Se va observa insa ca toate aceste varietati de greseli recunosc si alte mecanisme esentiale, determinante, pe care surmenajul, oboseala doar le favorizeaza manifestarea nu si producerea.
Lapsusurile
Lapsusurile erau considerate pana la Freud ca efectul diverselor tulburari de ordin psihofiziologic- mail ales fiziologis ca: oboseala, indispozitia, stari de hiperexcitabilitate, tulburari care ar influenta atentia in sensul unei stari de distractie.
Freud, insa, le-a relevat marea insemnatate, mai ales de ordin psihologic, ele avand un sens propriu, cu detarminari psihice care profita de conditiile fiziologice pentru a se manifesta.
Freud nu contesta deloc influenta factorilor fiziologici, toti aducand dispersiunea atentiei.Acesti factori insa faciliteaza dar nu explica lapsusul in sine, in masura in care asemenea lapsusuri le putem avea in stari cu totul normale.
Freud a observat ca in cele mai multe lapsusuri exprimam exact contrariul celor ce-am voit sa spunem , asa numitele « lapsusuri prin opozitie » , si aceasta din cauza ca intre contrare exista o stransa afinitate conceptuala, ele gasindu-se pe langa asociatia tonala si intr-o asociatie psihologica foarte apropiata.
Conform unei definitii a lui Freud lapsusul apare « ca un act psihic complet, cu scop, continut si semnificatie proprie ».
Mecanismul lapsusului
Cuvantul exprimat intr-un lapsus e adesea un cuvant deformat.Prin ce mecanism a fost deformat si de ce a fost comis lapsusul ?La aceasta intrebare raspunde freud prin conceptia « interferentei ideilor ».Lapsusurile au la baza antagonismul a doua intentii, tendinte.Cand am dori sa spunem ceva (dorinta constienata) insa situatia reala, imprejurarile sociale nu ne permit sa ne manifestam aceea dorinta, atunci in cursul discutiei sau scrisu-
Lui dorinta reprimata se va folosi de oboseala, distractia noastra, care aboleste intrucatva cenzura (atentia constiintei morale) pentru a se manifesta mai mult sau mai putin direct in vorba sau in scris dand nastere lapsusului.