consiliere psihopedagogica - parintii refuza colaborarea

Pedagogie

CONSILIERE PSIHOPEDAGOGICA

Parintii refuza colaborarea

In general toata lumea apreciaza efectele benefice ale unei participari active a parintilor la activitatile sociale. Din pacate, multi parinti sunt prea ocupati de problemele familiale, profesionale sau sociale pentru a putea urmari evolutia copiilor lor sau coerenta dintre educatia pe care copilul o primeste in familie si cea scolara.

Barierele evocate cel mai adesea in privinta participarii parentale sunt:

- lipsa de timp a parintilor;

- limitarea relatiilor dintre parinti si personalul didactic la ocazii speciale (la sedintele cu parintii, la serbari, etc.);

- faptul ca nu exista comunicare decat in perioade critice ale copilului sau, si de cele mai multe ori cand se cauta un responsabil pentru aceasta situatie, in loc de o solutie.

Cand parintii sunt chemati la scoala, deseori acestia refuza vehement colaborarea cu cadrul didactic.

Cred ca este foarte important sa li se vorbeasca intr-un mod corect parintilor. Ca si consilier, in primul rand trebuie sa-i castigi pe parinti de partea ta, sa-i faci sa inteleaga cata nevoie este de ei pentru a se rezolva problema copiilor lor. Nu trebuie sa le criticam simtul de responsabilitate, ci, inainte de toate sa-i eliberam de aceasta povara a culpabilitatii.

Documentandu-ma despre aceasta tema, am aflat ca este bine sa transformam convorbirea cu parintii intr-un interogatoriu in ceea ce priveste problemele scolare, si cel mai important pentru consilier este sa sesizeze punctul cheie al cazului.

Din pacate, ca si consilieri scolari, nu suntem in situatia de a-i trata si pe parinti, eventual le putem da doar idei.

Familia trebuie sa-i creeze copilului un mediu inconjurator activ si realist in care acesta invata cine este, care ii este rolul, simte ca este iubit, ca are drepturi si indatoriri, calitati fizice si intelectuale de care are nevoie pentru a se impune in viata.

O colaborare eficienta parinte profesor presupune, printre altele, o ascultare activa, implicarea familiei in actiunile extrascolare ale clasei, informari reciproce cu privire la evolutia copilului, practicarea tolerantei fata de un punct de vedere diferit.

Comunicarea cadrului didactic cu familia se poate face prin:

- activitati de informare si consiliere a parintilor, care pot fi zilnice, dupa orele de curs;

- vizite la domiciliul elevilor de cate ori este nevoie;

- lectorate cu parintii lunar;

- adunari comune parinti- elevi;

- intruniri ale comitetului de parinti pe clasa;

- comunicarea prin posta (scrisori de instiintare cu antetul scolii), sau prin posta electronica;

- comunicarea prin telefon.

Cadrul didactic trebuie sa-si organizeze diverse activitati, indiferent daca parintii elevului sunt interesati sau dezinteresati, cooperanti, partial cooperanti sau necooperanti, si anume:

- sa planifice din timp tematica sedintelor sau lectoratelor cu parintii;

- sa initieze si sa mentina o legatura stransa cu familia elevului si sa poarte un dialog deschis si sincer, in afara orelor de curs, prin telefoane, scrisori;

- sa invite parintii la activitatile consiliului clasei, dar si profesorii la sedintele cu parintii;

- implicarea activa in procesul de educare al familiei, in cazul elevilor- problema.

- sa stabileasca legaturi reciproce apropiate si permanente cu parintii, pentru ca acestia din proprie initiativa sa contacteze cadrul didactic pentru a se interesa de situatia scolara a elevului sau de evenimentele aparute (petrecute) in viata acestuia.

Parintii trebuie convinsi ca numai acordand timp si atentie copilului vor putea sa-l ajute sa depaseasca dificultatile aparute.

De asemenea parintii trebuie implicati alaturi de cadrul didactic si de copii in diverse activitati extrascolare:

- serbarile scolare;

- vizite la muzee, expozitii;

- vizionare de filme, spectacole;

- excursii si vizite organizate in oras sau in afara orasului;

- amenajarea mediului educational (sala de clasa, sala de sport, cabinete, holuri)

- ingrijirea mediului inconjurator apropiat (curtea scolii, parcul scolii);

- simpozioane, seminarii, avand ca tema relatiile scoala-familie, familie-elev, rolul educativ al familiei si al scolii;

Este indicat ca fiecare consilier sa comunice, sa dezvolte relatii profesionale cu anumiti terapeuti pentru a-i stimula sa colaboreze cu scoala. Sugestiile oferite de consilier trebuie facute intr-o maniera clara, ferma, profesionala. El trebuie sa arate empatie, respect si disponibilitate in relatiile sale cu familiile asistate.

In munca de consiliere a familiei este importanta identificarea masurii in care familia este apta sa-si rezolve problemele.

In practica de consiliere s-a constatat ca familia traieste o situatie de criza atunci cand copilul are esec scolar. Se produce o adevarata furtuna psihologica, care agraveaza si mai mult situatia critica a copilului. Consilierul trebuie sa abordeze cu profesionalism si subtilitate familia, ii va ajuta pe membrii acesteia sa constientizeze care sunt caile de remediere a situatiei, care sunt profesionistii cei mai indicati pentru problematica copilului asistat.

Daca familia copilului nu coopereaza cu reprezentantii scolii (consilier, diriginte, invatator, etc.) este recomandat sa informam acesti parinti despre nevoia de a cere ajutor in afara scolii, pentru copilul lor. Este important sa le constientizam severitatea problemelor cu care se confrunta copilul si personalul scolii, care a incercat deja anumite strategii de remediere.

In aceste cazuri este foarte important sa se cunoasca cat mai real conduita celorlalti profesionisti care trebuie implicati in rezolvarea cazului si mai ales este util ca fiecare consilier sa-si construiasca o retea de colaborare in cadrul comunitatii. In fiecare comunitate exista profesionisti (terapeuti, psihodiagnosticieni, consilieri parentali) care raspund pozitiv la solicitarea scolii. De aceea este indicat ca maniera in care se fac sugestiile sa fie clara, ferma si profesionala, subliniind clar abordarea cea mai potrivita pentru cazul asistat.

O echipa ideala a scolii cuprinde mai multi specialisti implicati in asistarea copilului: psiholog, asistent social, consilier. Munca consilierului in acest caz se centreaza pe asigurarea unui feed-back permanent atat parintilor, cat si celorlalti specialisti cu privire la progresele scolare ale copilului.

De altfel, preocuparea consilierului scolar va fi focalizata pe:

identificarea celor mai adecvate modalitati de abordare a cazului;

abordarea familiei ca un sistem. Aceasta obliga consilierul sa lucreze asupra restructurarii relatiilor interpersonale in familie in asa maniera incat sa sprijine rezolvarea problemei pe care o prezinta copilul. El va invata familia cum sa reevalueze actiunile copilului, cum sa priveasca copilul dintr-o perspectiva noua.

In activitatile de colaborare cu dirigintii si invatatorii , consilierul va implica in acest efort familia copilului. Munca cu familia necesita abilitati de comunicare si informare profesionala in ceea ce priveste utilizarea tehnicilor de lucru cu adultii.

Bibliografie

Sava Nut - Orientare, consiliere si cariera, Editura Augusta, Timisoara, 2001;

Adolf - Parinti greu educabili