, materialul de ambalaj, mediu de ambalare, produs de ambalat, preambalare, accesorii, materiale si operatii auxiliare ambalarii etc.

Semnificatia si corelatiile terminologiei privind ambalarea marfurilor, precum si succesiunea fazelor premergatoare ambalarii unui produs, sunt redate schematic in Figura II.1. reprezentand fazele ambalarii si terminologia folosita.

Preambalarea este operatia de ambalare a unui produs individual, in absenta cumparatorului, iar cantitatea de produs introdusa in ambalaj este prestabilita si nu poate fi shimbata decat prin deschiderea sau modificarea ambalajului.

Exista instructiuni de metodologie legala referitoare la prembalarea unor produse in functie de masa sau volum. Produsele care indeplinesc conditiile prevazute de lege vor fi insciptionate cu litera e, de inaltimea a cel putin 3 mm, plasata in acelasi loc cu masa si volumul nominal. Este interzisa tiparirea pe ambalaj a erorilor tolerate.

Valorile  cantitatilor nominale sunt impuse prin lege, publicate in Monitorul Oficial al Romaniei pentru fiecare categorie de produse.

Este interzisa, prin lege, producerea, importarea si comercializarea de ambalaje inselatoare.

Preambalajul inselator este preambalatul care creaza impresia ca are o cantitate mai mare decat cantitatea nominala. Se considera preambalat inselator daca peste 30% din volumul ambalajului nu este ocupat cu produs sau in cazul in care in pachet exista produs cu mai putin de 15% decat cantitatile prevazute de lege.

Toate preambalatele fabricate conform instructiunilor trebuie sa poarte urmatoarele inscriptii lizibile, care sa nu poata fi sterse:

cantitatea nominala;

o marca sau o inscriptie care sa permita identificarea ambalatorului sau a importatorului de preambalare;

marca e, de cel putin 3mm, situata in acelati camp vizual cu cantitatea nominala. Aplicarea acestei marci garanteaza ca preambalatul indeplineste cerintele prevazute de instructiuni.

verificarea preambalatelor se face prin esantionare in doua etape:

o  verificarea continutului real al fiecarui preambalat din esantion;

o  verificarea mediei continutului real al preambalatului din fiecare esantion.

pentru fiecare din aceste verificari exista doua planuri de esantionare;

un plan pentru verificarea nedestructiva, care nu implica deschiderea ambalajului;

alt plan pentru verificarea distructiva, care implica deschiderea ambalajului.

Din motive economice, verificarea distuctiva este limitata la minimum necesar.

Un lot este constituit din preambalate cu aceeasi cantitate nominala, aceeasi sarja de productie, ambalat in acelasi loc.

1.2. CLASIFICAREA AMBALAJELOR

In ultimele decenii ambalajele s-au diversificat mult, atat din punct de vedere al materialelor din care acestea sunt facute, cat si din punct de vedere functional.

Ambalajele se clasifica in functie de mai multe criterii, care sunt utilizate frecvent in practica:

- dupa materialul folosit in confectionarea ambalajelor:

ambalaje din hartie si carton;

ambalaje din sticla;

ambalaje din metal;

ambalaje din materiale plastice;

ambalaje din lemn, inlocuitori din lemn si impletituri;

ambalaje din materiale textile;

ambalaje din materiale complexe.

- dupa sistemul de confectionare:

ambalaje fixe;

ambalaje demontabile;

ambalaje pliabile.

- dupa tip:

plicuri;

pungi;

plase;

lazi;

cutii;

flacoane;

borcane etc.

- dupa domeniul de utilizare:

ambalaje de transport;

ambalaje de desfacere si prezentare.

- dupa specificul produsului ambalat:

ambalaje pentru produse alimentare;

ambalaje pentru produse nealimentare;

ambalaje pentru produse periculoase;

ambalaje individuale;

ambalaje colective.

- dupa gradul de rigiditate:

ambalaje rigide;

ambalaje semirigide;

ambalaje suple.

- dupa modul de circulatie al ambalajului:

ambalaje refolosibile;

ambalaje nerefolosibile - tip pierdut.

- dupa sistemul de circulatie:

sistem de restituire a ambalajelor;

sistem de vanzare - cumparare a ambalajelor.

- dupa sistemul de confectionare:

ambalaje fixe;

ambalaje demontabile;

ambalaje pliante.

- dupa caile de transport:

ambalaje pentru transport terestru;

ambalaje pentru transport fluvial-maritim;

ambalaje pentru transport aerian.

