Atentatele ca infractiuni contra sigurantei statului

ATENTATELE CA INFRACTIUNI CONTRA SIGURANTEI STATULUI

n Atentatul este un atac material si violent, indreptat impotriva vietii sau integritatii corporale ori sanatatii persoanelor, care, prin modul, imprejurarile si scopul in care este savarsit, pune in pericol siguranta statului sau slabeste puterea acestuia.

n Fie ca vizeaza o persoana sau o colectivitate umana, atentatul, ca infractiune contra sigurantei statului, este un atac terorist, prin care se creeaza o stare de panica, de teroare, de neincredere in autoritatile statului, punandu-se in pericol, prin aceasta, siguranta statului.

Atentatele

n In codul penal de la 1968, atentatul a fost incriminat in doua variante de tip sub denumirile de atentat care pune in pericol siguranta statului, in art. 160, si respectiv de atentat contra unei colectivitati, in art. 161.

n Caracteristic atentatului, in ambele variante, este asimilarea tentativei cu faptul consumat, de unde deriva denumirea sa. Infractiunea de atentat se consuma in momentul punerii in executare a hotararii de a o savarsi, indiferent daca autorul a continuat sau nu executarea ori daca s-a produs sau nu rezultatul, dar la stabilirea pedepsei se tine seama de forma realizata.

n Sintagma "tentativa la infractiunea de atentat" nu este gresita atunci cand sunt pedepsite actele preparatorii, acestea fiind asimilate tentativei si sanctionate potrivit art. 173 alin. 1 si 2 Cod penal.

n Legea prevede, pentru ambele variante ale atentatului, pedeapsa detentiunii pe viata sau inchisoare de la 15 la 25 de ani si interzicerea unor drepturi.

Atentatul care pune in pericol siguranta statului

n Este atentatul savarsit contra vietii, integritatii corporale ori sanatatii unei persoane care indeplineste o activitate importanta sau alta activitate publica importanta, in imprejurari care fac ca fapta sa puna in pericol siguranta statului. Subiectul pasiv adiacent este calificat prin functia importanta pe care o ocupa in autoritatile de stat sau in viata publica a societatii.

n Existenta infractiunii este conditionata de producerea unei urmari imediate specifice si anume ca atentatul sa fie savarsit in imprejurari care fac fapta sa puna in pericol siguranta statului.

n Sub aspect subiectiv, se cere ca faptuitorul sa fi cunoscut calitatea persoanei impotriva careia a savarsit atentatul.

n Este o infractiune complexa, la care fapta contra persoanei este absorbita in infractiunea contra sigurantei statului.

Atentatul contra unei colectivitati

n Este atentatul savarsit contra unei colectivitati umane, vizand viata, integritatea corporala sau sanatatea membrilor acesteia prin otravire in masa, provocarea de epidemii sau prin orice alt mijloc apt sa produca moartea sau vatamarea corporala a celor vizati, daca este de natura sa slabeasca puterea de stat.

n Colectivitatea este inteleasa ca o comunitate sociala, adica o grupare mai mica ori mai mare de persoane care traiesc in acelasi loc, organizata dupa anumite criterii (economic, politic, organizatoric etc.). Nu are importanta, pentru existenta infractiunii, nici marimea colectivitatii, nici natura relatiilor dintre membrii acesteia.

n Infractiunea exista atunci cand se stabileste ca mijloacele folosite de autorul (sau autorii) atentatului erau susceptibile de a suprima viata ori de a vatama integritatea corporala sau sanatatea unui mare numar de persoane, chiar daca rezultatul s-a produs fata de un numar mai mic dintre acestea.

n Mijloacele sunt enumerate cu titlu de exemplu, putand fi si altele cu aceleasi proprietati. Otravirile in masa se pot realiza prin otravirea alimentelor, apei, bauturilor sau obiectelor de uz curent destinate unei colectivitati, iar provocarea de epidemii se poate infaptui prin raspandirea in randul unei colectivitati de microbi (virusuri, bacterii purtatoare de boli contagioase etc). Atentatul exista chiar daca otravirea sau epidemia a fost limitata.

n Cerinta esentiala este ca atentatul astfel savarsit sa fie de natura sa slabeasca puterea de stat. Amploarea si intensitatea actiunilor prin care se realizeaza atentatul contra unei colectivitati creeaza pericolul slabirii puterii de stat sub toate aspectele acesteia.

n Din punct de vedere subiectiv, existenta atentatului contra unei colectivitati presupune cunoasterea mijloacelor folosite si reprezentarea de catre atentator a consecintelor posibile asupra vietii si integritatii corporale a membrilor colectivitatii. Nu intereseaza modalitatea intentiei, nici mobilul faptei sau scopul urmarit de faptuitor prin savarsirea acesteia.

