"
Poate, cel mai corect este sa consideram ca T reprezinta modul in care variabilele bioconstitutionale si bioenergetice se psihizeaza (adica, se implica in organizarea si desfasurarea proceselor psihice - P, G, M, Afectivitatea) si se reflecta in comportament.
Astfel inteles, T dobandeste un caracter si o conotatie psihologica, devenind un obiect de studiu al psihologiei.
Cand vorbim de T in plan psihologic, noi nu ne gandim direct la constitutia fizica sau la procesele neuroendocrine sau metabolice care au loc in organism, ci la modul cum reactioneaza si se manifesta sb., sub aspect dinamico-energetic, in diverse situatii:
rapiditatea perceptiei;
. a raspunsurilor verbale la intrebari a reactiilor motorii;
. intensitatea trairilor emotionale si durata lor intensitatea sau forta actiunilor voluntare
echilibrul sau impulsivitatea derularii raspunsurilor la succesiunea stimularii externe
directia orientarii dominante- extraversie sau introversie
locul controlului (dependenta de stimularea externa sau dependenta de activismul intern propriu)
disponibilitatea la comunicarea interpersonala
ascendenta sau obedienta relationala, etc.
T, desi are o conditionare biologica directa si ereditara, dobandeste valente si sens real numai in plan psihocomportamental.
T se manifesta in orice situatie, fiind prima determinatie a P care se impune nemijlocit observatiei. Asa se explica de ce, primele descrieri si clasificari ale lui dateaza inca din antichitate (Hippocrate, Gallenus).
Depinzand direct de structura biologica, T este propriu nu numai omului, ci si animalelor. Se stie ca I.P. Pavlov si-a elaborat teoria sa despre temperamente prin cercetari efectuate pe animale.
T tine de latura formala, de suprafata, a P, si nu de cea interna, de continut.