- dupa destinatie:

ambalaje pentru piata externa;

ambalaje pentru piata interna.

Exista o preocupare chiar si la nivel de foruri internationale, cum ar fi: Organizatia Internationala de Standardizare, Federatia Europeana pentru Ambalare, pentru clasificarea si standardizarea ambalajelor.

1.3. MATERIALE UTILIZATE PENTRU  CONFECTIONAREA AMBALAJULUI

Diversitatea materialelor folosite pentru ambalarea produselor este foarte mare.

Privit din punct de vedere tehnic, ambalajul marfurilor este alcatuit dintr-un ansamblu de materiale destinat protectiei calitatii si integritatii produselor, facilitarii operatiilor de circulatie a marfurilor. De asemenea, calitatea produselor este influentata de calitatea ambalajului prin fapul ca un ambalaj necorespunzator poate atrage dupa sine deprecierea produsului, adica sa contribuie la diminuarea calitatii lui.

Daca privim ambalajul ca un produs finit oarecare, avand o destinatie precizata, in el se pot identifica cheltuieli cu materiile prime si cheltuieli de obtinere.

Alegerea materialului folosit pentru ambalaje depinde de mai multi factori dintre care am putea aminti (Sraum G., 1996):

caracteristicile produsului ce urmeaza a fi ambalat;

domeniul de utilizare a ambalajului;

marimea factorilor care pot actiona asupra produsului pe timpul manipularii, transportului si al depozitarii;

tehnica de ambalare utilizata;

destinatia produsului;

nivelul de dezvoltare si puterea economica, etc.

Materialele celulozice

Ambalajele din materialele celulozice detin ponderea principala in totalul ambalajelor. In functie de perioade si de tari, se inregistreaza sensibile fluctuatii. Materialele care pot in viitor sa ia locul ocupat de materialele celulozice sunt materialele plastice.

Dintre materialele celulozice utilizate pentru confectionarea diferitelor tipuri de ambalaje amintim: hartia, cartonul si mucavaua.

Cartonul pentru ambalaje poate fi:

1. carton duplex - este format din doua straturi diferite de material fibros, unite in stare umeda prin presare. Cartonul duplex se fabrica in doua tipuri:

tipul E - pentru ambalaje care se imprima prin procedeul ofset. De aceea stratul superior (fata 1) este fabricat din pasta chimica inalbita a carei culoare alba si netezire permit imprimarea ofset;

tipul O (obisnuit) - pentru alte ambalaje, confectii si lucrari poligrafice

2. cartonul triplex - este format din minim trei straturi diferite de material fibros, unite in stare umeda prin presare. Cartonul triplex are o rezistenta mare la plesnire, utilizat in special pentru ambalaje de transport si grupare si mai putin pentru ambalaje de desfacere - prezentare.

3. cartonul ondulat - este format din unul pana la patru straturi netede si unul sau trei straturi ondulate din hartie inferioara sau superioara de ambalaj, unite intre ele printr-un adeziv. Se obtine astfel un obiect de tip sandwich usor si stabil. Elementul de baza este obtinut prin  asocierea, prin lipirea, a unui strat plat cu un strat ondulat. Acoperirea unui astfel de element sau a mai multor elemente suprapuse de obicei, marimea ondulelor folosite este diferita cu un strat plat determina obtinerea cartoanelor ondulate cu unul, doua sau trei straturi de ondule. Cartonul ondulat are o rezistenta si o elasticitate buna.

Materialele auxiliare pentru producerea ambalajelor

Numarul acestora este foarte mare: coloranti, pigmenti, cerneluri, adezivi, etc. Aceste materiale influenteaza calitatea ambalajelor, atribuindu-le calitati estetice si functionale.

Un alt material auxiliar utilizat de aceasta data pentru consolidarea, adica cresterea rezistentei ambalajelor sunt benzile de balotare si adezivii.

O alta grupa o constituie materialele pentru amortizare si protectie impotriva socurilor. Aceste materiale protejeaza impotriva socurilor, a frecarilor si in unele cazuri chiar pentru rigidizarea ambalajelor. Dintre materialele noi de amortizare putem aminti: cartonul ondulat, lana minerala, materialele expandate si cele cu bule de aer.

O ultima grupa de materialele auxiliare o constituie lacurile si vopselele. Acestea, pe langa contributia care o au la cresterea rezistentei ambalajelor la actiunea factorilor atmosferici, maresc rezistenta la coroziune, la razele solare, la schimbarile de temperatura etc.

