Capitolul 1

Consideratii generale

1. Concept si caracterizare

1.1. Conceptul de politica publica.

Prin politica se intelege o decizie formala a unei autoritati legitim alese care se adopta intr-un cadru formal, conform unor proceduri dinainte stabilite.

Analiza politicilor reprezinta o orientare pragmatica ce identifica politica cu un program de actiune al autoritatilor publice intr-un domeniu determinat de activitate

Termenul este utilizat pentru a face referire la :

un domeniu al activitatilor publice;

o grupare de obiective si programe derulate de guvern intr-un anumit moment;

legislatie sau un pachet de norme aprobate in legatura cu o anumita problematic;

produsul activitatii guvernamentale;

impactul activitatilor guvernamentale asupra societatii .

In diferite acceptii ale termenului de Politici Publice gasim elemente comune:

politica tinde sa fie mai mult decat o decizie formala, ea reprezinta o grupare de decizii;

o politica publica este adoptata de institutii poltico-adminstrative si conteaza pe garantia administratiei.

O politica publica mobilizeaza resurse pentru a genera anumite produse in societate

Aceasta activitate urmareste o finalitate sau un obiectiv mai general sau mai specific, care in general este orientat catre satisfacerea anumitor interese si este purtatorul anumitor valori.

Conceptul de politica este esential pentru a intelege modul in care se guverneaza spre exemplu impactul guvernarii asupra bunastarii cetatenilor este asociat cu termenul de politica sociala.

William Jenkins: "un set de decizii interdependente luate de un actor politic sau de un grup de actori politici cu privire la selectia scopurilor si la mijloacele de a atinge aceste scopuri intr-o situatie specifica, in care ar trebui ca acei actori politici sa poata, in principiu, sa ia decizii".

el considera elaborarea politicilor publice drept un proces.

In procesul de politici publice, autoritatile guvernamentale sunt supuse unor presiuni interne sau externe ce tin de lipsa de resurse sau de rezistenta interna sau internationala fata de anumite optiuni, ceea ce limiteaza posibilitatea de alegere a acestora.

Introduce un standard de evaluare in analiza politicilor publice, prin faptul ca el considera ca procesul de elaborare a pP reprezinta un comportament al autoritatilor publice de a decide cu privire la anumite teluri.

Politicile publice sunt actiuni intentionate desfasurate sau ordonate dupa un anumit program si care vizeaza atingerea unori scopuri sau obiective. Insa o ploitica nu inseamna doar adoptarea unor solutii la o problema, ci si implementarea acestor solutii pentru conturarea alternativelor, in cazul in care efectele scontate nu se produc.

Politicile specifice de rezolvare a problemei sunt de doua feluri in partea cererii si in partea ofertei de munca. Politica de relansare a cererii, prin cresterea deficitului bugetar, are unele efecte, dar deobicei esueaza din cauza importurilor masive ce urmeaza cresterii cererii de piata .

In partea ofertei exista mai multe politici specifice, cum ar fi: se poate reduce oferta de munca prin devansarea varstei de pensionare, prelungirea perioadei de studii, reducerea timpului de munca, reducerea fortei de munca straine. O alta solutie ar fi, cererea de locuri de munca din partea angajatorilor, poate creste prin acordarea de subventii pentru crearea de locuri de munca si favorizarea crearii de IMM-uri, cresterea exportului prin cresterea calitatii.

Un alt tip de politici vizeaza ajustarea cererii la oferta de munca - cursuri de calificare sau recalificare, etc. Astfel se reduc efectele sociale ale somajului prin acordarea de indemnizatii, dar si locuri de munca sezoniere pentru realizarea de lucrari de utilitate colectiva.

Intr-un prim sens, piata reprezinta un loc unde se intalnesc oferta si cererea de produse. In sensul care i-a fost dat de teoria economica, acest termen nu desemneaza un loc fizic, ci un mecanism autoreglator de schimb a produselor (bunuri si servicii). Societatile cu economie de piata sunt cele care fac din acest mecanism principiul de baza al vietii lor materiale[3].

Exista mai multe piete: piata bunurilor si serviciilor, piata capitalurilor, piata resurselor naturale, piata muncii. Ele actioneaza simultan, asigurand functionarea mecanismului economic si social, reglarea proceselor si fenomenelor in conditii de eficienta[4].

Piata muncii este considerata "un sistem de structuri si procese sociale in care, intr-o prima acceptie, sunt evaluate, intermediate si apoi vandute si cumparate servicii economice de natura tehnica, organizatorica, informationala, si intr-o alta acceptie sunt evaluate si apoi inchiriate servicii oferite de persoane individuale in calitate de forta de munca sau mana de lucru[5]. Ea este privita ca fiind "bazata pe principiul licitatiei, piata pe care ofertantii de mana de lucru concureaza intre ei pentru locurile de munca existente, iar firmele incearca sa atraga si sa retina serviciile oferite de acestia" . De aceea, piata muncii a mai fost definita ca acea confruntare "dintre cererea si oferta de forta de munca intr-un anumit interval de timp si intr-un anumit spatiu, care se finalizeaza prin vanzarea-cumpararea de forta de munca in schimbul unui pret numit salariu[7].

Premisele teoretice ale analizei pietei muncii sunt: munca si rolul ei in dezvoltarea social-economica, teoria pietei si a preturilor in general.

Piata muncii functioneaza dupa acelasi mecanism ca si piata unui bun. Structurile ei pot fi analizate sub forma tuturor modelelor si tipurilor de piata: concurenta perfecta, monopol, monopson, monopol-monopson, concurenta monopolistica, oligopol, oligopson, oligopol-oligopson. Totodata, fiind principala componenta a pietei factorilor, structurile si principiile de functionare sunt asemanatoare cu cele ale celorlalte componente, piata resurselor naturale si piata capitalului.Ca si aceste componente, piata muncii asigura derularea fluxurilor reale si monetare, desfasurarea proceselor de productie, distribuire si consum. Dar, avand in vedere ca in cadrul posesorilor de factori ponderea cea mai mare o detin lucratorii salariati, ca salariul are cea mai mare pondere in totalul veniturilor realizate, piata muncii determina in ultima instanta volumul si structura bunurilor produse, precum si procesul de distribuire a acestor bunuri.

Somajul - este un dezechilibru al pietei muncii la nivelul ei national - un excedent al ofertei fata de cererea de munca cu niveluri si sensuri de evolutie diferite pe tari si perioade, ce are in prezent un caracter permanent, dar care nu exclude definitiv existenta starii de ocupare deplina a fortei de munca.

