Scoala nu reprezinta doar o tema a literaturii romane:ea apare ca o constanta tematica in toata literatura universala .Mari autori ca Charles Dickens in "David Copperfield",Rudyard Kipling in "Stalki &Co.",Alain Fournier in "Cararea pierduta",James Joyce in "Portret al artistului in tinerete"etc.s-au oprit aeupra problemelor scolii si le-au ilustrat in operele lor.Problematica pe care ei o semnaleaza este de o mare complexitate.Aceasta rezulta si din modul in care tema a fost tratata in literatura romana.Analiza temi a scoas in evidenta cateva aspecte semnificative.In chiar textele studiate s-a observat ca exista un camp de probleme proprii elevului,pe care il urmareste I.Creanga si un altul al dascalului asupra caruia insista I.L.Caragiale.Pe de alta parte ,este de subliniat faptul ca scoala este evocata in literatura cu posibilitatile si din perspectiva unor genuri diferite.Imaginea scolii se proiecteaza in versiunea pe care o admite genul epic ,adoptat de I.Creanga,altfel decat versiunea genului dramatica a lui I.L.Caragiale.Alteori sunt valorificate disponibilitatile genului liric ,cum se intampla in cazul lui Bacovia,care in "Liceu" isi exprima aceeasi nemultumire si dezamagire fata de scoala ,dar in formularea sintetica si figurata a poeziei.
Dar toate aceste exemple propun ceea ce am putea numi o imagine negativa a scolii,in care dominanta este data de enumerarea unor limite ale institutiei ,consemnate cu intentie critica.Intelegerea aceasta ar ramane incompleta si falsa daca nu ne-am aminti ca exista si versantul luminos al temei ,cel care,intr-o ordine concurenta dezvolta imaginea pozitiva a scolii.Aceasta la randul ei presupunecateva dominante:
-figura bunului dascal,devotat misiunii sale asemenea domnului Trandafir,saua dascalului Claita din nuvela "Budulea Taichii" de Slavici,sau a celor doua chipuri evocate de O.Goga in "Dascalul" si "Dascalita".
-elevul model,asemenea lui Hutu din 'Budulea Taichii".
-scoala care schimba destinul ,ca in cazul lui Nicolae din romanul "Morometii" de Marin Preda.
In literatura lui Caragiale ,scoala devine o tema importanta mai in "Momente si schite".Ea face obiectul analizei in "Bacalaureat","Lantul slabiciunilor","Un pedagog de scoala noua","Despre cometa","Emulatiune", "Premiu I","Dascal prost","Scoala romana".Interesul lui I.L.Caragiale fata de scoala se explica prin faptul ca in spatiul acestei institutii se confrunta trei tipuri de mentalitate :a elevilor ,a dascalilor,a parintilor.Poate fi surprinsa astfel -prin variantele ei sociale ,de varsta,de pregatire intelectuala-o mentalitate mai generala,a locului si a timpului,aflata la originea binelui sau a raului din societate.
O atentie speciala a aratat Caragiale fata de tipul dascalului ,al carui exponent caricatural este Marius Chicos Rostogan,eroul intruchipand ceea ce autorul numea ironic,"pedagogul nostru absolut".El este construit cu posibilitatile unor procedee diferite ,apartinand uneori uneori epicului si alteori dramaticului.
Personajul se dovedeste a avea doua fete ,in relatiile cu parintii si cu elevii pe de o parte,arogant cu cei slabi,slugarnic cu cei puternici.Alternarea registrului verbal tradeaza o predispozitie marcata spre injustitie .Concluzia spre care tinde Caragiale ar fi aceea ca institutia nu este rea in sine dar este stricata de slujitorii ei,de limitele acestora dar si de mentalitatea momentului.Spiritul in care sunt formati copiii,valorile propuse decid atitudinea lor de mai tarziu in societate.
In "Amintiri",desi I.Creanga ,evocand procesul de formare a lui Nica ,nu renunta la intentia de a-si amuza cititorii ,sunt consemnate aspecte si probleme care tin de inceputurile invatamantului romanesc.Patru imagini ale scolii,din locuri diferite sunt fixate in paginile ,astazi clasice ,ale "Amintirilor":scolile din Humulesti.din Brosteni,din Targu-Neamt si scoala de catiheti de la Falticeni.Ca expresie a nmultumirii lui I.Crenaga fata de institutia evocata ,dominanta imaginilor,pe care le ofera ,atitudinea critica de natura sa sublinieze limitele scolii:caracterul improvizat,lipsa dascalilor si a manualelor,brutalitatea metodelor pedagogice,coruptia.
Solutia de salvare intr-o asemenea situatie ramane detasarea si nu angajarea.Creanga ilustreaza prin personajele sale atat primejdia ascunsa in calea urmata de Davidica sau de Trasnea printr-un efort absurd,dincolo de puterile lor ,cat si capacitatea de a nu-si abandona propria umanitate si pornirilile firesti ale varstei care ii ajuta pe Mirauta si pe Stefanescu mult mai relaxati in relatia lor cu scoala,sa se sustraga urmarilor nefaste ale "cumplitului mestesug",devenit nu un factor formator,ci unul deformator.
Tema scolii revine frecvent in operele literare ale unor autori care apartin diferitelor momente istorice ,fiind dovada sensibilitatii literaturii fata de o problema importanta a vietii:procesul de formare si cunoastere pe care il face posibil scoala ca institutie sociala.Preocuparea nu este intamplatoare,nici gratuita pentru ca literatura,la randu ei,exercita o influenta asupra vietii,asupra realitatii,ca urmare a puterii ei de a propune ,de a acredita modele si de a consolida un sistem de valori.
