Personajul

Personajul

1 Conceptul de personaj

"A fi cineva" inseamna adeseori asumarea unui rol si identificarea cu un personaj, iar ca o consecinta imediata: Eul presupune personajul. Este evident ca statusul social al individului, interpretarea sau simplu contact cu o serie de "personaje" genereaza modele de imitatie si de identificare. Dar, daca masca personajului, este doar "de imprumut", ea nu influenteaza in mod fundamental functiile Eului in dinamica de ansamblu a personalitatii. Pentru aceasta Eul trebuie sa consimta sa interpreteze un rol, sa adere la el, sa si-l asume. In caz contrar, Eul nu va produce decat "false aparente".

in masura in care este "inautentica", existenta cotidiana se constituie din credinte false, compromisuri sau tranzitii intre lumea rationala, obiectiva si lumea irationala, subiectiva. In aceste conditii raspunsul la intrebarea "cine sunt eu", nu este deloc simplu, intrucat personajul interpretat, prin insesi vicisitudinile si fluctuatiile sale, poate constitui un obstacol in cunoasterea si intelegerea realista a personalitatii autentice.

Conceptul de personaj comporta doua acceptiuni: personajul ca manifestare in exterior a personalitatii, si personajul ca "persoana in rol", omul care interpreteaza un rol social. Personajul se prezinta ca o masca ce ascunde personalitatea. De asemenea se vorbeste de functia de personaj a personalitatii. Intre personalitate si personaj se stabileste o conexiune indisolubila. Personalitatea nu poate exista decat exprimandu-se, orice expresie compune deja un personaj.

Personajul se poate institui ca mecanism de aparare, in sensul consacrat al termenului, doar in masura in care, se structureaza la nivelul dimensiunii inconstiente a Eului. Personajele masca au un caracter predominant defensiv, iar personajele sociale si cele volitive, indeplinesc preponderent functii adaptative. Personajul poate raspunde unei aspiratii, unui fel de "fictiune directoare" care ar orienta eforturile individului de a realiza idealul Eului sau.

2 Modalitatile de exprimare a personajului si semnificatia lor

In viata cotidiana personajul se poate exprima printr-o multitudine de atitudini, generate de oportunism (prin care subiectul incearca sa se puna in lumina favorabila) sau de conformism (cand subiectul actioneaza conform obiceiurilor sociale). In functie de modalitatile de exprimare si de semnificatia lor, Jean Maisonneuve (La psychologie sociale, 1988, pp. 36) distinge patru categorii de personaje: 1 personajul ca rol social - "ceea ce trebuie sa fim"; 2 personajul ca ideal - "ceea ce vrem sa fim"; 3 personajul ca masca - "aparenta"; 4 personajul ca refugiu. Personajul refugiu, frecvent intalnit, poate lua diverse forme, variind de la registrul normal pana la cel patologic. El raspunde atitudinilor de simulare cautate de Supraeu, pentru a justifica pulsiunile refulate.

3 Relatia personaj - personalitate

Intre personalitate si personaj nu exista influenta de ordin cauzal, ci actiune reciproca. Exista numeroase situatii in care personalitatea influenteaza personajul. Personalitatea da statusurilor si rolurilor interpretate o semnificatie particulara, in functie de conceptia de viata, de motivatiile, aspiratiile si idealurile individului; in raport acestea personalitatea, fie limiteaza, fie amplifica modalitatile de exprimare si expresivitatea personajului. Statusurile si rolurile individuale, prin natura si continutul lor pot produce, la randul lor satisfactie sau pot avea un caracter frustrant. Dar, nu numai personalitatea ca "structura interna" a subiectului uman, ca pattern influenteaza exprimarea personajului, ci la randu-i, este marcata profund de personaj, care isi poate lasa amprenta nu doar la nivelul vietii psihice, ci si la nivelul vietii fizice, biologice a individului (multi autori evidentiaza importanta jocului de rol in formarea si transformarea personalitatii). Personajul "modeleaza" personalitatea, rolul jucat in exterior transforma continuu personalitatea, pana in intimitatea ei cea mai profunda.

Putem conchide ca intre cele doua realitati psihice "personaj" si "persoana" (ca manifestare in plan comportamental a personalitatii) se instituie o dialectica. Cei doi termeni ai diadei personalitate - personaj, se presupun si se conditioneaza reciproc. Intre personalitate si personaj pot exista relatii de armonie, de "comunicare", de "consonanta". Orice modificare de variabila, orice disonanta intre personalitate si personaj, genereaza disconfort psihic. Daca situatiile de dezacord dintre personalitate si personaj se perpetueaza si se adancesc, se poate ajunge la cazuri patologice, de destructurare si dezorganizare ale personalitatii (dedublari, depersonalizari).

O serie de structuri si configuratiile particulare de personalitate cum ar fi: personalitatea introvertita, personalitatea accentuata, personalitatea instabila, personalitatea "ca si cum", personalitatea falsa, personalitatea narcisica, personalitatea multipla (dedublata) si personalitatea convertita, se constituie la limita dintre personalitate si personaj, sub presiunea individualului si / sau a socialului, ca rezultat al actiunii unor procese psiho-dinamice aparute la interferenta dintre constient si inconstient. Aceste "entitati psihice" apar in functie de raportul de forta stabilit intre cele trei structuri ale personalitatii: Sine, Eu si Supraeu si se inscriu de-a lungul unui continuum situat intre registrul normal - cand au functie adaptativa, pana la cel patologic, cand indeplinesc predominant rolul de mecanisme de aparare ale Eului.

Personalitatea si personajul sunt doi termeni ai unei relatii dinamice, de interconditionare; oricare termen poate fi considerat drept premisa, conditie si rezultat pentru celalalt; modificarile produse la nivelul uneia din variabile are consecinte mai mult sau mai putin directe, mai mult sau mai putin vizibile, dar cu necesitate existente, la nivelul celeilalte variabile.