Probleme de comunicare la bolnavii cu tulburari cognitive

Medicul, psihologul si personalul medical se afla in situatie de mare dificultate atunci cand este nevoit sa comunice cu pacientii cu tulburari cognitive grave cum ar fi bolnavii de boala Alzheimer sau alte tipuri de dementa. Credem ca o serie de sfaturi generale pot ajuta specialistii in acest demers:

Incurajati persoana sa poarte ochelarii (si aparatul auditiv) in toate situatiile in care ii purta si inainte de debutul problemelor de dementa.

Nu puneti intrebari in timp ce sunteti cu spatele, facand altceva si nici cand priviti in alta directie.

Asezati-va aproape de pacient, fie in fata sa, fie langa dansul, astfel incat sa va poata vedea si auzi cat mai bine.

Conversatia va decurge mai usor daca lipsesc factorii care distrag atentia (TV, radio-ul trebuie inchise).

Mai intai incercati sa stabiliti contactul vizual. Pronuntand numele persoanei sau atingerea bratului va poate fi de ajutor.

Cand pacientul va intelege cu mare greutate, modificarea modului dvs. de a vorbi pot fi de ajutor. Intotdeauna faceti mesajul mai clar.

Folositi propozitii scurte, simple. Nu folositi mai multe cuvinte decat este nevoie.

Vorbiti clar.

Lasati timp pentru fiecare propozitie sa fie perceputa si inteleasa.

Repetati ce ati spus daca vi se pare ca nu a inteles.

Subliniati cuvintele importante.

Daca este posibil aratati obiectul sau persoana despre care vorbiti.

Incercati sa evitati intrebarile care pot avea multiple raspunsuri elaborate. Cel mai bine este sa folositi intrebari la care se raspunde cu 'da' si 'nu'.

O serie de afirmatii pe care familia sau apartinatorii le fac despre pacient trebuie sa atraga intotdeauna medicului sau psihologului catre existenta acestor tulburari cognitive. Nerecunoasterea locurilor obisnuite, afirmarea unor intalniri cu persoane de mult disparute sau avand alta varsta decat cea reala (de ex., pacientul afirma ca e in casa altcuiva, ca a venit strabunica si l-a vizitat, ca a trebuit sa se duca ieri la servici, desi e la pensie de cinci ani.). De asemenea repetarea frecventa a acelorasi lucruri sau acuze intr-un interval scurt de timp sau tendinta irezistibila a pacientului de renunta sa vorbeasca despre situatia actuala si a vorbi despre trecut este un semn ca atentia si memoria de scurta durata nu functioneaza corespunzator.

Folosirea multor cuvinte intr-un sens necorespunzator sau amestecarea lor bizara trebuie de asemenea sa orienteze medicul spre diagnosticul de tulburare cognitiva.. Chiar daca ceea ce spune pare un nonsens, este important, ca oricand e posibil, sa-l ascultati si sa-i aratati ca sunteti interesat. In acest timp fiti atent la ce gandeste urmarind elemente non-verbale - tonul vocii, limbajul trupului, expresiile faciale.

Uneori chiar dificultatea in initierea si mentinerea conversatiei este suficienta pentru orientarea diagnosticului. Se recomanda prudenta si tact din partea medicului aflat in contact cu un astfel de bolnav pentru ca sublinierea deficitului cognitiv sau comunicarea directa a diagnosticului de dementa poate declansa o reactie catastrofica. Comunicarea cu astfel de pacienti, dar atentie, si cu majoritatea pacientilor varstnici, este un adevarat exercitiu de virtuozitate profesionala.