I. Viata lui B.St.Delavrancea
I.1 La margine de Bucuresti
Satul Dela Noua devenise cu timpul un fel de mahala a Bucurestiului unde se stabilisera , alungati de saracie si de diverse conflicte sociale , tarani din mai multe localitati ale tarii , cu precadere din partile Vrancei . Acestia fusesera atrasi si de perspectiva unor castiguri mai bune prin practicarea carausiei .
Printre familiile de carausi stabilite in Dela Noua se numara si cea a lui Stefan Tudor Albu , ai caror stramosi se trageau de prin partile Vrancei .
Ultimul dintre cei noua copii nascuti de mama Iana , sotia lui Stefan Tudor Albu , a vazut lumina zilei la 11 aprilie 1858 si a primit numele de Barbu . Patru din fratii mai mari mor de copii ramanand in viata trei baieti si doua fete : Nicolae , Maria , Constantin, Uta si Barbu .
Numele tatalui scriitorului a suferit o metamorfoza obisnuita in intocmirea vechilor acte oficiale devenind din Stefan Tudor Albu , Stephanescu , iar mai apoi Stefanescu de unde si numele scriitorului Barbu Stefanescu . Pseudonimul Delavrancea , a fost folosit de catre scriitor ca un omagiu inchinat stramosilor sai vranceni .
Atat familia bunicilor cat si a parintilor erau cunoscute ca familii harnice si cinstite . Datorita acestor calitati bunicul scriitorului a fost ales staroste al breslei carutasilor din Bariera Vergului . Tatal scriitorului , om saritor la nevoile altora si devotat familiei , satul de greutatile vietii de caraus se zbate pentru a-si da copiii la studii inalte pentru a nu avea soarta lui . Astfel Nicolae ajunge avocat iar Constantin procuror . Cele doua fete , sunt inzestrate si maritate cu doi negustori bine situati .
I.2 Bunicii , copilaria si primii ani de scoala
Tot in mahalaua Dela Noua isi duceau viata si bunicii scriitorului ,Tudor si Musa Albu . Portretele realizate de Delavrancea celor doi bunici sunt o marturie dintre cele mai luminoase a dragostei scriitorului fata de intreaga taranime romana . Chipurile celor doi bunici l-au urmarit toata viata , oferindu-i subiecte literare tratate cu o duiosie unica in literatura noastra .
Sugestiv este portretul bunicului din povestirea Bunicul , care ramane peste ani adoima unei icoane dragi la care scriitorul se va inchina mereu . "Pletele lui albe si crete parca sunt niste ciorchini de flori albe ; sprancenele , mustatile , barba . peste toate au nins ani multi si grei . Numai ochii bunicului au ramas ca odinioara : Blanzi si mangaietori . "
La fel de bine este conturat si portretul bunicii in povestirea Bunica . " Era inalta si uscativa , cu parul alb si cret , cu ochii caprui , cu gura stransa si buza de sus crestata in dinti de pieptene de la nas in jos . Ea isi infigea furca cu caierul de in in brau si incepea sa traga si sa rasuceasca un fir lung si subtire . Glasul ei ma legana : genele mi se prindeau si adormeam . Avea o poala fermecata si un glas si un fus cari ma furau pe nesimtite si adormeam fericit sub privirile si zambetul ei . "
Vremea jocurilor si a povestilor trecu odata cu primi ani ai copilariei si incepu vremea invataturii .Initial fu dat unui dascal Ion Pestreanu (nea Nicuta) sa-l initieze in scriere si citire - o amestecatura de litere chirilice si latine . Urmeaza clasa a Ia si a II a la Scoala sucursala de baieti nr. 4 actualmente Scoala "B. St. Delavrancea " iar clasele a IIIa si a IVa la Scoala Domneasca , unde l-a avut invatator pe Ion Vuticescu , devenit celebru prin schita "Domnul Vucea ".
Primii ani de scoala au insemnat pentru copilul Barbu Stefanescu si primul contact cu o altfel de lume . A fost un puternic soc suferit de copil in confruntarea cu un invatator rautacios , patimas si partinitor - apropiat cu umilinta de fii celor bogati si dispretuitor fata de copiii saracilor . Aceasta confruntare ii va oferi scriitorului o atitudine critica si demascatoare a defectelor sociale pentru tot restul vietii .
I.3. Sclavia liceului si anii de studentie . Debutul in literatura
Copiii din mediul rural , ca si cei ai saracilor din marile orase , ajungeau mai greu elevi la liceele de prestigiu sau studenti . Dar cei care reuseau sa depaseasca greutatile impuse de conditiile materiale sau de alta natura si sa se afirme prin calitatile lor deosebite la invatatura sau prin talente de exceptie ajungeau personalitati de renume in viata noastra culturala , politica si stiintifica . Istoria acestui popor ne-a oferit nenumarate exemple in acest sens , iar unul dintre dintre aceste exemple este si Barbu Stefanescu Delavrancea , fiul unor tarani vranceni stabiliti in marginea Bucurestiului .
Din anul 1859 Barbu ajunge elev de liceu initial la Liceul "Gheorghe Lazar " si din clasa a II a la Liceul "Sfantul Sava" . Fiind bursier , datorita rezultatelor la invatatura, avea intretinerea si imbracamintea gratuite . Anii de liceu , mai ales prin faptul ca aproape tot timpul trebuia sa stea in internat , i-au lasat un gust amar asa cum avea sa descrie mai tarziu aceasta perioada in nuvela Bursierul : . sclavia liceului , masa bursierilor , soioasa si murdara , duhoarea bucatelor grase , cafelele cu lapte mirosind a caine plouat , plescaitul lacom a optzeci de tovarasi si pedagogii cu ifosul lor de parveniti , asezati in capetele celor doua mese lungi . iaca ce ma infioara si astazi cand ma gandesc la acea viata de sapte ani . "
Cu toate greutatile prin care a trecut insa , a avut si mari satisfactii oferite de recunoasterea talentelor sale literare si pictura de catre unii profesori ai liceului , care l-au apreciat si sprijinit in aspiratiile sale . Elev fiind debuteaza cu o poezie inchinata eroilor Razboiului de Independenta in ziarul Romania Libera .
Ultimul an de liceu ii aduce si debutul in volum cu o culegere de versuri juvenile sub titlul Poiana Lunga . Indata dupa dupa aparitia acestui volum , citeste in Convorbiri literare cateva din poeziile lui Eminescu . Gestul lui Delavrancea din aceasta perioada ramane unic in intreaga istorie literara romana . Inchinandu-se in fata geniului eminescian si recunoscandu-i totala superioritate in arta poeziei , se hotaraste sa-si retraga din librarii toate cartile . Astfel se face ca din primul volum nu s-a pastrat decat un singur exemplar . Acest gest de nobila recunoastere a adevaratelor valori nu-l indeparteaza insa de literatura , ci-l determina sa se apropie de acele genuri care-i ofereau posibilitati de afirmare in plinatatea fortelor sale .
Dupa terminarea Liceului "Sf. Sava " se inscrie la Facultatea de Drept . Insetat de cat mai multe cunostinte audiaza in paralel si cursurile unor profesori renumiti ai Facultatii de Litere , medicina si matematica . Are ocazia sa-l cunoasca pe marele critic Titu Maiorescu la cursul de logica . Este de altfel perioada cand este atras si de alte mari personalitati ale acelei epoci , care-i vor ramane aproape pentru tot restul vietii : Spiru Haret , Al . Vlahuta , Duiliu Zamfirescu si altii .