Somerii - sunt acele persoane din cadrul populatiei active disponibile, care doresc sa lucreze si cauta un loc de munca retribuit deoarece nu au un astfel de loc in mod curent. In randul somerilor se cuprind persoanele care si-au pierdut locul de munca pe care l-au avut, precum si noii ofertanti de forta de munca, ce nu gasesc unde sa se angajeze.,

In Romania, Legea 1/1991 republicata cu modificari in Legea 86/1992, precizeaza ca sunt considerati someri, persoanele apte de munca, ce nu pot fi incadrate din lipsa de locuri disponibile corespunzatoare pregatirii lor.

1.2. Criterii de clasificare. Segmentarea pietei muncii.

Structura interna a pietei muncii are un caracter deosebit de complex, ceea ce a permis formularea concluziei dupa care nu exista o unica piata a muncii la scara economiei nationala. in interiorul ei se identifica mai multe segmente de piata. "Segmentarea pietei reprezinta totalitatea tehnicilor de functionare a unei populatii date si care urmaresc construirea unor grupuri de componenti ce satisface o anumita conditie de clasificare, in functie de criteriile considerate".

Segmentarea pietei muncii este determinata atat de motive economice, de caracteristici ale fortei de munca (nivel de instructie, calificare, mobilitate profesionala), cat si de aspecte institutionale (reglementarea raporturilor de munca , gradul de organizare sindicala). in general se manifesta bariere in calea trecerii de la un segment la altul, mobilitatea fortei de munca se manifesta mai ales in interiorul fiecarui segment, si, limitat, intre diferite segmente, iar salariile nu sunt rezultatul manifestarii libere a fortelor pietei, ele fiind efectul unor factori sociali, politici si institutionali cu exprimari specifice pe fiecare segment de piata a muncii. Se stie ca in general piata muncii se structureaza si functioneaza la nivelul unitatilor economice individuale, la cel al ramurilor economiilor tarilor, ca si la nivelul mondial. in cele ce urmeaza vom incerca sa prezentam o clasificare a fortei de munca dupa anumite criterii[8].

Dupa cadrul (locul) desfasurarii relatiilor de schimb se distinge: piete locale, regionale, nationale, internationale si piata mondiala. La nivel local, in Romania, piata muncii este reglementata si supravegheata prin intermediul Oficiilor de forta de munca si somaj si a punctelor de lucru organizatiilor mai mici a oficiilor de forta de munca si somaj. La nivelul judetean si actorul principal care reglementeaza cadrul legal in care se manifesta fenomenele si procesele pe piata muncii il reprezintata de agentiile pentru ocupare si reconversie profesionala. La nivelul regional si national actorii implicati in administrarea pietei muncii sunt diferitele agentii de plasare a fortei de munca, precum si diferitele organizatii guvernamentale si neguvernamentale. Insa principalul organism care supravegheaza si reglementeaza desfasurarea activitatii pe piata muncii il reprezinta Ministerul Muncii si Solidaritatii Sociale.

Economia mondiala consta din (toate) economiile nationale autonome si specializate, legate intre ele prin schimburi de bunuri materiale si servicii. "Piata mondiala reflecta totalitatea relatiilor in legatura cu schimbul de marfuri corporale sau incorporale intre tari, relatii devenite obligatorii si permanente pentru existenta acestora." Notiunea respectiva are deci un sens economic si nu unul geografic, politic sau religios.

Existenta unor resurse naturale diferite de la o tara la alta (ca potential general si ca marime relativa rezulta din corelatia cu populatia) a facut posibila si necesara specializarea tarilor in functie de resursele detinute .Aceasta la randul ei, a condus la "exportul" de capital uman ce depaseste o parte din cererea interna si, ca efect al acestuia, s-a impus nevoia de a importa capital uman necesar in anumite domenii ale activitatii. populatiei .[9]

Segmentarea pietei nationale a fortei de munca se face dupa anumite criterii:

Figura 1.7. Criterii fundamentale la piata muncii

Distingem astfel dupa forma de proprietate: sectorul public, sectorul privat si sectorul mixt.

Sectorul public reprezinta forta de munca ocupata in proprietatea statului central, in proprietatea administratiilor locale, precum si persoanele angajate in intreprinderile cu capital integral al statului.

Sectorul privat-particular este format din proprietatea individuala, individual-asociativa, privat-particulara de familie, privat asociativa. Forma principala actuala de proprietate este cea privat-asociativa, organizata sub forma unor proprietati de capital, in care proprietarii, fie ca utilizeaza salariati nonproprietari, fie ca ei insisi sunt participanti la activitatea economica.

Sectorul mixt consta din combinarea ambelor forme de proprietate: publica si privata.

Permanenta competitie intre formele de proprietate se manifesta in participarea lor la procesul concurential general. In baza acestui proces, ponderea si rolul diferitelor forme de proprietate se modifica in functie de dezvoltarea generala a tarii, de optiunile politice ale popoarelor. Oricum, sensul pozitiv al evolutiilor respective, al modificarii diferitelor forme de proprietate este dat de progresul economico-social, de progresul factorilor de productie si de eficienta folosirii lor.

O alta clasificare ar fi cea dupa sectoarelor care se desfasoara activitatea economica. Distingem trei sectoare si anume: primar, secundar si tertiar. Acestea se impart la randul lor in mai multe ramuri de activitate si anume: ramura agricola, cea industriala si serviciile economice din Romania. Principalele categorii de activitati sunt urmatoarele:

- agricultura, silvicultura si exploatarea forestiera;

- industriala si anume cea extractiva, prelucratoare, energie electrica si termica;

- constructii;

- comert si turism;

- transport, depozitare, posta de telecomunicatii;

- activitati financiare, bancare si de asigurari;

- tranzactii imobiliare si de servicii;

- administratie publica;

- invatamant, sanatate si asistenta sociala;

- alte activitati ale economiei nationale

Se remarca clasificarea in functie de structura si specializarea personalului pe meserii si profesii si anume: muncitor, miner, electrician, profesor, inginer, economist etc.

In general, in functie de nivelul de pregatire al salariatilor si efortul pe care il depun in activitatea pe care o desfasoara, proprietarii ii remunereaza pe acestia.

Dupa gradul de organizare a ofertei de munca distingem doua tipuri de piete si anume:

- piata muncii sindicalizata;

- piata muncii nesindicalizata.

Pe piata muncii sindicalizata, unele decizii privind oferta de munca sunt luate in mod colectiv. Sindicatele incheie contracte colective de munca in care este prevazut adeseori cine poate ocupa un anumit post si care sunt conditiile de lucru. De asemenea, sindicatele pot hotari declansarea unei greve, retragerea completa a ofertei de munca cu scopul de a ajunge la o intelegere mai buna cu patronatul.