Capitolul II. FUNCTIILE SI IMPORTANTA AMBALAJELOR

2.1. FUNCTIILE SI IMPORTANTA AMBALAJELOR

Importanta ambalajului este evidentiata de principiile pe care acesta trebuie sa le indeplineasca pe parcursul circuitului strabatut de produs intre furnizor (producator) - distribuitor - reteaua comerciala en detail - consumator final. Ambalajul poate avea o importanta minora, cum este in cazul materialelor de constructii sau o importanta majora, cum este in cazul produselor alimentare, farmaceutice, cosmetice, etc.

Ambalarea trebuie analizata sub doua aspecte:

- fizic - ca protectie a produsului;

- psihologic - ca instrument promotional.

In ultimii ani, siguranta produsului dar si a consumatorilor a devenit o functie foarte importanta a ambalajului. Exista produse care se deschid greu, purtand mentiunea: "A nu se lasa la indemana copiilor!". Dupa anii '80, cand a existat teama fata de produsele periculoase la care se putea ajunge usor, majoritatea producatorilor de medicamente si alimente au inceput sa ambaleze produsele in cutii greu de deschis. (Kotler P., 1998)

Intr-o economie de piata, cu o concurenta acerba, ambalajele sunt elemente de promovare a produselor prin grafica si eticheta. Se considera azi ca imaginea este limbajul universal, inteles de locuitorii din orice parte a planetei.

Calitatea produselor este influentata de calitatea ambalajului. Un ambalaj necorespunzator poate conduce la deprecierea produsului.

Un ambalaj ideal trebuie sa indeplineasca mai multe cerinte, reprezentate grafic in Figura II.2 (Fratila R. 2001):

sa protejeze produsul;

sa prezinte caracteristicile tehnice care sa favorizeze operatiile de circulatie tehnica;

sa fie usor, comod si totodata prin modul in care este conceput sa fie usor de recunoscut;

sa atraga atentia cumparatorului in mod spontan;

sa sugereze o idee precisa despre produs;

sa prezinte calitatile produsului.

Functiile ambalajelor sunt in legatura cu produsele ce se ambaleaza, metodele de ambalare si transport, de locul de depozitare etc.

Conservarea si protectia proprietatilor produselor insa, este considerata functia de baza a unui ambalaj si se refera la mentinerea in parametrii calitativi initiali a produsului ambalat.

Principalele functii ale ambalajelor sunt:

a)         functia de protectie;

b)         functia de rationalizare;

c)         functia de reclama si promovare a vanzarilor (funtia  de marketing).

a)Functia de protectie

Ambalajul trebuie sa asigure pastrarea tuturor parametrilor calitativi ai produselor. Pe timpul transportului, manipularii, depozitarii produselor sunt supuse unor serii de solicitari mecanice (tractiune, frecare, lovituri, caderi, trepidatii, vibratii etc.). In aceste conditii ambalajele trebuie sa fie capabile sa preia aceste solicitari, protejand produsul.

Functia de protectie se rezuma a trei aspecte particulare dupa cum urmeaza (Fratila R 2001):

protejarea produsului de actiunea unor factori interni si externi;

protejarea mediului inconjurator impotriva caracterului toxic al unor produse;

pastrarea intacta a calitatii marfii la contactul direct produs ambalaj (evitarea influentarii negative de catre ambalaj a calitatii produsului).

Factorii de mediu (temperatura, radiatiile infraosii si ultraviolete, socurile mecanice, particulele de praf, microorganismele, insectele, rozatoarele, diverse gaze, umiditatea relativa a aerului) pot actiona direct asupra produselor ambalate si/sau indirect, prin facilitarea actiunii unor factori interni (Biro A., 1998) 

Factorii interni (compozitia chimica a produselor, aciditatea, microorganismele) actioneaza atat asupra produselor, cat si asupra ambalajelor sau a mediului inconjurator prin reactii chimice, biochimice sau electrochimice (Biro A., 1998).

La alegerea materialului din care este confectionat ambalajul se tine seama de:

natura produsului care urmeaza sa fie ambalat (stare de agregare, proprietati fizico-chimice, biologice);

chimismul propriu (alegerea unor materiale pentru ambalare care sa fie inerte chimic fata de produs si mediu);

tehnologia aplicata la ambalare (pasteurizare, sterilizare, congelare).

