Intrat in viata la 9 mai 1895, in satul Lancram din judetul Alba. Lucian Blaga va porni "In marea trecere" la 6 mai 1961, fiind inmormantat tot in ziua de 9 mai, in cimitirul din Lancram, langa Sebes, ramanand definitiv in comuniune cu spatiul pe care l-a iubit si despre care va marturisi in poezia 9 mai 1985 : " Sat al meu, ce porti in nume  
  sunetele lacrimei,  
  la chemari adanci de nume  
  in cea noapte te-am ales  
  ca prag de lume  
  si poteca patimei.  
  Spre tine cine m-a-ndrumat  
  din scufund de veac,  
  in tine cine m-a chemat  
  fie binecuvantat,  
  sat de lacrimi fara leac." 
	Dupa studiile din tara - Sebes, Brasov, Sibiu -, urmeaza cursurile Universitatii din Viena, unde studiaza filosofia si isi ia doctoratul.
	Activitatea sa reprezinta domenii largi ale poeziei, filosofiei, dramaturgiei, esteticii, memorialisticii, prozei.
	Volume de versuri : Poemele luminii (1912)
			             Pasii profetului
				   In marea trecere 
				   Lauda somnului 
				   La cumpana apelor   
				   La curtile dorului
				   Nebanuite trepte
	Aforisme : Pietre pentru templul meu, Discibol, Elanul insulei
	Memorialistica : Hronicul si cantecul varstelor
	Dramaturgie : Zamolxe, Mister pagan(1921), Tulburarea apelor,                                                             
			   Mesterul Manole, Daria, Fapta, Invierea
	Romane : Luntrea lui Caron - postum (1990)
	Traduceri : Din lirica universala (Faust de Goethe, Lessing), Din               		         Din lirica engleza 
	Universul liric porneste din momentul semnificativ al anului 1919, an in care avea sa aduca debutul in volum, prin "Poemele luminii"
	Poemele din volumul "Poemele luminii" sugereaza liniste (Lumina, Linistea), tristete (Melancolie), frica de moarte (Fiorul, Liniste, Gorunul), dragoste (Frumoase maini, Izvorul noptii, Dorul)
In "Poemele luminii", fiecare clipa traita poarta o posibila revelatie. 
	Dragostea, in viziunea lui Lucian Blaga, este calea fundamentala de patrundere in misterele luminii, asa cum declara in "Eu nu strivesc corola de minuni a lumii"
	In poezia "Izvorul noptii" poetul aduce un omagiu iubitei : metafora revelatoare este cea a ochilor ei negri care sunt "izvorul". Poezia se deschide si se incheie cu o invocatie; trairea este potentata de "imi pare rau".Poezia Izvorul noptii alaturi de poeziile Lacul(M.