Incep acest eseu despre "vis" cu o notiune care poate parea mai departe de conceptual de vis decat multe altele, dar este primul cuvant in afara de Freud care imi vine in minte atunci cand ma gandesc la ce inseamna visul.
Omul utilizeaza cuvantul scris sau vorbit pentru a transmite mesaje celor din jur. Limbajul sau este plin de simboluri, dar el foloseste, semne sau imagini care nu sunt strict descriptive, precum abrevierile, succesiunile de initiale(ONU, UNICEF), nume de medicamente. Toate acestea nu au semnificatie prin ele insele, insa au capatat semnificatie prin folosirea lor generalizata. Acestea nu sunt simboluri ci semne care conduc numai la obiectele carora le sunt asociate.
Simbolul este un termen, nume sau imagine care, chiar si atunci cand ne sunt familiare in viata cotidiana, poseda totusi implicatiile care se adauga la semnificatia lor conventionala. Simbolul implica un oarecare necunoscut, ascuns pentru noi, un sens in plus fata de cel evident si imediat. Cuvintele, imaginile simbolice, au un aspect "inconstient" mai vast, care nu s-a definit niciodata cu precizie si nici nu a fost explicat pana la capat.
Deoarece o multime de lucruri se situeaza dincolo de limitele intelegerii umane utilizam constant termeni simbolici pentru a reprezenta concepte pe care nu putem nici sa le definim si nici sa le intelegem complet. Chiar perceptia realitatii este incompleta, omul nu percepe niciodata totul pentru ca simturile ii limiteaza perceptia sa asupra lumii inconjuratoare. Iar atunci cand simturile lui reactioneaza la fenomenele reale la senzatii vizuale sau auditive, sunt transpuse din domeniul realitatii in cel al mintii si astfel devin realitati psihice cu o natura incomplet cognoscibila.
Apoi la aceste aspecte inconstiente ale personalitatii noastre constiente trebuie sa adaugam evenimentele de care nu am luat cunostinta in chip constient. Noi le-am inregistrat, fara stirea noastra, si putem sa luam constiinta de ele prin reflectarea profunda, sau cand vor tasni mai tarziu din inconstient ca o gandire de mana a doua. Aceasta gandire se poate manifesta sub forma unui vis.
Aceasta este pe scurt un traseu posibil de a ajunge la conceptul cheie al acestei lucrari. Iar daca atunci cand spui vis de gandesti la Freud, aflam ca si el s-a gandit la simbolul visului.
In inegalabila sa lucrare dedicata viselor si interpretarii lor in psihanaliza, Traumdeutung, Freud aminteste si de faimoasele "chei de vise ", aceste adevarate manuale de interpretare de uz comun. Apreciind faptul ca mentalitatea populara acorda viselor semnificatie, spre deosebire de savantii contemporani lui, care nu vedeau in ele decit manifestari nervoase aberante, Freud nu intirzie insa sa le puna intr-o lumina critica.
O "cheie a viselor " este, in fapt, o "metoda de descifrare ", "intrucit trateaza visul ca pe o scriere secreta, caz in care fiecare semn este tradus printr-un semn corespondent, cu ajutorul unei chei sigure"
Iata cum am putea utiliza o asemenea "metoda de descifrare ".
Sa zicem ca am visat urmatoarele: Am mers la gara sa iau trenul si am descoperit brusc ca mi-am uitat bagajele . Deschid o "cheie a viselor " si aflu ca: "mersul cu trenul " inseamna "un necaz care te paste de unde nu te astepti ".
"Bagajele " sint "o veste buna " sau "imbogatire rapida, neas- teptata ".
"A uita " (bagajele) - "ceva de care nu stii dar vei afla la timpul potrivit "; "veste " ( "de peste mari si tari "). Interpretarea visului nu este greu de elaborat daca construiesc o relatie logica intre toate aceste elemen- te: Imbogatire peste noapte in urma unei nenorociri (probabil un deces) a unei persoane (rude) indepartate; mostenire etc.simbolurile folosite in vis servesc de cele mai multe ori la a ascunde personae, parti ale corpului vizand sexualitatea. De axemolu organelle genitale utilizeaza o colectie de simboluri bizare si obiecte ciudate: arme ascutite, obiecte lungi si rigide, trunchi de arbori, bastoane, pentru organelle sexuale masculine, iar pentru cele feminine: dulapuri, cutii, masini, sobe, camere. Cunoasterea simbolurilor ne poate ajuta la traducerea a ceea ce ramane neclar in continutul manifest al visului.
