Se individualizeaza si se unicizeaza astfel imaginea ideala a iubitei.
Discursul liric (textul poetic) ia forma unui monolog liric si se structureaza in cinci catrene cu ritm trohaic, masura scurta, de opt silabe. Rima confera un plus de muzicalitate poeziei prin asonanta (rima imperfecta) a versurilor 1 si 3 si rima incrucisata a versurilor 2 si 4.
Primul tablou poetic include prima strofa si debuteaza cu elemente care alcatuiesc decorul imaginat pentru intalnirea indragostitilor. Prin descrierea subiectiva se releva termini (cuvinte) din campul semantic al naturii, definitorii pentru cadrul natural eminescian: "lacul", "codrii", "nuferi", "maluri", "trestii", "apa", "luna", "flori de nufar".
Pentru a proiecta imaginea iubitei, indragostitul isi inchipuie scenariul (ritualul) intalnirii in registrul nocturn, misterios, in lumina arfintie a lunii. Paleta cromatica este sugestiva. Se remarca pustietatea culorilor: epitetul cromatic "lacul albastru" exprima profunzimea, seninatatea si armonia. Inversiunea "lacul codrilor" atrage atentia asupra situarii lacului in centrul lumii. (Lacul este oglinda cerului si locul in care lumina lunii isi manifesta prezenta in nesfarsite oglinzi acvatice. Stralucirea noptii de contureaza si prin epitetul cromatic "nuferi galbeni" si "cercuri albe " care de asemenea anticipeaza imaginea angelica a iubitei. Simetric, in ultima strofa epitetul cromatic "lacul cel albastru" se repeta, dar galbenul stralucitor se estompleaza ca sugestie a tristetii si melancoliei eului poetic: "lacul cel albastru
Incarcat cu flori de nufar".
Verbele la timpul prezent "cutremura" si la gerunziu "tresarind" creeaza o atmosfera de vraja, de visare.Se anticipeaza astfel imaginea idealizata a iubitei planuita de indragostitul visator, melancolic "Si eu trec de-a lung de maluri
Parc-aud si parc-astept". Adverbul "parca", marca a incertitudinii, situeaza chipul feminin la granita dintre real si fabulos: "Ea din trestii sa rasara
Si sa-mi cada lin pe piept". Imaginea iubitei nu se caracterizeaza intr-un portret; ea este doar o proiectie imaginara a indragostitului, o prezenta luminoasa dupa cum sugereaza si verbul "sa rasara".
Urmeaza o succesiune de verbe la modul conjunctiv: "sa rasara", "sa sarim", "sa cada", "sa sarim", "sa scap", "sa plutim", "fosneasca", "sune" (ultimele doua verbe sunt la conjunctiv, eliptice de conjunctia "sa").
