Caracterizarea personajului principal Harap-Alb din basmul cult Povestea lui Harap-Alb de Ion Creanga

Caracterizarea personajului principal Harap-Alb din basmul cult Povestea lui Harap-Alb de Ion Creanga

Aparut in revista Convorbiri literare (1877),basmul cult apartinand prozatorului Ion Creanga are ca tema conflictul dintre bine si rau,incheiat prin victoria fortelor binelui. Personajele sunt fiinte umane, dar si infatisari himerice, cu un comportament omenesc, purtatoare ale unor valori simbolice, respectiv binele si raul, in diversele lor ipostaze. Personaj principal, prezent in toate momentele subiectului, Harap-Alb se diferentiaza de personajele basmelor populare prin comportamentul verosimil. Acesta nu are puteri supranaturale, lamentandu-se de cate ori trebuie sa treaca probele impuse de Span. Personaj complex, Harap-Alb accede la statutul de erou, dobandind insusirile exceptionale: curaj, vitejie,mila,bunatate, generozitate, inteligenta , dupa ce parcurge mai multe trepte ale cunoasterii si suferintei.Daca portretul fizic este mai mult schitat : el este mezinul, numit boboc, deci este foarte tanar, in schimb portretul moral are complexitate, fiind realizat mai ales cu ajutorul caracterizarii indirecte si directe, dar si prin metoda comportamentista. Dupa plecarea de acasa, mezinul incalca sfaturile tatalui, este inselat de viclenia Spanului, intra in fantana, devine, sub juramant, sluga acestuia si isi pierde identitatea imperiala. Insusirile realiste ale personajului principal reies din caracterizarea directa a naratorului obiectiv, evidentiind inocenta si imaturitatea protagonistului:" fiul craiului, boboc in felul sau la treburi de aiste" Acesta este caracterizat in mod direct si de Sfanta Duminica, atunci cand ii spune ca

" puterea milosteniei si inima ta cea buna te ajuta". Aceasta ii reproseaza insa ca este slab de inger si mai fricos decat o femeie. Trasaturile negative confera verosimilitate personajului, diferentiindu-l de eroii basmelor populare. Sensul etic al initierii lui Harap-Alb este evidentiat tot de acest personaj cu atribute sacre, spunandu-i ca, atunci cand va ajunge mare si tare, ii va intelege pe cei asupriti si necajiti.

Actiunea contribuie la caracterizarea indirecta a personajului, prin fapte, comportament, relatii cu celelalte personaje.Ca si in alte basme, superioritatea mezinului se dovedeste de la inceput, pentru ca el se rusineaza de mustrarile tatalui, facandu-se ros cum ii gotca. In scena intalnirii cu Sfanta Duminica se dovedeste superficial si orgolios, iar in cea a intalnirii cu Spanul se vede ca este lipsit de experienta, deci neinitiat, devenind supusul acestuia. Spanul ii va da numele de "Harap-Alb", constructie oximoronica, avand o functie caracterizanta, prin evidentierea dublului statut al eroului: "Harap" (evoca statutul de rob, sluga), iar "Alb" ( evoca originea nobila). Fiinta rea, Spanul ii ia armele, iar cand ajung la curtea Imparatului Verde, il supune la trei probe, in care eroul dovedeste curaj, istetime, perseverenta, maturitate: aducerea salatilor din gradina ursului, aducerea nestematelor si aducerea fetei Imparatului Ros, fiind ajutat de personajele donatori, fata de care, la randu-i, dovedise mila, sau de cei cinci tovarasi cu care pleaca in petit. Desavarsirea maturizarii se realizeaza odata cu parcurgerea ultimelor doua experiente fundamentale ale vietii, iubirea si moartea. Dragostea fetei farmazoane il readuce din moarte la viata, astfel incat, printr-o rasturnare de situatie, specifica basmului,statutul moral, psihologic si social al protagonistului se schimba in mod radical: mezinul devine sluga umila, iar in final isi asuma conditia de Imparat. Caracterul profund uman al eroului reiese din acele scene in care se confrunta cu situatiile-limita, fata de care se simte neputincios.Cand Sfanta Duminica se inalta in vazduh, acesta este uimit si inspaimantat. Temerile, neputinta, frica dezvaluie complexitatea, firescul si verosimilitatea personajului: "De-as muri mai degraba", " tare mi-i greu inaintea ochilor". In final, acesta beneficiaza de rasplata specifica oricarui erou din basmele romanesti: antagonistul este demascat pentru lipsa lui de omenie, iar protagonistul se va insura cu cea care il iubeste, mostenind imparatia unchiului sau.

In concluzie, drumul percurs de protagonist se constituie intr-un bilgungsroman, ilustrand ideea ca orice personalitate se formeaza in urma acumularii unor experiente de cunoastere. Harap-Alb este un personaj reprezentativ pentru basmul cult, ilustrand tipul eroului care isi asuma conditia umana, cu toate limitele ei.

In opinia mea, acest personaj constituie un reper pentru tanara generatie, tentata sa ignore importanta initierii, ca forma de cunoastere a sensurilor profunde ale existentei. Desi ignorate de lumea (post)moderna, virtutile reprezentate de literatura traditionala

( ascultare,mila, bunatate, perseverenta) confera fiintei umane adevarata desavarsire.