Raportul dintre factorii de personalitate si creativitatea adolescentilor

Raportul dintre factorii de personalitate si creativitatea adolescentilor

Privind adolescenta din perspectiva creativitatii se poate adopta o dubla pozitie :

• alaturi de multiplele transformari in plan biologic, psihologic, si axiologic, creativitatea isi revendica drepturile cu o intensitate mai mare decat la celelalte etape de varsta ;
• creativitatea ar putea si trebuie sa constituie un argument esential al autodefinirii, autodescoperirii si autoimplicarii adolescentului in plan social .

Deoarece in literatura de specialitate apar, uneori, informatii contradictorii in ceea ce priveste raportul creativitastii cu o serie de factori interni sau externi, am gasit de cuviinta sa studiez implicarea acestor tipuri de factori in determinarea creativitatii la adolescenti. Lotul investigat a cuprins un numar total de 183 de subiecti, elevi in clasa a-XII-a la cateva licee din Iasi, ceea ce a favorizat ca rezultatele obtinute sa permita un anumit grad de generalizare pntru acest tip de populatie. Alaturi de unii factori biologici si socio-educationali, m-am oprit si asupra unor dominante ale personalitatii adolescentilor relevate de unele teste/chestionare de personalitate.

Pentru a realiza obiectivele cercetarii, care presupun nu numai evaluarea prezentei si intensitatii sau nivelului unor factori (trasaturi) de personalitate ai adolescentului, dar si examinarea acestora in raport cu creativitatea, primul pas care s-a impus a fost gasirea unui criteriu pentru extragerea sau identificarea subiectilor creativi. Intre a-i selecta pe criteriul creativitatii actualizate si cel al creativitatii potentiale, am acordat ponderea principala primului criteriu. In acest sens, am utilizat un chestionar de creativitate manifesta, cu ajutorul caruia am extras din lotul ales toti subiectii care pana la acea varsta si-au valorificat deja potentialul creativ.

Scorurile la factorii de personalitate au permis calcularea valorilor medii ale acestor factori pe intregul lot de subiecti (N=183), pe lotul subiectilor cu creativitate actualizata () si pe lotul subiectilor cu creativitate potentiala (), precum si diferenta dintre mediile loturilor ..si.. Similar am procedat si cu trasaturile gandirii creative (originalitate, fluenta si flexibilitate).

Din lotul total al subiectilor (N=183) am ales cate doua perechi de subloturi pentru fiecare dintre factoriii de personalitate la care mediile corurilor sunt relativ mai accentuate, respectiv nevrozism, exaltare, emotivitate si tensiune energetica. Fiecare pereche de subloturi a fost alcatuitain ordinea scorurilor maxime (), respectiv minime (sublotul ..), obtinute la factorii de personalitate amintiti. Fiecare sublot in parte cuprinde un numar de subiecti (primii, respectiv ultimii, in ordinea scorurilor obtinute, subiectii cu scoruri intermediare nefiind luati in calcul). Limitele intervalurilor fiecarui sublot au fost stabilite prin metoda quartilelor, fiin alesi subiectii din quartilul 1 si respectiv quartilul 4 (cei din quartilul 1 alcatuiesc sublotul cei din quartilul 4 alcatuiesc sublotul . . ..). Pentru fiecare sublot astfel format s-au calcualt mediile scorurilor obtinute a estimarea nivelului fluentei, flexibilitatii si originalitatii gandirii prin proba de utilizari neobisnuite « Bastonul ».

