La etapa data psihoneurologul obtine informatii despre nivelul dezvoltarii limbajului, particularitatile emotional expesive, constientizarea prezentei bolii si starii de catre bolnav, atitudinea fata de boala si fata de sine- ca bolnav.
Daca bolnavul intelege adecvat vorbirea adresata, i se explica obiectivele cercetarii si este rugat sa fie atent deoarece probele se vor prezenta o singura data.
Prin convorbire psihologul clarifica toate datele amnestice (informatii despre dezvoltarea psihofizica pana in prezent, date despre dominanta manii- dreptaci-stangaci a bolnavului sau altor rude,). Se abordeaza un tempou de prezentare a itemilor individual; nu se recomanda sa se precipite bolnavul, insa trebuie sa fixeze perioada de latenta, ezitarile inainte de a prezenta solutia, toate momentele anticipatoare (premargatoare): inactivitate, stimulare adaugatoare, impulsivitate, distragerea atentiei, extenuare psihica. Acestea au o mare importanta in diagnosticul topic.
In dependenta de starea bolnavului cercetarea se desfasoara fie integral, fie partial in decurs de cateva zile.
Setul de metode psihoneurologice prezentat in continuare a fost elaborat de Vasserman (1995), bazandu-se pe modelul lui A.R.Luria. El consta din doua variante: completa si incompleta. Varianta incompleta se aplica in expres-diagnostic cand simptomele patologice sunt slab evidentiate. Varianta include asa numitele probe "sensibilizante" directionate inspre elucidarea tulburarilor neesentiale a functiilor psihice superioare. Uneori se recomanda sa se inceapa examinarea cu aceste probe, daca bolnavul in timpul convorbirii n-a reclamat perturbatii relevante in vorbire, recunoastere, in actiuni, memorie. Excluderea probelor mai putin complexe reduce timpul cercetarii. Succesiunea metodelor se pastreaza. Probele "sensibilizante" sunt evidentiate prin "*".