Functia de protectie este deosebit de importanta in cazul ambalajelor de transport, precum si in situatia in care produsele care fac obiectul ambalarii sunt alimente sau produse periculoase pentru sanatatea organismului uman sau pentru mediul inconjurator.

In cazul cartonului ondulat, prezenta concomitenta a proprietatilor rigide si elasitice face posibila obtinerea unui ambalaj suficient de rigid, dar si elastic, protejand foarte bine produsul ambalat.

b)Functia de rationalizare

Rationalizarea si promovarea unor ambalaje tipizate, modulare, care sa faciliteze operatiile de manipulare, transport si depozitare, utilizarea unor materiale de amortizare si fixare, sunt aspecte care demonstreaza functia de rationalizare a ambalajelor.

Importanta acestei functii reiese din faptul ca in timpul manipularii, sistemul    marfa - ambalaj, este supus la aproximativ 30-40 operatii care, in functie de caz, pot ridica cheltuielile cu 15-40% din costul produselor ambalate. De aici reiese ca operatiile din circuitul tehnic al marfurilor trebuie rationalizate si tipizate, prin varianta de paletizare-containerizare in functie de: sistemul de ambalare, volumul marfurilor manipulate, mijloacele de transport folosite (pentru distante mici sau mari), respectiv modul si locul de depozitare. (Fratila R., 2001)

Manipularea poate fi inlesnita prin intermediul ambalajului daca acesta are o forma, un volum si niste accesorii care sa permita prinderea cu mana sau cu un utilaj specializat. De asemenea, ambalajul trebuie proiectat in asa fel incat sa se asigure securitatea maxima a operatorilor si stabilitatea optima pe timpul manipularii. Se folosesc in acest scop materiale auxiliare de amortizare, ancorare si fixare.

Aceasta functie devine din ce in ce mai importanta, din mai multe motive: cresterea volumului marfurilor manipulate si transportate, diversificarea mijloacelor de transport. Atentia acordata este deosebita atat la nivel de unitati economice, cat si la nivelul unor organisme internationale. (Organizatia mondiala pentru ambalaje W.P.O. - Organizatia internationala de standardizare, Federatia europeana pentru ambalaje etc.)

c)Functia de reclama si de promovare a vanzarii (functia de marketing)

Ambalajul are o importanta functie de comunicare la prezentarea si desfacerea produselor.

Intrucat majoritatea produselor se vand ambalate este evident ca ambalajul are si un dublu rol de promotor al vanzarii si de purtator al informatiei catre consumator. Ambalajul reprezinta o interfata cu care consumatorul vine in contact direct, de aceea ambalajul trebuie gandit pentru a atrage cumparatorii si pentru a declansa actul de cumparare. De aceea, ambalajul a fost denumit si 'vanzator mut' al produsului, pornind de la urmatoarele considerente:

identifica si prezinta produsul si producatorul/distribuitorul;

stimuleaza si atrage atentia cumparatorului;

informeaza consumatorul asupra nivelului caracteristicilor de baza ale produsului;

comunica date legate de modul de utilizare a produsului si a naturii ambalajului .

Ambalajul poate contribui la diversificarea sortimentala, aprecierea calitativa a marfurilor si nu in ultimul rand ca factor psihologic care actioneaza asupra cumparatorilor potentiali. Pentru aceasta, este important ca ambalajele sa prezinte produsul fara a induce in eroare cumparatorii prin creerea unor confuzii in legatura cu produsul sau marca. Ambalajul trebuie sa atraga atentia consumatorilor si sa prezinte clar produsul si modul lui de intrebuintare, inchiderea ambalajului, sa prezinte modul de inlaturare a ambalajului dupa utilizarea produsului (se returneaza, se recicleaza).

Elementele care contribuie la realizarea functiei de promovare a vanzarilor si informare a consumatorului pe care o au ambalajele sunt: modul de confectionare, sistemul de marcare si etichetare, dar mai ales estetica ambalajului, adica aspectele referitoare la forma, culoarea si armonia cromatica, grafica ambalajului. Aceste elemente trebuie armonizate pentru a atrage atentia cumparatorului.

Ambalajul trebuie sa asigure un impactul vizual pozitiv. Astfel, pentru a avea sansa de a fi cumparat de consumator, un produs trebuie mai intai sa fie vazut si sa poata fi reperat din ansamblul produselor care ocupa raftul.