Dintre trasaturile considerate a fi mai accentuate la varsta adolescentei, nevrozismul, exaltarea, anxietatea si emotivitatea s-au dovedit a fi conforme cu ipoteza, in sensul ca la acestea s-au obtinut valori ale mediilor care sunt oarecum semnificative, daca ne raportam la populatia etalon. In ce priveste demonstrativitatea, radicalismul-conservatorismul si dependenta-independenta fata de grup, mediile obtinute nu ne [permit sa emitem o concluzie clara, chiar daca la unii subiecti scorurile obtinute au fost destul de ridicate la aceste trsaturi. In plus, la factorul integrare, mediile obtinute sunt la limita, ceea ce ne-ar putea sugera faptul ca la aceasta varsta integrarea este in plin proces de desavarsire si incepe deja sa capete contur. Acelasi lucru se poate spune si despre factorii considerati a fi nespecifici pentru adolescenta ; forta eului si supraeului si inroversiunea-extraversiunea, care au valori la limita sau sunt prezentate in egala masura, cum este cazul celor din urma. La factorul tensiune energetica, mediile obtinute ne arata prezenta unui oarecare surplus energetic , tradus prin neliniste, agitare, incordare, iritare si prezenta unui sentiment de frustrare. Pentru a verifica daca exista diferente semnificative la acesti factori intre lotul subiectilor cu creativitate actualizata . . . Si lotul subiectilor cu creativitate potentiala. , am efectuat un calcul de semnificatie a diferentelor dintre medii pentru fiecare factor de personalitate in parte. Valori semnificative ale coeficientului de semnificatie p au fost obtinute pentru urmatorii factori : anxietate (p=0,004), forta supraeului (p=0,013), radicalism-conservatorism (p=0,028), dependenta-independenta fata de grup (p=0,037) si nevrozism (p=0,05). La ceilalti factori nu s-au obtinut valori semnificative pentru diferenta dintre medii la cele doua loturi. Rezultatele enumerate ar pute justifica urmatoarele observatii :

• subiectii care nu au reusit sa-si actualizeze potentialul creativ au media scorurilor la anxietate mult mai mare decat subiectii creativi, ceea ce sugereaza ideea ca anxietatea ar putea fi un factor inhibitor in calea manifestarii potentialului creativ ;
• mediile la factorul forta supraeului sunt raltiv mici, ceea ce ar putea insemna existenta unui supraeu slab, aflat in plin proces de formare si dezvoltare la aceasta varsta. Desre subiectii aflati in avans la acest proces se poate spune ca sunt in avans si la manifestarea potentialului creativ ;
• pentru factorul radicalism-conservatorism mediile sunt studiate in mijlocul intervalului de notare, facand dificila enuntarea unor comentarii pertinente. Singura observatie ar putea fi legata de tendinta subiectilor deschisi spre radiaclism (dorinta de a schimba,  de a investiga noul, de a impune progresul) de a-sai manifesta relativ repede potentialul creativ decat ceilalti ;
• pentru factorul dependenta-independenta fata de grup mediile fac parte tot timpul din mijlocul intervalului de notare, iar diferenta dintre mediile celor doua loturi ne-ar putea sugera ideea ca subiectii cu o oarecare dependenta de grup si-ar manifesta relativ mai repede potentialul creativ decat cei cu tendinta de a fi independenti fata de grup, cu alte cuvinte grupul ar fi un factor stimulator al potentialului creativ (cel putin la aceasta varsta) ;
• s-ar parea cu o doza de iritabilitate (nevrozism) mai ridicata isi manifesta  potentialul creativ mai tarziu deact ceilalti, insa nu trebuie omis faptul ca media pe intreg lotul de subiecti sugereaza o oarecare accentuare a iritabilitatii la varsta adolescentei.

Aceste date privind factorii de personalitate ne permit formarea unei idei de ansamblu asupra uor tendinte mai mult sau mai putin accentuate, dar nu exclud nici pe departe existenta unor cazuri care vin sa contrazica ideea generala. De acea , in abordarile individuale valorile mentionate isi pierd din relevanta si este necesara o analiza focalizata pe subiectul in cauza.

Din datele obtinute se observa ca diferentele mediilor la gtrasaturile gandirii creative sunt net in favoarea lotului de subiecti cu potential creativ actualizat. In verificarea acestei supozitii am calculat si de aceasta data valorile coeficientului de semnificatie a diferentelor dintre mediile celor doua loturi, care de fiecare data ia valori mai mici de 0,001, ceea ce confirma (daca mai era nevoie) ipoteza ca subiectii cu potential creativ actualizat au un randamnet mai bun al gandirii creative decat cei cu potentialul creativ neactualizat.