Pe piata muncii nesindicalizate, angajatii nu sunt reprezentati in negocierea conditiilor de munca si al salarizarii. De aceea, pot aparea anumite discriminari salariale intre angajatii care sunt reprezentati sindical si cei nereprezentati sindical, chiar daca munca prestata de acestia este identica.

CAPITOLUL II. Ocuparea fortei de munca.

2.1. Indicatorii somajului

Neocuparea (somajul) cuprinde persoane care cauta de lucru, dar nu au loc de munca. Astfel, totalul fortei de munca este format din totalul celor angajati (ocupati) si al somerilor (neocupati).Persoanele care nu au avut serviciu si nu cauta unul, sunt calificate ca fiind in afara fortei de munca[11].

Populatia ocupata cuprinde potrivit metodei balantei fortei de munca toate persoanele care, in anul de referinta au desfasurat o activitate economica aducatoare de venit, cu exceptia cadrelor militare si a persoanelor asimilate acestora (personalul MAPN, Ministerului de İnterne, Serviciul Roman de İnformatii, militarii in termen) a organizatiilor politice, obstesti si a detinutilor. Populatia ocupata, cuprinde conform metodologiei "Anchetei trimestriale asupra fortei de munca in gospodarii", toate persoanele de 15 ani si peste, care au desfasurat o activitate economica sau sociala, producatoare de bunuri sau servicii, de cel putin o ora in perioada de referinta, in scopul obtinerii unor venituri sub forma de salarii, plata in natura sau alte beneficii. Indicatorul populatiei ocupate nu cuprinde persoanele care desfasoara in exclusivitate activitate casnica, elevii si studentii de la cursurile de zi , personalul militar si cei din organizatiile politice[12].

Situatia unei persoane ocupate in functie de modul de obtinere a veniturilor din activitatea exercitata poarta numele de statut profesional. Astfel, o persoana ocupata poate fi:

salariat (persoana care-si exercita activitatea pe baza unui contract de munca intr-o unitate economica sau sociala sau la persoanele particulare in schimbul unei remuneratii sub forma de salariu platit in bani, in natura);

patron (persoana care -si exercita ocupatia in propria sa unitate pentru a carei activitate are angajati unul sau mai multi salariati);

lucrator pe cont propriu (persoana care-si exercita activitatea in unitatea proprie sau intr-o afacere individuala fara a angaja nici un salariat, fiind ajutat sau nu de membrii familiei sale neremunerati);

lucrator familial neremunerat (persoana care-si exercita activitatea intr-o unitate economica familiala condusa de un membru al familiei sau o ruda, pentru care nu primeste remuneratie sub forma de salariu sau plata in natura);

membru al unei societati agricole sau al unei cooperative (persoana care a lucrat fie ca proprietar al unui teren agricol intr-o societate agricola constituita conform legii, fie ca membru al unei cooperative mestesugaresti, de consum sau credit);

Cauzele principale care au generat un astfel de somaj sunt urmatoarele:

1) acumularea in timp a unui puternic somaj deghizat inca din perioada regimului trecut, format din persoane angajate in cadrul intreprinderilor si institutiilor care au avut o activitate aparenta cu eficienta foarte mica. In urma trecerii la sistemul economiei de piata, o parte importanta dintre aceste persoane au fost concediate, devenind someri;

2) reducerea drastica a activitatii unor intreprinderi, ramuri si subramuri constituite in spiritul megalomaniei industriale, in mod irational, haotic. Aceasta a creat un somaj structural de natura tehnologica, care inseamna un surplus de oferta de munca pentru alte specializari;

3) o contributie importanta la aparitia somajului de masa a avut-o si concentrarea exagerata a populatiei active (mai ales a celei tinere si de varsta mijlocie) la orase. Astfel, s-a ajuns la situatia ca industria, constructiile, transportul, comertul sa nu mai reuseasca sa-i asimileze si sa-i integreze in intregime. O buna parte a acestei populatii are o dubla apartenenta (atat la orase cat si la sate), constituind de fapt o forma a somajului partial. Printre alte cauze care genereaza pierderea locului de munca de catre o parte a populatiei ocupate se numara: 1. disponibilizarea unei parti a fortei de munca ocupate, datorita disparitiei unor locuri de munca si a reclasarii altora; 2. in conditiile unei cresteri foarte lente a numarului de locuri oferite, creste numarul somerilor mai ales in zona asa-numitelor categorii vulnerabile ale populatiei: tineri, batrani, femei; 3. viata economica continua sa fie confruntata cu mari dificultati generate de lipsa pietelor de desfacere, lipsa unor surse convenabile de materii prime si energie si in special lipsa capitalului financiar necesar modernizarii si relansarii unor activitatii ce ar putea fi profitabile; 4. consolidarea pozitiei de cvasi monopol a unor agenti economici avand drept consecinta rigidizarea pietei de munca; 5. extinderea fenomenelor restrictive de natura economica, sociala, juridica, ce limiteaza mobilitatea fortei de munca pe plan intern si international; 6. s-au accentuat tendintele de specializare si segmentare, de formare a unor grupuri si categorii socio-profesionale neconcurente, ca urmare a multiplicarii fara precedent a numarului de profesii, specializari, calificari si a numeroaselor diferentieri dintre salariati, din punct de vedere al experientei, abilitatilor, capacitatii de adaptare.

Someri sunt toti cei apti de munca, dar care nu gasesc de lucru, formand suprapopulatia relativa pentru ca reprezinta un surplus de forta de munca in raport cu numarul celor angajati. In aparenta nimic mai simplu decat a defini somajul. Dar o astfel de incercare ridica multe semne de intrebare. Este somer un student care nu gaseste de lucru in sezonul estival? Este somer actorul care intre doua filme nu lucreaza? Dar un muncitor care din motive tehnice nu lucreaza o saptamana? Pornind de la astfel de intrebari s-a conturat si s-a raspandit o definitie care considera ca sunt someri toti cei care au inregistrat cereri de angajare la oficiile de plasare a fortei de munca sau toti cei ale caror cereri n-au fost satisfacute pana la sfarsitul fiecarei luni, indiferent daca solicita locuri de munca permanente sau temporare, cu timp de munca partial sau deplin, daca au loc de munca sau cauta altul mai adecvat cu aspiratiile proprii. In aceasta acceptie, somajul apare ca rezultat exclusiv al cererii de munca sau de forta de munca, oferta-cealalta latura a pietei muncii nefiind luata in consideratie. Numai corelarea cererii cu oferta de locuri de munca, permite aprecierea mai corecta asupra situatiei de pe piata muncii, daca exista sau nu somaj. O crestere a ofertei concomitent cu scaderea cererii determina o deteriorare a situatiei ocuparii fortei de munca.