In privinta decorului ambalajului, trebuie sa se tina seama de:

importanta acordata numelui sau marcii, ilustratiilor, graficii;

informatiile care trebuie precizate: modul de folosire, compozitia;

elementele fundamentale de recunoastere si de identificare care trebuie pastrate in cazul reinnoirii unui ambalaj.

Ambalajul trebuie sa asigure consumatorului posibilitatea de a identifica produsul si de a-l recunoaste, chiar fara a-i citi numele. Aceasta functie este asigurata prin folosirea unor coduri de culori sau a unor elemente distinctive de grafica. Este importanta identificarea si recunoasterea produsului, deoarece adeseori marcile de prestigiu sunt obiectul imitarii sau al contrafacerii (Foltean F., 2001)

Ambalajul reprezinta un vector de informare util pentru consumator privind: modul de folosire, regulile de utilizare, compozitia produsului si indicatiile obligatorii privind datele limite de utilizare.

Pentru produsele agroalimentare vandute prin autoservire, ambalajul de prezentare reprezinta singura legatura intre client si produs. Din aceasta cauza, ambalajul trebuie sa indeplineasca insusiri (stil, ingeniozitate) care sa-i confere putere de promovare  vanzatorului.

Forma de prezentare a marfii are aproape aceeasi importanta ca si produsul in sine, deci caracteristicile estetice ale ambalajului trebuie considerate ca si elemente strategice ale societatilor producatoare cu o importanta din ce in ce mai mare. Ambalajul trebuie sa convinga consumatorul de calitatea produsului. Forma, culoarea si grafica ambalajului, realizate in conditii optime au influente psihologice deosebite asupra potentialilor cumparatori. O culoare poate atrage atentia cumparatorului, grafica conduce la o identificare usoara a produselor si la o popularizare a caracteristicilor merceologice a marfurilor, pe cand forma contribuie la eliminarea uniformismului si monotonia sortimntala. De asemenea, apare ca o cerinta la ambalaje si comoditatea in utilizare, determinata de forma lor care permit o manuire usoara, sa poata fi deschis cu usurinta, de cantitatea de produs continuta, de raportul dintre masa ambalajului si a continutului.

2.2. FACTORII CARE DETERMINA ALEGEREA AMBALAJULUI

Ambalajul este o componenta esentiala a activitatii comerciale, fiind subordonat marfii si deservind consumatorul. Sortimentele de produse nou aparute pe piata, modernizarea conceptiei si a tehnicilor comerciale aduc in discutie diversificarea ambalajelor in paralel cu cresterea exigentelor fata de acesta.

Pentru ca ambalajul sa indeplineasca functiile sale, la alegerea lui trebuie sa se tina cont de urmatoarele aspecte:

- proprietatile produsului care trebuie ambalat:

natura, dimensiunea, masa, forma produsului, numarul de unitati de produs dintr-un ambalaj;

interactiunile de ordin fizic si chimic ce pot apare intre produs si ambalaj (respectiv incompatibilitatile);

fragilitatea produsului, sensibilitatea la factori mecanici si de mediu (prin miros, agenti chimici, umiditate);

importanta si valoarea produsului, care determina masuri de siguranta in plus impotriva unor posibile furturi sau deteriorari intentionate.

- conditii de transport, manipulare si depozitare:

numarul operatiilor de incarcare-descarcare;

tipul mijloacelor de transport folosite: auto, feroviar, naval;

durata operatiilor de manipulare;

durata stocarii;

locul vanzarii.

- metoda de ambalare, tipul si functiile ambalajelor:

in functie de modul de vanzare: autoservire sau servire de catre personalul angajat;

in functie de scopul ambalarii: pentru transport sau desfacere;

modul de inchidere;

modalitatea si tipul inscriptionarii.

materialul de ambalaj folosit (caracteristici, proprietati);

rezistenta la socuri termice;

rezistenta la presiuni mari;

posibilitatea de protejare contra prafului.

- valorificarea economica a ambalajului:

costul ambalajului;

existenta posibilitatii de recuperare a ambalajului si eventual refolosire;

valoarea de recuperare.

La fel ca si in cazul altor produse si pentru ambalaje s-a impus introducerea standardizarii care permite rationalizarea productiei si comercializarii ambalajelor. Principalele cerinte ce trebuie sa le indeplineasca un ambalaj vor fi specificate in standarde.

Cu cat ambalajul indeplineste mai multe din cerintele enumerate mai sus, cu atat el va fi mai util, iar cheltuielile pentru utilizarea lui pot fi recuperate.