Pentru  a incerca o raportare a factorilor de personalitate la anumite trasaturi ale gandirii creative am selectionat patru factori considerati a fi relavanti atat din punctul de vedere al valorilor obtinute, cat si al dominantei lor in structura de personalitatea adolescentului, si anume nevrozismul, exaltarea, emotivitatea si tensiunea energetica. S-a putut observa ca ppentru subloturile formate ( diferentele dintre mediile trasaturilor gandirii creative la factorii nevrozism, exaltare si emotivitate sunt relativ mai mici, iar coeficientul de semnificatie a diferentelor dintre aceste medii a aratat ca nu se pot trage niste cincluzii ferme, valorile lui p fiind lipsite de semnificatii in aceste situatii. In schimb, la factorul tensiune energetica diferentele dintre medii s-au dovedit a fi semnificative , fapt confirmat de valorile lui p ; astfel, pentru originalitate p=0,001, pentru fluenta p=0,003 si pentru flexibilitate p=0.001. Aceste rezultate vin sa argumenteze ideea, oarecum surprinzatoare, ca subiectii cu o tensiune energetica ridicata (agitati, dinamici, tensionati, cu sentimente de frustrare) obtin performante mai bune la gandirea creativa decat subiectii cu tensiune energetica redusa (calmi, destinsi, fara sentimente de frustrare In acest caz productia gandirii creative ar putea cintribui la procesul de adaptare si integrare a adolescetului cu tensiune energetica ridicata in grupul social, bineinteles in masura in care grupul il valorizeaza si il apreciaza pentru produsele creativitatii sale.

In final se impun cateva concluzii pe care le-am desprins de-a lungul desfasurarii demersului experimental in toate etapele sale :

1. Creativitatea, atat prin proces, cat si prin produs, are un caracter specific individului, unicitate conferita de insasi specificitatea persoanei, creatoare sau nu. De aici necesitatea utilizarii complementare a unor standarde explicite si consistente pentru evaluarea potentialului si performantei creatoare si a studiului « clinic », strict individualizat. In dinamica factoriala a creativitatii , dimensiunea psihologica a personalitatii ramane o conditie esentiala si necesara, dar nu si suficienta ; in cunoasterea si in educarea creativitatii nu vom ignora factorii biologici (ereditate, varsta, sex, sanatate mintala), socio-educationali si de experienta a vietii.
2. Creativitatea, ca dimensiune psihica, trebuie descrisa prin insumarea ponderata a datelor relevante din cercetarile bazate pe crietrii bine definite si corelarea cu alte dimensiuni psihice, fara a renunta la algoritmul lucrului cu unitati mici de comparatie si corelatie,raportate la unitatea de masura a psihismului in globalitatea sa si la caracterul dinamic al functiilor psihice ; altfel spus, renuntarea la modelul atomist-descriptiv unilateral, selectiv in intelegerea fenomenului psihic, si transferul demersului explicativ  catre un model de tip sistemic, interactionist, care sa accentueze relatiile dintre elemente, tipul acestor relatii si eventualele transformari care ar putea surveni la nivelul lor prin interventia unor factori bine determinati.
3. Ca orice demers din campul cercetarii psihopedagogice, si cercetarea creativitatii este tributara subiectivitatii in relevarea si interpretarea datelor. Din fericire, spre deosebire de unele procese psihice, creativitatea este o latura perceptibila substantilaizata in « produs », ceea ce ii ofera o relevanta crescuta in aria interpretarilor ulterioare.
4. Finalitatea cercetarii creativitatii are un puternic impact social si economic tradus prin costul (uneori foarte ridicat) al produselor creativitatii. Cunosterea in detaliu a specificului proceselor si fenomenelor, precum si a particularitatilor psihice, biologice, sociale si educationale implicate in actul creativ va conduce la cresterea eficientei metodelor si tehnicilor de educare, antrenare si stimulare a creativitatii.

Putem conchide ca adolescenta si creativitatea sunt doua notiuni perfect compatibile, deoarece adolescenta, privita ca o varsta in sine, poate gasi in sfera creativitatii argumentele necesare reusitei adolescentului aflat in lin proces de integrare si devenire sociala, la care stabila este instabilitatea, constanta este evolutia inconstanta, in salturi si inegala a dimensiunilor personalitatii.