Dragomirescu, functie ce o va detine si la "Convorbiri critice ".
In 1911 este numit secretar al Teatrului National din Craiova, mai apoi devenind colaborator de baza al lui Emil Girleanu, la acea data directoral institutiei.
Pina la aparitia primului sau roman, Ion(1920), a publicat citeva volume de nuvele (Framintari, 1912; Golanii, 1916; Marturisire, 1916; Rafuiala, 1919). In decembrie 1928 este numit director al Teatrului National din Bucuresti, functie pe care o va detine vreme de un an. In anul 1932 tipareste, la Bucuresti, revista "Romania literara ", care apare pina la 6 ianuarie 1934. Moare la 1 septembrie 1944 la Valea Mare, in virsta de 59 de ani. Peste citeva luni va fi deshumat si reinhumat la Cimitirul Bellu din Bucuresti.
Autorul romanului Ion izbuteste practic, gratie unor creatii epice obiective, neegalate, sa strabata o intreaga etapa evolutiva. Daca Sadoveanu e rapsodul literaturii romane moderne, Rebreanu e romancierul ei.
(George Calinescu)
Aparitia lui Rebreanu in literatura il situeaza intre traditie si inovatie. Liviu Rebreanu incheie epoca literaturii samanatoriste si poporaniste dominata de idilism si compasiune, si deschide un drum nou, in care scriitorul a asimilat si s-a integrat viziunii europene dominante a timpului.
De dimensiuni restrinse, cu oameni blajini, timizi, dar cu explozii de minie sau de brutalitate, in conflictele dramatice preponderent-taranesti, specifice statului transilvanean, primele nuvele au fost remarcate cu destula reticenta de opinia critica a vremii. Perseverent, cu proiecte literare mari, prozatorul face gazetarie, colaboreaza la "Flacara ", "Rampa " si "Universul literar ", scoate, pentru citeva luni, impreuna cu Mihail Sorbul, la Craiova, revista "Scena " si, un timp, semneaza Cronica teatrala la "Sburatorul " lui E.Lovinescu.
Predilectia analitica a scriitorului incepe sa se contureze, pe spatii epice mai intinse, in nuvele care vorbesc despre efectele umane tragice, pricinuite de primul razboi mondial (Catastrofa, Itic, Sirul, Dezertor, Calvarul).
In cadrul evolutiei romanului romanesc, se poate vorbi de "momentul Rebreanu ".
Prozatorul continua si adinceste cercetarea societatii romanesti, in traditia lui N.Filimon, D.Zamfirescu si I.Slavici, printr-o vasta documentare si compozitie, printr-un studiu atent de analiza psihologica.