2.3. METODE SI TEHNICI DE AMBALARE

Odata cu dezvoltarea societatii si implicit a proceselor de productie s-a dezvoltat si industria de ambalaje. Se cauta ca prin procedee noi sa se ajunga la o mai buna realizare a functiilor ambalajelor. Totodata, se urmareste cresterea productivitatii muncii, atat la confectionarea ambalajelor, cat si la ambalarea produselor.

Ambalarea se poate face pe linii semiautomate sau automate de mare productivitate, ce pot realiza formarea ambalajelor, desfacerea lor, umplerea si inchiderea lor.

Ambalajul si produsul formeaza un sistem, de aceea metodele de ambalare trebuie sa tina seama de relatiile de interdependenta ce se stabilesc intre elementele componente ale sistemului. Tendintele actuale remarcate in conceptia ambalajelor si a metodelor de ambalare sunt:

reducerea consumului de materii prime, materiale si energie;

cresterea duratei de conservare a produselor;

sporirea performantelor ambalajelor prin combinarea materialelor de confectionare;

facilitarea reintegrarii in mediu a ambalajelor in etapa post-consum.

Metoda de formare a ambalajului se adopta in functie de materilului celulozic folosit, tratat sau netratat, sau in functie de posibilitatea de inchidere prin termosudare, prin lipire sau pliere.

Metodele si tehnicile de ambalare a produselor oferite de Rondocarton sunt:

Ambalarea colectiva - aceasta metoda se foloseste pentru ambalarea intr-un singur ambalaj a mai multor produse. Aceasta metoda usureaza mult manipulare si transport produselor, ajutand la paletizarea acestora. Metoda poate fi utilizata cu succes si pentru produsele alimentare de uz curent (zahar, faina, orez, malai etc), precum si pentru ambalarea unor produse deja preambalate.

Ambalarea portionata - ambalajul portionat este acela al carui continut se consuma o singura data. Aceste ambalaje pot fi plicuri, cutii, tavite etc. Astfel, se pot ambala atat produsele perisabile (produsele lactate, carne, fructe), cat si cele neperisabile (biscuiti, napolitane, cafea etc).

Ambalarea in cutii de carton se realizeaza in trei etape, indiferent de complexitatea masinilor folosite:

formarea sau deschiderea ambalajului pliat - materialul poate fi sub forma de banda sau carton desfasurata de pe o bobina, bucata de carton croita corespunzator dimensiunilor si formei ambalajului sau chiar o cutie de carton deja formata, care se afla in stare pliata;

umplerea ambalajului;

inchiderea - inchiderea bazei cutiei se face, in cele mai multe cazuri, inaintea umplerii, exista insa produse rigide, care se pot introduce mai intai in cutie si apoi aceasta se inchide la ambele capete.

Pot exista si operatii secundare: imprimarea codului produsului, introducerea de hartii cu indicatii legate de produs sau obiecte de reclama, etc. care se realizeaza pe parcursul procesului de ambalare.

Ambalarea in cutii de carton se face pe linii manuale, semi-automate sau automate, in functie de modul in care se introduce produsul in ambalaj. Astfel, daca introducerea produsului in ambalaj se face de catre masina, chiar daca alimentarea dispozitivului de incarcare se face manual, sistemul se considera automat. Daca insa, introducerea produsului in ambalaj se face manual, iar celelalte operatii se fac automat, atunci sistemul se considera semi-automat.

Sunt mai multi factori de care trebuie sa se tina seama la alegerea liniei de ambalare. Acestia se refera la:

utilajul folosit la ambalare;

productia care trebuie realizata;

dimensiunea ambalajelor ce trebuie formate;

frecventa schimbarilor ambalajului;

spatiul necesar montarii liniei.

modificarile probabile ale produsului, influenteaza alegerea materialului de ambalare folosit (de exemplu, produsul trebuie ambalat in materiale cu ridicate proprietati de bariera la arome, grasimi etc.).

2.4. IMPACTUL AMBALAJELORASUPRA MEDIULUI SI RECICLAREA DESEURILOR

Padurile reprezinta aurul verde al unei tari, dar lemul este materia prima folosita in fabricarea hartiei. Pentru ameliorarea acestei contradictii s-a recurs la sisteme de reciclare a hartiei.

Hartia fabricata din deseuri reciclate se foloseste la fabricarea cartonului ondulat, a cartonului cu microondule, a mucavalei si a hartiei igienice.