Somajul reprezinta un dezechilibru, un excedent al ofertei fata de cererea de munca cu niveluri si sensuri de evolutie diferite pe tari si perioade, avand, initial caracter temporar, iar in ultimele decenii unul permanent, dar care nu exclude total si definitiv existenta starii de ocupare deplina a fortei de munca. Acesta mai este definit si ca starea de inactivitate economica, totala sau partiala, proprie celor care nu au loc de munca, nu-si pot gasi de lucru ca salariati, au conditie de salariati dar sunt angajati numai o parte din timpul de munca cu scaderea corespunzatoare a salariului. Somajul poate fi caracterizat prin: marime care exprima atat in mod absolut ca numar, cat si relativ, ca rata (numarul somerilor/populatia activa sau numarul somerilor/populatia ocupata); intensitate; durata; structura[14]. Tinand seama de limitele unor asemenea definitii, devine clar ca masurarea somajului nu este decat o problema de estimare cat mai aproape de realitate. In fond, ea constituie un aspect major al echilibrului macroeconomic si este strans legata de realizarea cresterii economice actuale si potentiale, si din acest considerent reprezinta o componenta importanta a politicilor macroeconomice, avand implicatii atat economice cat si sociale.

2.2. Nivelul somajului. Proportiile somajului se estimeaza in doua feluri: in mod absolut, prin numarul populatiei neocupate; in mod relativ, prin rata somajului. Rata somajului indicator ce releva, procentul marimea relativa a somajului in raport cu populatia activa (numarul somerilor x 100/ populatia activa) sau cu cea ocupata. Marimea si dinamica ratei somajului sunt diferite pe tari, regiuni, localitati si au importanta deosebita din punct de vedere politic si economic, atat pentru autoritatile statale si locale, cat si pentru sindicate[15]. Deoarece problematica muncii este nu numai de natura economica ci si sociala, estimarea somerilor prin statistici este aproximata din considerente subiective. Din ratiuni politice cei ce detin guvernarea tind sa subestimeze fenomenul, iar opozitia sa-l supraestimeze. İata de ce pentru un observator neutru deci obiectiv, este util sa cunoasca care sunt modalitatile de subestimare si cele de supraevaluare ale somajului.

Subestimarea recurge numai la inregistrarea celor care primesc ajutor de somaj si exclude de regula pe tinerii care termina diferite forme de invatamant si nu-si gasesc plasament, pe cei care temporar nu au de lucru, pe cei subocupati (somaj deghizat) respectiv pentru o activitate care poate fi efectuata de doi oameni sunt angajati trei oameni. Toate aceste modalitati reprezinta forme de somaj deghizat.

Supraevaluarea se face prin includerea in categoria de someri si pe cei care , desi primesc ajutor de somaj nu au intuitia sa se angajeze (mamele care ingrijesc copii), pe cei care au servicii dar pretind ca sunt someri deoarece lucreaza "la negru", pe cei care refuza locuri de munca ce li se ofera pe motivul ca spera sa gaseasca un serviciu mai bun, prin includerea in categoria de someri a celor care in mod voluntar nu vor sa lucreze, ceea ce nu e o problema sociala tot atat de grava in comparatie cu somajul involuntar[16].

Nivelul somajului difera pe tari, perioade si regiuni ale aceleiasi tari, in prezent fiind cel mai ridicat in tarile slab dezvoltate. Pentru ca somajul a devenit o permanenta in toate tarile, dupa unii autori in ultimele decenii, iar dupa altii de la inceputul acestui secol sau chiar de la sfarsitul secolului trecut, ordinul de marime si cresterea sau descresterea celor doi indicatori ai nivelului somajului au dobandit si alte semnificatii decat cele relevate inainte. In acest sens remarcam ca somajul a devenit o permanenta (cu nivel si sensuri de evolutie diferite, pe tari si perioade), dar acestea nu exclud total si definitiv existenta starii de ocupare deplina a fortei de munca. Pentru ilustrarea acestei situatii se invoca cel mai des exemplul Germaniei, SUA, Frantei, Canadei pentru anumite perioade dupa al doilea razboi mondial, cand numarul angajatilor depasesc oferta interna de forta de munca si se recurge intr-o masura mai mare sau mai mica, la emigranti. Dar in asemenea perioade de ocupare deplina, exista in tarile respective si un numar de someri format din: persoane aflate in cautarea unui alt loc de munca dupa ce l-au abandonat pe cel vechi; persoane cu probleme sociale complexe care nu se puteau angaja; persoane care intelegeau sa-si traiasca viata altfel decat devenind salariati sau realizand activitati proprii; persoanele care acceptau locurile de munca libere pentru ca salariul real la care ar fi ajuns angajandu-se nu le-ar fi permis sa traiasca mult mai bine decat atunci cand erau someri.

Somajul ataca in mod diferit diverse categorii de forta de munca. In primul rand, cea mai afectata de somaj din punct de vedere al structurii pe sexe a fortei de munca o constituie populatia feminina. Rata superioara a somajului la forta de munca feminina se explica indeosebi prin caracteristicile acestei categorii ale fortei de munca. Focalizarea somajului la forta de munca feminina are numeroase incidente asupra vietii familiei ca: diminuarea venitului familiei; reducerea numarului copiilor; deteriorarea educatiei copiilor si a potentialului viitor de munca al tarii. In al doilea rand, din punct de vedere al structurii somajului pe grupe de varste, situatia cea mai dificila se intalneste la tineri, daca consideram someri pana la 29 ani, care cuprind tinerii absolventi de institutii medii si superioare Ca o concluzie, in ceea ce priveste nivelul somajului, gradul de valorificare al factorului uman continua sa fie in scadere, in toate sectoarele de activitate. Nivelul de ocupare a fortei de munca reprezinta in prezent un punct nevralgic al economiei noastre.

