Din cele prezentate mai sus se desprinde ideea ca, a evalua functiile vizuale nu inseamna a le izola, deoarece copiii isi folosesc vederea in moduri diferite, in functie de mediul lor imediat, de starea fizica sau emotionala, de experientele anterioare, stil de invatare, etc. Functionarea vizuala a aceluiasi copil poate varia de la o zi la alta sau de la o situatie la alta, in functie de o serie de factori.
Astfel, trebuie acordata o atentie deosebita diferentelor datorate gradului de maturizare a sistemului vizual (care poate fi diferit chiar daca copiii au aceeasi varsta cronologica), nivelului de dezvoltare mentala, a limbajului si abilitatilor de comunicare, a motivatiei sau importantei acordate sarcinilor vizuale. In masura in care functionarea si eficienta vizuala sunt asociate factorilor fiziologici, psihologici, intelectuali si de mediu, putem spune ca ea este unica fiecarei persoane. Prin urmare, doi copii cu acelasi defect vor functiona vizual diferit.
Alaturi de factorii ce tin de copil si deficienta, evaluarea copiilor cu vedere slaba este dificila si din punct de vedere al probelor sau instrumentelor diagnostice folosite in evaluare, cel putin din urmatoarele motive:
- Situatia este complexa, datorita specificului deficientei, dar mai ales datorita folosirii unor itemi care nu sunt de natura predominant vizuala si care sunt limitati numeric, aplicati in conditiile unor canale de comunicare vizuala limitate.
- Nu exista suficiente instrumente diagnostice pentru evaluarea copiilor cu deficiente vizuale (mai ales pentru determinarea nivelului de dezvoltare). In general, instrumentele de diagnostic folosite pentru copiii cu deficiente vizuale au fost derivate din cele utilizate pentru evaluarea copiilor vazatori. Altele au fost adaptate, mai mult sau mai putin corespunzator, spre exemplu prin transformarea elementelor vizuale in forme palpabile sau au o validitate care nu a fost demonstrata stiintific.
De obicei, in adaptarea probelor pentru copiii cu deficiente vizuale este necesar sa se ia in considerare conditiile de aplicare (lumina suficienta, fara suprafete stralucitoare, folosirea unor culori contrastante, evitarea stimulilor acustici sau vizuali perturbatori, folosirea iluminatului artificial si evitarea luminii soarelui prin folosirea draperiilor, etc.).
- Materialele adaptate trebuie sa aiba culori fundamentale (rosu, galben, verde) si sa fie folosite pe un fond contrastant (negru sau albastru inchis).
- Materialele pot fi marite cu ajutorul lupelor.
- Se pot utiliza stimuli suplimentari tactili si/sau acustici.
- Continutul itemilor este simplificat si clar prezentat.
- Este necesar un timp mai indelungat pentru realizarea unei sarcini, de aceea testele care sunt aplicate in conditii de limita de timp nu sunt recomandabile in evaluarea copiilor deficienti vizuali.
- Examinatorul trebuie sa determine pozitia si distanta de la care poate fi vazut fiecare item.
- Daca este posibil, este bine ca subiectul sa aiba posibilitatea sa exploreze materialul in timp ce il tine in maini.
- Alegerea instrumentarului depinde atat de obiectivele de evaluare diagnostica, dar mai ales de interventie asupra deficitului si comportamentelor adaptative. Astfel, testele standardizate pot fi folosite, mai ales, in scopul raportarii copilului la o populatie data si mai putin in scopul interventiei, in masura in care ele nu ofera informatii care sa explice de ce a gresit la itemul respectiv sau cum poate fi imbunatatita o anumita performanta.
- Raspunsurile pot fi intarziate, inconsistente sau se pot manifesta doar in anumite locuri si dupa sprijinul oferit de evaluator. Variatiile in raspunsuri nu pot fi inregistrate daca se foloseste, spre exemplu, un sistem de inregistrare binara a datelor, de tipul corect/incorect.
- Scorurile obtinute trebuie raportate la populatia cu deficiente vizuale si nu la cea vazatoare, deci este necesara o re-etalonare a probei folosite.
Prin urmare, exista riscul ca evaluarea sa fie influentata de o serie de factori care contribuie la conturarea unor impresii false pozitive si negative in testarea vizuala si care nu reflecta situatia reala.
Factori fals pozitivi (functionare vizuala normala, dar deficienta suspectata datorita lipsei raspunsului subiectului)
- oboseala sau plictiseala subiectului sau examinatorului
- folosirea unor stimuli neinteresanti sau nefamiliari
- folosirea repetata a aceluiasi stimul
- plasarea stimulului intr-o pozitie incorecta
- subiect preocupat de aspectele tactile sau acustice ale stimulului
- examinatorul nu sesizeaza raspunsurile intarziate sau minime
Factori fals negativi (functionare vizuala deficitara, dar care nu a fost detectata datorita atentiei acordate raspunsurilor aproximative)
- subiect atent la proprietatile acustice ale stimulului vizual
- subiectul raspunde la sunetele examinatorului
- subiectul raspunde la miscarile aerului
- examinatorul interpreteaza miscarile intamplatoare ale ochilor ca raspunsuri
- examinatorul ofera indici pentru raspuns prin propriile expresii faciale sau miscarile ochilor
Tab.1 Factori care influenteaza testarea vizuala (dupa Erhardt, 1993)
De asemenea, este important scopul evaluarii, daca se urmareste plasarea copilului intr-o anumita institutie sau se vor lua decizii privind forma de instructie, evaluarea trebuie sa vizeze urmatoarele aspecte: functionarea vizuala, dezvoltarea cognitiva si inteligenta, abilitatile psihomotorii si capacitatea de invatare. (Shea, Bauer, 1994)