Exista societati comerciale care se ocupa de colectarea deseurilor de hartie si carton, organizate pe centre de judete si functioneaza sub denumirea de REMAT (reciclarea materialelor). Societatile comerciale de prelucrare a deseurilor (fabricile de carton ondulat) sunt totodata autorizate si in colectarea deseurilor de hartie. Rezervele de deseuri de hartie si cartoane care se recicleaza se regasesc in:

depozite en-gross de produse finite;

magazine de desfacere en-detail;

in deseurile menajere

Posibilitatile de reciclare se pot imparti in doua grupe:

societatile comerciale care folosesc in exclusivitate deseuri de hartie si cartoane si fabrica un produs nou numit mucava;

societatile comerciale care folosesc deseurile de cartoane si hartie in proportie de pana la 50% produc hartii reciclate: hartie de ziar, hartie de maculator, hartie igienica, hartie creponata, prosoape etc.

2.5. Tehnologia de reciclare

Deseurile se aduna intr-un depozit numit depozit de maculatura unde se face sortarea hartiei. In functie de calitatea produsului celulozic care urmeaza a fi fabricat, hartia sortata este utilizata conform retetelor, in diferite proportii, ca materie prima.

Utilajele folosite pentru transformarea hartiei reciclate in materie prima celulozica, utilizata la fabricarea cartoanelor sunt:

Hidropulper - este un malaxor cu agitator mecanic in care se introduc deseurile de hartie si carton in amestec cu o cantitate de apa industriala in proportie de 80% apa, 20% deseuri care prin rotire de catre un rotor in cuva malaxorului se defibrileaza;

Destramatoare cu dublu disc - sunt utilaje de defibrilare care continua procesul de destramare printr-o sectionare a fibrei de hartie cu discuri metalice;

Moara conica - e un utilaj care macina fibra de hartie si o transforma intr-o pasta de hartie in suspensie de apa;

Masina propriu-zisa de tras mucava - e un utilaj care cu ajutorul unor site cilindrii si o flanela capteaza fibra de hartie din apa si formeaza straturi elementare de hartie;

Uscatorul de mucava - sunt constructii de 2-4 etaje in care se gasesc cleme de prindere a colilor de mucava in vederea uscarii naturale cu ajutorul curentilor naturali de aer;

Calandrul - e un utilaj format din doua valturi metalice printre care se trece coala de mucava uscata in vederea finisarii suprafetelor colii.

Dupa efectuarea mai multor studii s-a ajuns la concluzia ca pentru verificarea calitatii anti-poluante a unui material de ambalare trebuie sa se tina cont de o serie de criterii:

consum minim de material;

reducerea volumului ambalajului dupa utilizare;

posibilitatea de distugere a ambalajului dupa  utilizare;

lipsa de nocivitate prin distrugerea materialului;

posibilitatea de reutilizare a materialului;

posibilitatea de reutilizare a ambalajului.

Pentru intelegerea obiectiva a impactului asupra mediului inconjurator trebuie sa se identifice principalii parametrii ecologici. Acestia sunt:

procesul de incalzire globala si modificarile climatice;

deprecierea stratului de ozon;

poluarea aerului, inclusiv fenomenul de ploaie acida;

poluarea apei;

tipuri de deseuri solide si eliminarea lor.

Degradarea naturala se poate realiza prin biodegradare, care consta in distrugerea materialului de catre microorganisme prezente in sol.

Exprimarea numerica a capacitatii unui material de a se degrada natural este numit modul de degradabilitate naturala a materialului.

Capacitatea de distructibilitate a materialelor de ambalare se apreciaza in functie de metoda de eliminare a deseurilor: ingropare, incinerarea, recuperare si reciclare.

Capitolul III. CONCLUZII

La nivelul intregii planete, se considera ca aproximativ 99% din productia de marfuri se tranzactioneaza in stare ambalata, ambalaje pentru care este utilizat cartonul ondulat in proportie de 55%.

Cartonul ondulat a fost fabricat pentru prima data in1874 in America, iar in tara noastra s-a produs prima oara in anul 1957 la Ghimbav.

Exista preocupari la nivel de foruri internationale pentru clasificarea si standardizarea ambalajelor (Organizatia Internationala de Standardizare, Federatia Europeana pentru Ambalare, Organizatia Mondiala pentru Ambalaje W.P.O.).