In domeniul ocuparii fortei de munca se constata mai multe procese: 1. Reducerea numarului si a ponderii populatiei ocupate in sectorul public; 2. Aparitia unor forme noi de ocupare si diversificare a structurii ocupationale a populatiei: patroni si intreprinzatori, lucratori pe cont propriu, membrii in societati agricole; 3. Salariatii continua sa ramana principala componenta a populatiei ocupate, desi e in continua scadere; 4. Cresterea ocuparii in sectorul primar nu inseamna cel mai adesea si folosirea eficienta a resurselor de munca; 5. Lipsa unor strategii si politici active de ocupare, precum si de programe realiste de creare de noi locuri de munca si de absorbtie a somajului la nivel national; 6. Lipsa de corelare intre oferta de munca, calificarea si recalificarea somerilor; 7. Calificarea profesionala nu este luata in considerare ca o cale de reducere a somajului; 8. Interesul redus al agentilor economici pentru a investi in capitalul uman, mai ales ai celor din sectorul public se datoreaza si plecarii oamenilor cei mai calificati in sectorul privat, unde sunt mai bine platiti; 9. Somajul de lunga durata la tineri prezinta o gravitate deosebita pentru ca el exclude noile generatii cu calificare ridicata si cu potential de munca ridicat de la perspectiva ocuparii pe termen scurt, dar si pe termen mediu. Aceasta inseamna perspective limitate pentru gasirea de locuri de munca, ceea ce restrange aria integrarii si dezvoltarii lor. Concomitent cu pregatirea in domenii mai putin fiabile pentru restructurarea si dezvoltarea durabila a economiei se resimte lipsa reala de personal calificat in domenii ca: tehnologii informationale, tehnologii neconventionale, aplicatii ale biotehnologiilor, managementului.

2.3. Durata somajului. Durata sau perioada de somaj reprezinta timpul care se scurge de la pierderea locului de munca pana la reluarea activitatii - care, pe termen lung, a avut o tendinta generala de crestere[18]. Durata somajului poate fi foarte diferita, de la cateva zile la luni si chiar ani. De aceea, in evaluarea somajului se impune determinarea duratei medii a somajului. Durata medie a somajului se calculeaza in functie de doi factori: numarul de someri; ritmul in care se desfasoara intrarea si iesirea din somaj. Corelarile privind durata somajului pot fi mai bine intelese din urmatoarea schema:

Figura 2. 2,1 Corelatii privind durata somajului

Din aceiasi categorie: -gasesc servicii noi; -se intorc la vechiul serviciu;

Din randul celor care au lucrat: -concediati; -neutilizati;

Numarul somerilor trebuie interpretat ca o notiune de "stoc", adica tinand cont de sporirea si reducerea somajului. Din urmarirea schemei rezulta: a) Cu cat "stocul" de someri este mai mare , cu atat si durata somajului este mai mare; b) Cu cat fluxurile (intrarile si iesirile) sunt mai mari si mai rapide cu atat durata somajului va fi mai mica. Rezulta deci ca durata medie a somajului este direct proportionala cu marimea stocului si invers proportionala cu miscarea fluxurilor.

Un rol important in stabilirea nivelului intensitatii si duratei somajului il are costul somajului. Pentru intelegerea complexitatii fenomenului de somaj si a evaluarii consecintelor sale prezinta interes notiunea de cost al somajului. Ea cuprinde consecinte nefaste ale somajului pe care le suporta indivizii in economie si societate. Pentru persoanele care devin someri, costul somajului are un aspect economic si unul moral. Economic, pentru ca intrarea in somaj inseamna reducerea veniturilor si deci a posibilitatilor de consum pentru intreaga familie. Totodata statutul de somer atrage dupa sine stresul nervos, o stare depresiva determinata de incertitudine si asteptare, toate acestea spre deosebire de consecintele economice, desi sunt foarte importante nu se pot evalua.

Aprecierea corecta a costului somajului impune luarea in consideratie si a unor avantaje pe care le implica acest fenomen. Avantajele somajului sunt corelate cu urmatoarele aspecte:

- Determinarea salariatilor sa caute servicii mai bune, mai sigure, care cer o calificare superioara, ceea ce poate fi indus in incitarea spre perfectionare cu consecintele corespunzatoare asupra cresterii randamentului muncii;

- Crearea de mana de lucru mobila si adaptabila la cerintele impuse de modificarile activitatii economice, ceea ce contribuie la o eficienta mai mare in alocarea resurselor pe termen scurt si la o crestere economica mai rapida pe termen lung;

In concluzie, daca pe de o parte, se iau in considerare costurile, iar pe de alta parte, avantajele fenomenului somaj, pe termen lung rezultatul apare categoric negativ deoarece costurile depasesc cu mult beneficiile, atat in cazul celor direct implicati cat si al economiei si societatii in ansamblu.

2.4. Intensitatea somajului. Intensitatea somajului este o caracteristica ce se impune atentiei. Ea presupune fie incetarea totala a activitatii, fie diminuarea sa insotita de scaderea remunerarii. In functie de aceasta, se poate distinge:

Somajul total, care presupune pierderea locului de munca si incetarea totala a activitatii;

Somajul partial, care consta in diminuarea activitatii depuse de o persoana in special prin reducerea duratei saptamanii de lucru sub cea legala cu scaderea remunerarii;

Somajul deghizat, specific mai ales tarilor slab dezvoltate unde numeroase persoane au o activitate aparenta, cu o eficienta (productivitate) mica, dar este intalnit si in tarile est-europene, inclusiv in Romania la niveluri apreciabile;

Statistic vorbind, se constata doua tendinte principale. Pe de o parte de-a lungul unei perioade de aproximativ 10 ani exista o tendinta ondulatorie a somajului in functie de variatiile conjuncturii. Atunci cand trendul sau mersul precumpanitor al economiei este ascendent, somajul are tendinta sa scada. In conditiile in care trendul este descendent, somajul are tendinta de a creste. In urma crizei energetice declansate in anii '73-'74, economia mondiala a intrat intr-o faza ascendenta de lunga durata care, dupa unele indicii, se apropie de sfarsitul ei. De-a lungul acestei perioade s-a constat o crestere a volumului somajului si implicit a ratei somajului. In ultimii ani somajul s-a plafonat, iar in unele cazuri a scazut ca urmare a unui inceput de relansare a economiei intr-o faza noua, ascendenta indelungata. Principala sursa a acestei cresteri de durata a somajului se gaseste in restructurarea economiei pe calea trecerii ei la noi ramuri sau subramuri. Pe de alta parte sporirea somajului are limite, el nu creste permanent si nu depaseste anumite proportii. Aparitia somajului, mentinerea si modificarea intensitatii lui sunt aspecte ce pot fi intelese numai in legatura cu sistemul real al economiei de piata. In plus este necesar sa ne amintim ca mecanismele pietei muncii se afla sub incidenta a numeroase alte imprejurari, nu doar sub cea a celor strict economice. Ca un flux macrosocial global, somajul este generat de cauze ce tin de situatia economica a utilizatorilor, pe de o parte, si de statutul social al ofertantilor de munca, pe de alta parte.

