Un loc aparte in epoca dramaturgica a lui I.L. Caragiale il ocupa drama in doua acte "Napasta", publicata in "Convorbiri literare" (1890). Ea reprezinta o incercare a dramaturgului de a echilibra in opera sa comicul cu tragicul, universul burghez orasenesc cu cel taranesc.
Actiunea se petrece intr-un sat de munte, unde, in jurul mesei de lemn, pe care ardea o lampa cu petrol, Anca si Dragomir ascultau stirea pe care Gheorghe, invatatorul satului, tocmai o citea din gazeta. Nebunul de la ocna disparuse si se credea ca a cazut in ocna cea veche, parasita cu multi ani in urma. Acesta fusese condamnat la douazeci de ani la ocna pentru un omor.
Dumitru a fost gasit mort in padure, iar Ion, padurarul, i-a luat din buzunar tutunul, amnarul si luleaua.
Pe camasa padurarului erau urme de sange si cum alte probe nu existau, Ion a fost condamnat. Desi sustinea ca nu este vinovat, probele erau edificatoare.
Batut si supus unui tratament inuman, Ion innebuneste. Era un nebun pasnic, in afara perioadelor in care era stapanit de mania persecutiilor.
Aceasta veste il pune pe ganduri pe Dragomir. Anca supravegheaza atent fiecare miscare a barbatului ei. Era din ce in ce mai tulburat. Daca in primii ani de casnicie Dragomir o incuraja pe Anca in pomenirea raposatului Dumitru, primul ei sot, acum, orice soroc il facea mai nervos.
Banuiala ca nu Ion i-a omorat sotul, ci Dragomir, a facut-o pe Ana sa accepte casatoria cu acesta din urma. Nu voia cu nici un pret ca Dragomir sa ramana nepedepsit. L-a urmarit indeaproape noua ani, i-a studiat fiecare gest, si cu cat trecea vremea, omul ei devenea tot mai agitat. Simpla rostire a numelui celui dus il tulbura. Visele urate si cosmarurile nu-i dau pace. Muscatura de la brat il durea si ca sa uite, mergea tot mai des la carciuma Popii, de unde se intorcea in fiecare seara beat.
Dragomir astepta sa se implineasca zece ani de la savarsirea omorului si asa cum cerea legea, se putea preda si era iertat de pedeapsa. Un singur an mai avea, dar nu mai putea indura.
Gheorghe, invatatorul satului, o iubea pe Anca si nu intelegea de ce femeia mai sta cu barbatul ei care devenea, pe zi ce trece, mai nesuportat. In zadar incerca invatatorul sa-i spuna ca fara ea nu mai poate sta in sat, Anca croia mai departe planuri.
Intr-o seara, pe cand Dragomir era la carciuma, Anca are un oaspete ciudat; ii cere de mancare si omul povesteste intamplarea care l-a adus adus in aceasta stare de nebunie. Anca il descopera astfel pe Ion, padurarul de la Corbeni, cel scapat de la ocna.
De la Gheorghe, Anca afla ca barbatul ei a spus celor de la carciuma ca va pleca din sat pentru catva timp.
Un ghimpe strapunge inima femeii. Cum sa-l lase sa plece nepedepsit? Va trece anul, el se va preda autoritatilor, va fi liber si tot ce a indurat ea noua ani va fi in zadar.
Beat, Dragomir se intoarce acasa si vrea sa stea de vorba cu femeia. Tot mai agitat, ii spune Ancai planul sau de calatorie. Femeia il asculta si poarta discutia in asa fel incat sa-i dea de inteles omului ca stie ceva de vinovatia lui.
Dragomir pleaca la culcare; singura in linistea noptii, Anca planuieste cum sa-l omoare pe Dragomir. Nu mai poate astepta anul. Pune mana pe barda, dar in prag apare barbatul speriat de visul urat si de durerea de la muscatura.Spaima omului sporeste odata cu incercarea Ancai de a-l aduce in discutie pe Dumitru. Aparitia lui Ion il inspaimanta. In conversatia cu cu el, Dragomir ii spune ca nu el este vinovatul, ci altcineva care peste un an va veni si va recunoaste ca l-a omorat pe Dumitru. Anca ii spune ocnasului ca Dragomir e ucigasul. Acesta sare la el, il imbranceste si cere sa-i spuna de ce l-a lasat atatia ani la ocna. Furia nebunului este potolita de Anca. Ion pleaca, luand de pe tejghea un cutit mare. In timpul unei crize, Ion se injunghie. Sfatuit de Anca, Dragomir ai ia chimirul si-l pune in buzunar, apoi il ia pe mort si-l arunca in fantana parasita.
La un semn numai de ei stiut, Gheorghe vine si este trimis de Anca la primarie sa vesteasca un omor. In fata celor veniti, Anca le spune ca Dragomir l-a omorat pe Ion; camasa plina de sange si chimirul dovedeau fapta. Patima nestinsa de razbunare a Ancai s-a incheiat.
