Jean Piaget s-a nascut la Neuchatel (Elvetia) pe 9 August, 1895 si a murit in Geneva pe 16 Septembrie, 1980. A fost cel mai mare copil a lui Arthur Piaget, profesor de literatura medievala la Universitate, si al Rebeccai Jackson. La varsta de 11 ani, cand era elev la scoala latina de la Neuchatel a scris o scurta nota despre o vrabie albinoasa. Aceasta scurta nota este considerata ca inceputul unei stralucitoare cariere stiintifice constad in peste saizeci de carti si cateva sute de articole.
Interesul sau pentru moluste s-a amplificat in timpul adolscentei tarzii, pana in punctul in care a devenit un malacologist bine cunoscut la terminarea scolii. A publicat numeroase articole in aceasta privinta care au ramas in interesul sau de-a lungul intregii vieti.
Dupa absolvirea scolii, a studiat stiintele naturale la Universitatea din Neuschatel. In timpul acestei perioade, a publicat doua esee filozofice pe care el le-a considerat drept "lucrari de adolscenta" dar care au fost importante pentru orientarea generala a modului sau de gandire.
Dupa un semestru petrecut la Universitatea din Zűrich unde a aratat un deosebit interes pentru psihoanaliza, a parasit Elvetia pentru a pleca in Franta. Si-a petrecut un an lucrand la Ecole de la rue de la Grange-aux-Belles o institutie pentru baieti creata de Alfred Binet si condusa de De Simon care impreuna cu Binot a desavarsit un test de inteligenta. Acolo Piaget a standardizat testul de inteligenta a lui Burt si a facut primele studii experimentale asupra dezvloltarii inteligentei.
In 1921, a devenit director de studii la institutul J. Rousseau din Geneva la cererea lui Sir Ed. Claparéde si a lui P. Bovet.
In 1923 s-a casatorit cu Valentine Chatenay. Cuplul a avut trei copii, Jacqueline, Lucienne si Laurent a caror dezvoltare intelectuala a fost studiata de Piaget din frageda copilarie pana cand au inceput sa vorbeasca.
Succesiv sau simultan, Piaget a ocupat cateva posturi: psihologie, sociologie si istoria stiintelor la Neuschatel din 1925 pana in 1929; istoria gandirii stiintifice la Geneva din 1929 pana in 1939; Biroul International de Educatie din 1949 pana in 1967; psihologie si sociologie la Lausanne din 1938 pana in 1951; sociologie la Geneva din 1939 pana in 1952, apoi psihologie genetica si experimentala din 1940 pana in 1971. In 1955, a creat si a condus pana la moarte Centrul International de Epistemologie Genetica.
Intr-o perioada de sase decenii, Jean Piaget a condus un program de cercetari naturalistice care a afectat profund intelegerea noastra asupra dezvoltarii copilului. Piaget si-a denumit lucrarea teoretica generala de baza "epistemologie genetica" pentru ca a fost in primul rand interesat de cum se dezvolta cunoasterea in organismul uman.
Conceptul de structura congniscibila este central teoriei sale. Structurile cogniscibile sunt modele fizice sau mentale de actiuni care subliniaza acte specifice de inteligenta si corespund unor stadii ale dezvoltarii copilului. Exista patru stadii de dezvoltare in acord cu teoria lui Piaget: senzi-motor, preoperatii, operatii concrete, si operatii formale. In stadiul senzi-motor (0-2 ani), inteligenta ia forma actiunilor motoare. Inteligenta in perioada de preoperatii (3-7 ani) este intuitiva. Structura cogniscibila in timpul stadiului de operatii concrete (8-11 ani) este logica dar depinde de referinte concrete. In stadiul final de operatii formale (12-15 ani), gandirea implica notiuni abstracte.
In timp ce stadiile cunoasterii indentificate de Piaget sunt asociate cu diferentele caracteristice varstei, ele variaza de la individ la individ. Ba mai mult, fiecare stadiu are mai multe forme structurale detaliate.
Un scriitor profilic, Piaget a publicat carti ca Biologia si cunoasterea, Conceptia copilului asupra lumii, Limbajul si gandirea copilului, Epistemologie genetia.
Opera lui Piaget este cunoscuta peste tot in lume si constituie inca o sursa de inspiratie in domenii ca psihologie, sociologie, educatie, epistemologie, economie si legi. El a fost rasplatit cu numeroase premii in toata lumea.