In primul rand, ca urmare a unei evolutii nefavorabile a activitatii social-economice sau ca urmare a procesului de substituire a muncii prin capital, se produce pierderea locului de munca de caatre o parte a populatiei ocupate. In al doilea rand, solicitarile suplimentare de munca ale noilor generatii ce au ajuns la varsta legala de munca nu pot fi onorate de utilizatorii de munca. Tanara generatie intampina greutati in gasirea locurilor de munca din mai multe motive subiective sau obiective: neconcordanta pregatirii ei profesionale cu nevoile si exigentele impuse de activitate economico-sociala; retinerile unor agenti economici, producatori in a angaja tineri fara experienta in munca, fara sa-si fi insusit disciplina muncii. In al treilea rand, somajul apare, se suplimenteaza si ca urmare a solicitarilor de locuri de munca din partea unor persoane incadrate in varsta a doua, care se decid sa-si ofere munca lor pe piata. Unele dintre aceste persoane nu au lucrat pana in momentul respectiv, altele au intrerupt activitatea pe o perioada relativ indelungata. Oricum, atat unele, cat si celelalte persoane se decid sa-si schimbe statutul social din neangajat in angajat. La acest proces se poate adauga si cel al deschiderii unor afaceri pe cont propriu.

Structura somajului sau componentele acestuia, este data prin clasificarea somerilor dupa diferite criterii: domeniul in care au lucrat, nivelul calificarii, categoria socio-profesionala careia ii apartin, ramurile de activitate din care provin, sex, categorii de varsta, rasa[19]. In ultimele decenii se acorda foarte mare atentie studierii structurii somajului pe sexe si categorii de varsta. Se releva astfel ca femeile sunt mai afectate de somaj decat barbatii, de asemenea si tinerii pana la 25 ani si varstnicii de peste 50 ani in raport cu restul populatiei active. Pe plan mondial somajul are tendinta sa se agraveze in ultimii ani. Acest lucru este evident si in tarile din estul si centrul Europei, dintre acestea remarcandu-se Polonia cu peste 2 milioane someri. In cadrul structurii somajului, ca urmare a importantelor restructurari din economie si a ponderii relativ ridicate a persoanelor feminine active, se inregistreaza o presiune a ofertei asupra cererii de forta de munca feminina si cresterea numarului de someri in randul femeilor. Desi nivelul de pregatire scolara si profesionala al femeilor este apropiat de cel al barbatilor se constata o pondere mai ridicata a somajului feminin fata de rata medie a somajului, urmare a restructurarii unor someri in care forta de munca feminina este predominanta si a comportamentului discriminatoriu manifestat de unii patroni la angajarea persoanelor de sex feminin. Somajul afecteaza in mai mare masura persoanele de sex feminin din grupa de varsta de 50 ani si peste (datorita procesului mai lent de recalificare si reintegrare profesionala a populatiei varstnice in general si a celei feminine in special) si in oarecare masura pe cele din grupa de varsta 20-25 de ani (datorita dificultatilor in angajarea tinerelor absolvente).

Pentru realizarea unui echilibru a cererii cu oferta de forta de munca feminina, obiectivul principal al politicii de ocupare a fortei de munca feminine in conditiile tranzitiei la economia de piata il poate constitui pe de o parte, promovarea unei politici adecvate de ocupare si antrenare in activitatile economico-sociale a femeilor, realizarea unei protectii sociale reale a acestora in conditii de egalitate a sanselor, iar pe de alta parte, crearea conditiilor favorabile realizarii functiilor complexe pe care femeia le indeplineste in familie si in societate. Pentru realizarea acestui obiectiv ce priveste piata fortei de munca feminine ar fi utila elaborarea unui program de ocupare a fortei de munca feminine care sa fie integrat in programul global de ocupare a fortei de munca si corelat cu obiectivele procesului de restructurare din economie si care sa contina masuri de stopare a somajului in randul femeilor si de orientare profesionala a acestora.

Romania se confrunta si cu fenomene negative care constau in aceea ca o parte a populatiei apte de munca nu este inregistrata la categoria someri si lucreaza in conditii asa-zise "la negru". Luand in considerare structura populatiei ocupate, pe masura ce procesul de restructurare si privatizare mai ales prin, inca posibile, metode de "inchidere" si "lichidare", va continua, putem constata cu usurinta ca in perioada urmatoare este posibil sa asistam la ingrosarea randurilor somerilor, atat prin accelerarea procesului de privatizare in industrie, constructii, transport cat si prin posibila reconsiderare a punctului de vedere in legatura cu fostele I.A.S. Analizand datele privind populatia ocupata, numarul somerilor, al pensionarilor si al populatiei neocupate, constatam ca in prezent la un salariat revin mai mult de doua persoane care nu desfasoara o activitate organizata, pe baza de contract sau conventie sociala de munca. De aceea, acestui proces al somajului trebuie sa i se acorde o atentie deosebita prin elaborarea si punerea in practica, cu maximum de urgenta, a unor programe de reconversie profesionala, asa incat sa se realizeze un transfer al fortei de munca ce va fi disponibilizata in procesul de restructurare in unele unitati comerciale in loc de trecerea imediata in somaj.

Se poate constata ca in randul somerilor predomina unele categorii cum ar fi: tineretul, femeile si chiar o parte din forta de munca cu calificare superioara. In cele mai multe cazuri o serie de specialisti care au fost disponibilizati sau care au devenit nemultumiti de activitatile si veniturile obtinute au plecat si isi desfasoara activitatea in strainatate. Multi dintre medici, ingineri, cercetatori, specialisti in domeniul lingvisticii lucreaza acum in tari occidentale, creand mari dificultati economiei romane care in scurt timp va resimti lipsa unor specialisti din cei mentionati mai sus. Credem ca masurile de reforma ale economiei nationale, de restructurare, trebuie sa aiba in vedere si crearea de locuri pentru specialistii de inalta calificare. In caz contrar, urmand exemplul unora care si-au gasit o mai buna realizare, tot mai multi vor pleca in strainatate, iar dupa scurt timp economia va trebui sa gaseasca inlocuitori care vor costa mai mult, comparativ cu eforturile de moment pentru a-i mentine pe cei existenti la locurile de munca. In alta ordine de idei, trebuie subliniat si faptul ca bugetul asigurarilor sociale de stat nu va putea colecta veniturile necesare pentru plata pensiilor si ajutoarelor de somaj pentru un numar mare de persoane, ceea ce impune cu necesitate gasirea surselor necesare prin masuri care sa poata deveni afective[20].

CAPITOLUL III. Somajul - fenomen al societatii de tranzitie.