Sigmund Freud este primul care a incercat sa exploreze empiric fundalul inconstient al constiintei. El a luat ca ipoteza faptul ca visele nu sunt produsul hazardului, ca ele se afla in relatie cu gandurile si cu problemele noastre constiente.
In epoca "prestiintica", umanitatea nu-si pierdea timpul cu interpreatarea viselor. Cei care si le aminteau le considerau ca fiind manifestari binevoitoare sau ostile a unor forte supranaturale. Mai tarziu, stafeta a fost predata psihologilor si aproape toti savantii lumii contemporane, spunea Freud, sunt de accord in a atribui geneze visului activitatii psihice a omului "am aplicat imaginilor visului acelasi procedeu de investigare care fusese testat in analiza imaginilor psihotice. Sentimentele de angoasa si onsesiile sunt incompatibile cu o constiinta normala, exact ca si visele pentru o constiinta aflata in starea de veghe. Originea lor, ca si a viselor, se afla in adancurile inconstientului."
Freud si Josef Breuer au constatat ca simptomele nevrotice, isteria, anumite tulburari psihice, comportamente anormale au in realitate un sens simbolic. Reactiile fizice ale acestor bolnavi nu sunt decat una din formele in care se manifesta problemele care le tulbura inconstientul. Aceste probleme se exprima si mai frecvent in vise.
Si de la aceasta concluzie Freud a ajuns la ipoteza ca daca incurajam visatorul sa-si comenteze imaginile viselor sale si sa-si exprime gandurile sugerate de ele, el va releva fundalul inconstient al tulburarilor de care se plange. In sustinerea acestei ideii o sa aduc pe scurt in discutie tribul Senoi. . Exista o cultura minuscula, localizata undeva in Malaiezia, de la care chiar si Jung a avut de invatat. Este vorba de tribul Senoi, care traieste in padurile ecuatoriale din centrul Malaieziei, departe de orice interactiune cu civilizatia moderna. Marturiile despre tribul SENOI sunt descrise pentru prima data in 1969 de catre prof. Kilton Stewart. Aceasta mica societate nu cunoaste probleme sociale, doar o armonie perfecta care dureaza de secole; nu se cunoaste cand a avut loc vreun conflict in cadrul acestui trib. Cum au reusit?
Prin practicarea unor metode speciale de interpretare a visurilor, sub indrumarea directa a conducatorului spiritual al tribului, pe care-l numesc tohat. Desi traiesc in cabane de lemn, suspendate, dimineata are loc un ritual neobisnuit: membrii fiecarei familii se aduna la un loc, povestindu-si si analizandu-si visurile din timpul noptii, sub indrumarea tatalui sau a fratilor mai mari. Apoi, toti barbatii tribului se aduna la tohat pentru a prezenta visurile mai importante. Acesta il va indruma pe fiecare, in functie de visurile pe care le-au avut. Iar rezultatele sunt exceptionale, dovedite de bunastarea din cadrul tribului datand de sute de ani.
Freud a acordat o importanta particulara viselor ca punct de plecare pentru tehnica "asociatiilor libere". Insa Jung incepe sa aiba indoieli asupra acestei metode si a utilitatii sale, indoieli care se intaresc atunci cand un prieten in cursul unui voiaj in Rusia a sesizat ca anumite cuvinte straine pe care le vedea pe panouri i-au produs o stare de reverie, el atribuia acelor cuvinte, pe cere nu le intelegea defel tot felul de sensuri. El descoperise cu neplacere subiecte dezagreabile, ingropate de mult in memoria sa, lucruri pe care dorise sa le uite si pe care constiinta sa le uitase. El izbutise sa descopere ceea ce psihologii numesc "complexe", adica teme afective refulate, susceptibile de a provoca tulburari permanente in viata noastra psihica sau chiar nevroze. Concluzia lui Jung este ca atunci cand vrei sa descoperi comlexele unei personae nu este necesar sa ai ca punct de plecare visul pentru asocierea libera ci se poate ajunge aici din orice punct al circumferintei, de exeplu de la un tablou abstract sau un alfabet chirilic.