Introducerea standardizarii in ambalarea produselor permite rationalizarea productiei si comercializarii ambalajelor. Principalele cerinte ce trebuie sa le indeplineasca un ambalaj sunt specificate in aceste standarde.

Cheltuielile care se fac pentru ambalarea produselor pot fi recuperate, daca acesta este fabricat si utilizat rational, respectand cerintele produsului, consumatorilor, comerciantilor si mediului

Intreprinderea Rondocarton S.R.L. a fost infiintata in Februarie 1998 si face parte din grupul RONDO, care are ca si obiect de activitate productia de carton ondulat si ambalaje din carton ondulat, precum si consultanta in domeniul ambalarii.

Actionarii intreprinderii sunt: compania austriaca Rondo Ganahl A.G., reprezentata prin dl. Dr. Günther Krametter, presedinte, care detine 99,97% din capitalul social si dl. Campean Teofil, cetatean roman, care detine 0,03% din capitalul social.

Perspectiva de dezvoltare a intreprinderii Rondocarton este mare, avand in vedere consumul mediu de carton ondulat in Romania pe cap de locuitor pe an este de 4 kg, in timp ce in Europa este de 35 kg.

Ambalajele produse de S.C. Rondocarton S.R.L. sunt reciclabile 100%, iar 70% din materia prima utilizata provine din hartie reciclata (anual se folosesc 45.000 tone de hartie reciclata). Aceste cifre ne dovedesc preocuparea intreprinderii pentru reducerea consumului nerational de materii prime si energie. Strategia aceasta este impusa si de noile reglementari privind dezvoltarea durabila a societatii.

Proiectele de viitor pentru imbunatatirea activitatii intreprinderii Rondocarton sunt:

Extinderea suprafetei de productie cu aproximativ 6.500 mp (in cursul anului 2003);

Achizitioarea unei noi masini de carton ondulat pentru care deja s-a platit un avans in cursul anului 2002.

Achizitionarea de instalatii de prelucrat carton ondulat in functie de cererea pietei;

Evaluarea periodica a fabricatiei si comercializarii produselor care fac obiectul vanzarii;

Deoarece intreprinderea Rondocarton are probleme cu aprovizionarea cu materii prime de calitate, s-a propus ca incheierea contractele ferme cu furnizorii sa se faca dupa o evaluare proprie a caliatii

Propuneri pentru dezvoltarea economica a intreprinderii Rondocarton

Pentru o eficientizare a activitatii este necesara continuarea specializarii cadrelor de conducere si a angajatilor intreprinderii

Realizarea de noi produse cu caracteristici speciale, poate duce la cresterea vanzarilor si a clientilor

Elaborarea unor noi programe privind mix-ul de matketing (produs, pret, distributie, promovare) prin: informarea clientilor despre calitatea produselor firmei Rondocarton, intensificarea activitatii promotionale, modernizarea retelelor de distributie si desfacere, etc

Propun relizarea unor studii de piata in cadrul compartimentului de marketing, care sa duca la o mai buna cunoastere a nevoilor si preferintelor clientilor actuali si potentiali

Mentinerea clientilor existenti prin imbunatatirea si diversificarea caracteristicilor produselor intreprinderii si prin oferirea de noi facilitati

BIBLIOGRAFIE

Biro, A.; Dragan, M.; Nistor, R.; Chis, A. : "Bazele merceologiei"; Editura Casa cartii de stiinta, Bucuresti 1998, p.97-115

Botea, T. : "Ambalaje si tehnologii de ambalare in industria alimentara"; Universitatea Politehnica, Facultatea de mecanica, Timisoara, 1996, p.134-166

Foltean, F.; Ladar, L.; Costinel, D; Ionescu, G.; Negrut, C. : "Marketing international";  Editura Brumar, Editia a II-a, Timisoara, 2001, p.144-149

Fratila, R.; Chis, A.; Biro, A.; Nistor, R.; Dragan, M.; Mihaiu, R. : "Bazele tehnologiei si merceologiei"; Editura Dacia, Cluj-Napoca, 2001, p.211-131

Fratila,R.; Chis, A.; Nistor, R. : "Merceologie"; Presa Universitara Clujeana, Cluj, 2001, p.82-95

Koltler, P. : "Managementul marketingului", Editura Teora, Editia a II-a, p.566-570

Koltler, P.; Armstrong, G.; Saunders, J.; Wong, W. :"Principiile marketingului", Editura Teora, Editia Europeana, p.678-681