3.1. Integrarea social - profesionala.

Structura somajului sau componentele acestuia, este data prin clasificarea somerilor dupa diferite criterii: domeniul in care au lucrat, nivelul calificarii, categoria socio-profesionala careia ii apartin, ramurile de activitate din care provin, sex, categorii de varsta, rasa[21]. In ultimele decenii se acorda foarte mare atentie studierii structurii somajului pe sexe si categorii de varsta. Se releva astfel ca femeile sunt mai afectate de somaj decat barbatii, de asemenea si tinerii pana la 25 ani si varstnicii de peste 50 ani in raport cu restul populatiei active. Pe plan mondial somajul are tendinta sa se agraveze in ultimii ani. In cadrul structurii somajului, ca urmare a importantelor restructurari din economie si a ponderii relativ ridicate a persoanelor feminine active, se inregistreaza o presiune a ofertei asupra cererii de forta de munca feminina si cresterea numarului de someri in randul femeilor. Desi nivelul de pregatire scolara si profesionala al femeilor este apropiat de cel al barbatilor se constata o pondere mai ridicata a somajului feminin fata de rata medie a somajului, urmare a restructurarii unor someri in care forta de munca feminina este predominanta si a comportamentului discriminatoriu manifestat de unii patroni la angajarea persoanelor de sex feminin. Somajul afecteaza in mai mare masura persoanele de sex feminin din grupa de varsta de 50 ani si peste (datorita procesului mai lent de recalificare si reintegrare profesionala a populatiei varstnice in general si a celei feminine in special) si in oarecare masura pe cele din grupa de varsta 20-25 de ani (datorita dificultatilor in angajarea tinerelor absolvente).

Pentru realizarea unui echilibru a cererii cu oferta de forta de munca feminina, obiectivul principal al politicii de ocupare a fortei de munca feminine in conditiile tranzitiei la economia de piata il poate constitui pe de o parte, promovarea unei politici adecvate de ocupare si antrenare in activitatile economico-sociale a femeilor, realizarea unei protectii sociale reale a acestora in conditii de egalitate a sanselor, iar pe de alta parte, crearea conditiilor favorabile realizarii functiilor complexe pe care femeia le indeplineste in familie si in societate. Pentru realizarea acestui obiectiv ce priveste piata fortei de munca feminine ar fi utila elaborarea unui program de ocupare a fortei de munca feminine care sa fie integrat in programul global de ocupare a fortei de munca si corelat cu obiectivele procesului de restructurare din economie si care sa contina masuri de stopare a somajului in randul femeilor si de orientare profesionala a acestora.

Romania se confrunta si cu fenomene negative care constau in aceea ca o parte a populatiei apte de munca nu este inregistrata la categoria someri si lucreaza in conditii asa-zise "la negru". Luand in considerare structura populatiei ocupate, pe masura ce procesul de restructurare si privatizare mai ales prin, inca posibile, metode de "inchidere" si "lichidare", va continua, putem constata cu usurinta ca in perioada urmatoare este posibil sa asistam la ingrosarea randurilor somerilor, atat prin accelerarea procesului de privatizare in industrie, constructii, transport cat si prin posibila reconsiderare a punctului de vedere in legatura cu fostele I.A.S. Analizand datele privind populatia ocupata, numarul somerilor, al pensionarilor si al populatiei neocupate, constatam ca in prezent la un salariat revin mai mult de doua persoane care nu desfasoara o activitate organizata, pe baza de contract sau conventie sociala de munca. De aceea, acestui proces al somajului trebuie sa i se acorde o atentie deosebita prin elaborarea si punerea in practica, cu maximum de urgenta, a unor programe de reconversie profesionala, asa incat sa se realizeze un transfer al fortei de munca ce va fi disponibilizata in procesul de restructurare in unele unitati comerciale in loc de trecerea imediata in somaj.

Se poate constata ca in randul somerilor predomina unele categorii cum ar fi: tineretul, femeile si chiar o parte din forta de munca cu calificare superioara. In cele mai multe cazuri o serie de specialisti care au fost disponibilizati sau care au devenit nemultumiti de activitatile si veniturile obtinute au plecat si isi desfasoara activitatea in strainatate. Multi dintre medici, ingineri, cercetatori, specialisti in domeniul lingvisticii lucreaza acum in tari occidentale, creand mari dificultati economiei romane care in scurt timp va resimti lipsa unor specialisti din cei mentionati mai sus. Credem ca masurile de reforma ale economiei nationale, de restructurare, trebuie sa aiba in vedere si crearea de locuri pentru specialistii de inalta calificare. In caz contrar, urmand exemplul unora care si-au gasit o mai buna realizare, tot mai multi vor pleca in strainatate, iar dupa scurt timp economia va trebui sa gaseasca inlocuitori care vor costa mai mult, comparativ cu eforturile de moment pentru a-i mentine pe cei existenti la locurile de munca. In alta ordine de idei, trebuie subliniat si faptul ca bugetul asigurarilor sociale de stat nu va putea colecta veniturile necesare pentru plata pensiilor si ajutoarelor de somaj pentru un numar mare de persoane, ceea ce impune cu necesitate gasirea surselor necesare prin masuri care sa poata deveni afective[23].

3.2. Somajul in judetul Maramures.

In prima jumatate a anului 2009, in județul Maramureș s-au inregistrat aproximativ 1680 de disponibilizari. La inceputul lunii iulie a aceluiași an, numarul șomerilor maramureșeni a fost de 10.292, din care 5414 beneficiau de indemnizație de la stat.

Statisticile AJOFM Maramureș arata ca in primul semestru a anului 2009 s-a inversat raportul dintre șomerii barbați și femei, diferența fiind de aproape un procent.

- NUMARUL SOMERILOR INREGISTRATI LA SFARSITUL LUNII SEPTEMBRIE 2009

Sursa: Agentia Nationala pentru Ocuparea Fortei de Munca.

- NUMARUL SOMERILOR INREGISTRATI, DUPA NIVELUL DE INSTRUIRE

LA SFARSITUL LUNII SEPTEMBRIE 2009

Sursa: Agentia Nationala pentru Ocuparea Fortei de Munca. VEZI ANEXA 5

Partea practica

Metodologia cercetarii.

Prin demersurile intreprinse in cadrul acestei cercetari voi aduce o contributie la identificarea si analiza modificarilor aduse de somaj si plasarea acestui 'fenomen' in centrul problematicii formarii si integrarii socio-profesionale a individului.

Nu ai spus care este metodologia folosita.

Obiectivele teoretice.

