Iona a fost publicata in 1968 alaturi de "Paracliserul " si "Matca ",dintr-o trilogiedramatica,intitulata sugestiv "Setea muntelui de sare ".
Titlul trilogiei este o metafora care sugereaza setea de Absolut a omului superior,iar cele trei drame care o compun sunt mediatii-parabole,realizate prin ironie.
Ilustrand titlul trilogiei, dramele "Iona " , "Paracliserul " si "Matca " sunt parabole pe tema destinului uman,parafrazand trei mituri fndamentale: mitul biblic(Iona), mitul mesterului Manole(Paracliserul) si potopului (Matca).
Drama "Iona " are la origine cunoscutul mit biblic al lui Iona, fiul lui Amitai.Iona este insarcinat sa propavaduiasaca cuvantul Domnului in cetatea Ninive,caci pacatele omenirii ajunsesera pana la cer.Iona primeste misiunea,dar se razgandeste si se ascunde pe o corabie cu care fuge la Tarsis.Dumnezeu il pedepseste pentru nesupunere trimitand un vant puternic care provoaca o furtuna pe mare. Corabierii banuiesc faptul ca Iona este cel care a atras mania cereasca,asa il arunca in valuri. Din porunca divina ,Iona este inghitit de un monstru marin si dupa trei zile si trei nopti petrecute in burta pestelui in pocainta, "Domnul a poruncit pestelui s ipestele a varsat pe Iona pe uscat ".
Subiectul acestei fabule biblice se intalneste in piesa lui Marin Sorescu numai ca pretext,personajul deosebindu-se de biblicul Iona prin aceea ca acesta din urma este inghitit de chit pentru ca voia sa fuga de o misiune,pe cand eroul lui Sorescu nu savarseste nici un pacat,se afla inca de la inceput "in gura pestelui " si nici nu are posibilitatea eliberarii de fapt .
Tema ilustreaza stigatul tragic al individului insingurat, care face eforturi disperate de a-si regasi identitatea, neputinta eroului de a inainta pe calea libertatii si a asumarii propriului destin,raportul dintre individ si societate,dintre libertate s inecesitate,dintre sens si nonsens, ca problematica filozofica existentiala.
Iona este pescar,este omul aflat in fata intinderii imense de apa,marea,care sugereaza libertate,aspiratie,iluzie si chiar deschidere spre un orizont nelimitat.
Iona, pescar pasionat,semnifica omul ce aspira spre libertate,aspiratie s iiluzie,idealuri simbolizate de marea care-l fascineaza.El incearca sa-si controleze destinul , sa-l refaca.Fiindca nu-si poate implini idealul,prinderea miticului peste,el este inghitit de un peste urias,intrand astfel intr-un spatiu inchis la infinit,care este si unica ratiune de a lupta pentru existenta,unde mereu pestele cel mare il inghite pe cel mic.Lumea este simbolizata de acest univers piscicol,in care pestii se inghit unii pe altii,Iona insusi fiind un abdomen de peste.Incercand sa se elibereze,el spinteca peretii pantecelor mistuitori ai sirului nesfarsit de pesti,intr-o succesiune concentrica,sugerand ca eliberarea dintr-un cerc a lexistentei este posibila numai prin inchiderea in altul,iesirea din limitele vechi inseamna intrarea in limite noi.
Metafora pestelui este viziunea centrala a piesei: in pantecele chitului,Iona se descopera pe sine,ca ins captiv intr-un labirint in care omul este vanat si vanator,condamnat la eterna conditie de prizonier.Iona este constrans la un exil fortat in spatiul singuratatii absolute si cautamereu comunicarea cu ceilalti,solidaritatea umana,identitatea sinelui in setea sa pentru libertatea de exprimare si de actiune.Imbatranit , Iona iese la lumina dupa ce spiteca ultimul peste,pe o plaja pustie,dar orizontul care i se arta il inspaimanta,pentru ca si acesta este alcatuit dintr-un alt sir nesfarsit de burti de peste,desi crezuse ca e liber.Intelege ca vinovat este "drumul,el a gresit-o " si gandeste o cale inversa petru a "iesi la lumina ".
Isi sriga numelesi, in loc de a mai taia burti de peste,in speranta unei libertati iluzorii,isi spinteca propriul abdomen,cu sentimentul de a fi gasit,nu in afara,ci in sine,deplina libertate: "Razbim noi cumva la lumina ".
Gestul sinuciderii si simbolul luminii din final sunt o incercare de impacare intre omul singur si omenirea intreaga,o salvare prin cunoasterea de sine,ca forta purificatoare a spiritului,ca o primire sufleteasca.