Subminarea puterii de stat

n Este o manifestare violenta constand intr-o actiune armata ori in actiuni violente ale mai multor persoane, de natura sa slabeasca puterea de stat. Se poate infatisa fie ca o insurectie armata impotriva puterii de stat, fie ca manifestari violente de masa vizand puterea de stat, putandu-se materializa intr-o incercare de a lichida aceasta putere.

n Subminarea puterii de stat a fost incriminata in art. 162 intr-o varianta tip in alin. 1, privitoare la actiunea armata si sanctionata cu pedepse maxime (detentiunea pe viata sau inchisoarea de la 15 la 25 de ani si interzicerea unor drepturi), si intr-o varianta atenuata, in alin. 2, constand in orice alte actiuni violente savarsite de mai multe persoane neinarmate, dar si ele, aceste actiuni, fiind de natura sa slabeasca puterea de stat, varianta sanctionata mai usor, respectiv cu inchisoarea de 5 la 20 de ani si interzicerea unor drepturi.

n In ambele variante, subminarea puterii de stat este o infractiune cu pluralitate naturala de subiecti activi. Actiunea sau insurectia armata nu este opera unui individ, ci a unor formatiuni militare sau paramilitare purtand si folosind arme[1], iar la varianta atenuata, legea insasi se refera la actiuni violente savarsite de mai multe persoane impreuna. Actiunea armata poate consta intr-un atac armat impotriva autoritatilor publice, in dezarmarea organelor de mentinere a ordinii publice, a unor unitati sau subunitati militare etc.

n Din punct de vedere subiectiv, infractiunea presupune existenta intentiei.

[1] In intelesul explicat in art. 151 Cod penal. Vezi si art. 2 din Legea privind regimul armelor si al munitiilor, nr. 295 din 28 iunie 2004, in Monitorul Oficial al Romaniei, Partea I, nr. 583 din 30 iunie 2004, cu modificarile ulterioare.

Actele de diversiune

n Sunt fapte ale persoanei care distruge, degradeaza sau aduce in stare de neintrebuintare, in intregime sau in parte, prin explozii, incendii sau in orice alt mod, uzine, instalatii industriale, masini, cai de comunicatii, mijloace de transport, constructii, produse industriale sau agricole ori alte bunuri, daca faptele sunt de natura sa aduca atingere, in orice mod, sigurantei statului.

n Oricare ar fi mobilul sau scopul unor astfel de acte de distrugere a unor bunuri de importanta vitala pentru societate, ele prezinta nu numai un pericol social deosebit pentru aceasta, dar creeaza, de regula, un pericol pentru siguranta statului. Acest pericol rezulta si din natura mijloacelor folosite, generatoare ele insele de pericol public.

n Degradarea este o distrugere partiala, constand in pierderea unora dintre calitatile bunului, astfel ca, pentru a fi adus la starea de fapt anterioara, trebuie supus unei reparatii sau trebuie inlocuite elementele deteriorate. Aducerea in stare de neintrebuintare consta intr-o atingere adusa potentialului de utilizare a bunului care, fara a fi distrus ori numai degradat, nu mai corespunde destinatiei sale.

n Sub acest aspect subiectiv, pentru existenta infractiunii de acte de diversiune este necesara dovada intentiei faptuitorului. Sanctiunile aplicabile sunt cele maxime, adica detentiunea pe viata sau inchisoarea de la 15 la 25 de ani si interzicerea unor drepturi.

Subminarea economiei nationale

n Este fapta persoanei care foloseste autoritatile sau institutiile publice ori alte persoane juridice de interes public, dintre cele prevazute in art. 145 Cod penal, sau care impiedica activitatea normala acestora, daca fapta este de natura sa submineze economia nationala.

n Fapta este periculoasa prin consecintele extrem de pagubitoare pentru o intreaga ramura sau pentru mai multe ramuri ale economiei nationale si, pe cale de consecinta, prin pericolul pe care il prezinta pentru siguranta statului. Ea poate fi savarsita, in general, in cadrul relatiilor autoritatilor, institutiilor sau persoanelor juridice respective cu agenti economici si numai de catre  un functionar public care, in virtutea indatoririlor de serviciu, are competenta de a actiona in numele autoritatii sau unitatii al carei angajat este.