Ideea centrala a lucrarii de fata este constituita de programele publice, in ceea ce priveste somajul in judetul Maramures și implementarea politicilor publice in vederea soluționarii ratei șomajului și pentru o integrare mai buna in campul de munca și o mai buna perspectiva profesionala.

Trebuie sa ai un singur obiectiv, nu doua. In plus, nu ai spus care este obiectivul, adica ce ai urmarit sa realizezi in partea practica.

Obiectivele practice.

Analiza acestei lucrari este simpla in esenta, transparenta si bazata pe fapte si numere, cu formule si tabele utilizate in anexe si a fost realizata pe baza teoriei. Inevitabil, capitolele acestei lucrari nu acopera intreaga gama de metode sau produse de politici pubice, majoritatea materialelor din lucrare au mai mult o structura academica. Analiza politicilor porneste de la o situtie din viata reala, fiind o problema sau un program public ce functioneaza deja.

Metodele de analiza folosite au fost cele cantitative, precum observarea participativa, studiile de caz, interviurile etc. Tu ai realizat doar interviuri, nu si celelalte metode mentionate de tine.

Desrierea instrumentelor.

Instrumentele folosite au fost interviul si studiul de caz prin care am surprins informatii relevante pentru cercetare.

Instrumentul folosit de tine este chestionarul, iar metoda de culegere a datelor este ancheta sociologica.

Interviul este una din metodele principalede investigatie ce permite recoltarea unor informatii numeroase, variate si importante, intr-un timp relativ scurt. Inerviul elaborat in cazul acestei cercetari are la baza 4 teme : Indicativele personale. 2. Perspectivele de reintegrare profesionala. 3. Modalitati si mijloace personale de rezolvare a situatiei profesionale. 4. Perspective si planuri de viitor.

Studiul de caz este prin excelenta o metoda calitativa; el este o procedura de integrare a mai multor modalitati de culegere a materialului epiric, adica bazat pe simturi ori experienta ( observatia, interviul, etc. ).

Esantionul.

Metodele si instrumentele au fost aplicate pe doua esantioane independente. Fiecare esantion a fost alcatuit din 66 de subiecti, cu varsta cuprinsa intre 18 si 53 de ani, criteriile esentiale de alcatuire a esantioanelor fiind doua: pentru populatia incadrata profesional - existenta unui loc de munca si pentru populatia de someri - pierderea /lipsa unui loc de munca. In ceea ce priveste mediul de provenienta, persoanele supuse investigatiei au fost preponderent de provenienta din mediul urban, din localitatile Baia Mare, Baia Sprie, Sightul Marmatiei, dar si satele si comunele din vecinatate.

Structura esantionului.

Cele doua loturi paralele, alcatuite fiecare din 66 de subiecti, au fost selectionate conform unor criterii caracteristici redate ]n continuare

Sexul

Lotul I - persoane aflate in somaj - din cei 66 de subiecti, 31 sunt de sex feminin (47%), iar 35 sunt de sex masculin (53%).

Lotul II - persoane angajate - din totalul de 66 de subiecti , 34 sunt de sex feminin (52%), iar 32 sunt de sex masculin (48%).

Varsta

Lotul I - persoane aflate in somaj - Limita inferioara de varsta este de 19 ani, iar cea superioara este de 53 de ani.

Lotul II - persoane angajate - Limita inferioara de varsta a esantionului este de 23 de ani, iar cea superioara de 51 de ani.

Studii

Lotul I - persoane aflate in somaj - din cei 66 de subiecti, 20 (30%), au studii superioare, iar 46 (70%) subiecti au studii medii.

Lotul II - persoane angajate - din totalul de 66 de subiecti, 37 (56%) au studii superioare, iar 29 (44%) au studii medii.

Aplicarea probelor pe esantion.

Aplicarea instrumentelor de investigare pentru lotul de someri s-a desfasurat la Centrului de Informare si Consiliere privind Cariera, din cadrul Agentiei Judetene pentru Ocuparea Fortei de Munca Maramures. Pentru lotul de persoane angajate aplicarea s-a desfasurat telefonic sau fata in fata. Chestionarele au fost aplicate individual , durata aplicarii fiind estimata undeva intre 10 - 15 minute. Subiectii au fost receptivi, mai ales cei afla i in somaj, care au manifestat un interes mai crescut fata de obiectivele si tema studiului.

GHID DE INTERVIU

TEMA 1

Indicativele personale

Varsta

Sexul

Studii

Durata somajului

Figura 1.1. Reprezentand in procente indicativele personale ale LOTULUI I

Vezi anexa I.

Figura 1.2. Reprezentand in procente indicativele personale ale LOTULUI II

Vezi anexa I.

Figura 1.3.  Reprezentand in procente indicativele personale de studii ale LOTULUI I

Vezi anexa I.

Figura 1.4. Reprezentand in procente indicativele personale de studii ale LOTULUI II

Vezi anexa I.

TEMA 2

Perspecticvele de integrare profesionala

Credeti ca veti gasi un loc de munca in viitorul apropiat

In momentul acesta aveti perspective de angajare

Figura 2.1. Reprezentand perspectivele de integrare profesionala a persoanelor șomere, din randul celor intervievați.

Vezi anexa II.

v    Din 66 de subiecți, 60% consider ca au perspectice de angajare reale, iar 40% ca nu au sanse de angajare in viitorul apropiat.

TEMA 3

Modalitați și mijloace personale de rezolvare a situației profesionale.

Ce faceți pentru a gasi un loc de munca

Ați intreprins vreun demers pentru a va reangaja

Figura 3.1. Reprezentand atitudinea subiecților fața de posibilitatea de reangajare și cautarea unui nou loc de munca.

Vezi anexa III.

v   dintre subiecți contribuie activ la reintegrarea lor in campul muncii, pe cand restul de 47% raman pasivi, fara implicare directa in cautarea unui loc de munca, beneficiind de ajutorul de șomaj.

TEMA 4

Perspective și planuri de viitor.

Aveți planurile proiectele de viitor?

Intenționați sa faceți o schimbare in viitor

( pe plan profesional )?

v   Din totalul de 66 de subiecți, 23% sunt hotarați sa schimbe ceva pe plan profesional sau au deja stabilite planuri sau proiecte de viitor, iar restul de 77% nu au luat nicio hotarare in acesta privința.

ANEXA 1

TEMA 1 - Indicativele personale

GRUPUL I

GRUPUL II

ANEXA 2

TEMA 2 - Perspectivele de integrare profesionala

Grupul I

ANEXA 3

TEMA 3 - Modalitați  și mijloace personale de rezolvare a situației profesionale.

ANEXA 4

TEMA 4 - Perspective și planuri de viitor.