Aceasta este doar o prima diferenta de viziune in ceea ce priveste visul la cei doi psihanalisti. Si cum altfel am putea noi sa intelegem si sa avem o definitie cat mai cuprinzatoare a visului daca nu in "disputa" celor doi?
Mai departe Jung cauta o alta utilitate viselor si spune el " nu cumva ar fi mai oportun sa accord mai multa atentie formei si continutului visului, in loc sa ma las centrat de "asocierea libera" care ajunge la complexe" avand in vedere faptul ca deseori visele au o structura bine definita, un sens vizibil si manifesta o idée sau intentie subiacenta.
Noua tehnica a lui Jung tinea cont de toate aspectele mai vaste si mai variate ale visului. De exemplu actul sexual poate fi simbolizat printr-un numar mare de imagini diferite, iar printr-un process de asociere, aceste imagini ne conduc la idée de raporturi sexuale si la complexele specifice care influenteaza comportamentele sexuale ale unui individ. Dar am aflat deja ca la acesta concluzie putem ajunge si prin reverie declansata de un tablou abstract. Astfel putem presupune ca visul poate contine un mesaj altul decat cel sexual. " Un om viseaza ca introduce o cheie intr-o broasca, ca manuieste o bata sau ca izbeste intr-o poarta cu un berbec. Fiecare din aceste instrumente poate fi privit ca un symbol sexual. Dar faptul ca inconstientul a ales una din aceste imagini are o importantpa deloc de neglijat. Problema reala este de a intelege de ce a fost preferata cheia in locul batei sau a berbecului. Deci nu actul sexual a fost desemnat ci o alta situatie psihologica."
In timp ce asocierea libera ne antreneaza din ce in ce mai departe de materialul original al visului printr-un demers de zig-zag, Jung considera ca metoda sa determina mai degraba sa facem o "plimbare" circulara care are ca centru imaginea visului.
In paralela cu ceea ce Jung scrie, Freud descrie procesul de analiza a visului.
Analiza visului incepe cu izolarea tuturor detaliilor pentru a desface astfel legaturile care le leaga unele de altele. Fiecare dintre aceste detalii este supus asociatiilor libere de ideii care I se ofera. Prin acest procedeu se obtine un ansamblu de ganduri si reminescente printer care se afla un numar mare de elemente esentiale ale vietii intime a visatorului. Materialul astfel relevant prin analiza visului se gaseste in stranse relatii cu visul insuti, dar o simpla examinare a continutului visului nu l-ar fi descoperit, mai ales ca visul este uneori incoerent, inteligibil si lipsit de orice elemente afective.
Ce este operatia de interpretare a visului, realizata de Freud din perspectiva lui J. B. Pontalis?
Mai intai are loc o substitutie a imaginilor cu ascultarea unei relatari. Apoi, in are loc o readucere a acestei relatari, in forma de discurs subordonata logicii, la forma unui text. Abia aici incepe "travaliu" de interpretare, prin descompunerea , dezlegarea, destramarea textului pentru ca , in ultima analiza, sa ajungem la enuntarea acelei Wunsch(pofta, dorinta). Pentru a intelege mai bine, Pontalis allege metafora trenului: relatarea visului ar fi ceea ce calatorul povesteste despre calatoria sa la revenirea acasa. Wunsch ar fi ceea ce l-a indemnat, in starea de excitare, neliniste si asteptare sa ia trenul. Dar povestitorul si cel care asculta ignora acest lucru ca si cum gara din care incepe calatoria nu at figura, ci numai gara de destinatie(relatarea) si statiile intermediare(asociatiile). "Trenul de ganduri" nu o ia niciodata pe calea cea mai scurta, ci pe o traiectorie extreme de complicata. Cel care viseaza isi inventeaza parcursul care este numai al lui, isi are propria retea. Autorul vede in vis un mister, o enigma pe care Freud o neglijeaza, el "rupe vraja visului", visul nu mai este calea regala, interpretarea fiind considerata aceasta cale.
Visul, considera Freud, este un substitute al intregului continut intelectual si sentimental al asociatiilor de idei la care analiza ajunge. Visul, asa cum se gaseste in memorie este opus aterialului care va fi furnizat mai tarziu de analiza. Primul este continutul manifest al visului iar al doilea continutul latent al visului. Procesul de transformare a visului latent in vis manifest se numeste mecanismul visului.