n Subminarea economiei nationale a fost incriminata in Codul penal, intr-o varianta tip, in alin. 1 al art. 165 Cod penal, si intr-o varianta agravata, in alin. 2 al aceluiasi articol. In varianta tip, infractiunea poate consta fie in actiunea de folosire a unei autoritati sau institutii publice ori a unei persoane juridice de interes public (de ex. prin orientarea activitatii acesteia, prin emiterea de dispozitii contrare bunului mers al activitatii ei economice etc.), fie in actiunea de impiedicare a desfasurarii normale a acestei activitati, prin neindeplinirea sau prin indeplinirea defectuoasa a indatoririlor etc. In varianta agravata, prevazuta in alin. 2 al art. 165 Cod penal, infractiunea de subminare a economiei nationale exista atunci cand fapta a produs o paguba importanta economiei nationale, intelegandu-se prin aceasta un prejudiciu economic general, adus nu unei anumite unitati (agent economic, autoritate sau institutie publica), ci unei ramuri a economiei nationale, mai multor ramuri, ori economiei nationale in ansamblul ei.

n Pentru existenta elementului material al infractiunii, trebuie indeplinita cerinta esentiala ca fapta, in oricare dintre variantele sale, sa fie de natura sa submineze economia nationala[1].

n Din punct de vedere subiectiv, subminarea economiei se caracterizeaza prin intentia faptuitorului. Sanctiunile aplicabile sunt, pentru varianta simpla din alin. 1 al art. 165 Cod penal, inchisoarea de la 5 la 20 de ani si interzicerea unor drepturi, iar pentru varianta agravata, din alin. 2, detentiunea pe viata sau inchisoarea de la 15 la 25 de ani si interzicerea unor drepturi.

    [1] Economia nationala cuprinde ansamblul de resurse naturale si umane, de activitati productive, de schimb si de servicii, constituite ca ramuri sau domenii de activitate economica, ca rezultat al dezvoltarii fortelor de productie si al diviziunii sociale a muncii, pe un anumit teritoriu national (Vezi Decizia Curtii constitutionale nr. 103 din 31 octombrie 1995, Monitorul Oficial al Romaniei, Partea I, nr. 296 din 22 decembrie 1995).

Propaganda in favoarea statului totalitar

n Este fapta persoanei care raspandeste in mod sistematic, prin orice mijloace, in public, sau face, de asemenea, in public apologia unor idei, conceptii sau doctrine totalitare, antidemocratice, cu intentia de a convinge si de a atrage noi adepti ai acestor idei, conceptii sau doctrine, in vederea instaurarii unui stat totalitar.

n Acesta poate fi de tip fascist, comunist, o dictatura militara sau paramilitara, iar instaurarea sa reprezinta un pericol grav pentru drepturile si libertatile democratice. De aceea insasi Constitutia, care consacra in art. 30 libertatea de exprimare, prevede, in art. 53, posibilitatea restrangerii, prin lege, a exercitiului acestei libertati daca ea se impune pentru apararea, printre alte valori, a drepturilor si libertatilor cetatenilor.

n Propaganda in favoarea statului totalitar a fost interzisa prin dispozitiile art. 166 Cod penal, sub sanctiunile inchisorii de la 6 luni la 5 ani si interzicerii unor drepturi. Interdictia priveste atat persoanele fizice, cat si partidele politice sau organizatiile care, prin scopurile ori prin activitatea lor, militeaza impotriva pluralismului politic sau a principiilor statului de drept fiind, din aceasta cauza, neconstitutionale - art. 40 alin. (2) din Constitutie.

n Din punct de vedere subiectiv, infractiunea se caracterizeaza prin intentie calificata prin scopul urmarit. Fapta trebuie sa fie savarsita in public, in intelesul explicat in art. 152 Cod penal.

Actiuni impotriva ordinii constitutionale

n Prin dispozitiile art. 166¹ Cod penal a fost incriminata intreprinderea oricarei actiuni pentru schimbarea prin actiuni ilegale si prin violenta a ordinii constitutionale sau a caracterului national, suveran, independent, unitar si indivizibil al statului roman

n Este vorba despre actiuni violente prin care se tinde la schimbarea ordinii constitutionale, adica la modificarea prevederilor Constitutiei contrar reglementarilor constitutionale privitoare la revizuirea Constitutiei (art. 50-52 din Constitutie). Este incriminata intreprinderea oricarei actiuni pentru schimbarea prin violenta a ordinii constitutionale, iar vinovatia nu poate avea decat forma intentiei.

Actiuni impotriva ordinii constitutionale

n Sunt vizate actiuni de organizare si desfasurare a unor manifestari publice pentru schimbarea prin violenta a ordinii stabilite prin Constitutie. Violenta se indreapta impotriva autoritatilor constitutionale, exercitand actiuni violente impotriva acestora, in scopul aratat. Sanctiunile aplicabile sunt inchisoarea de la 5 la 15 de ani si interzicerea unor drepturi.

n In aceasta varianta a comiterii prin violenta, fapta era incriminata si in art. 207 al Codului penal de la 1936, sub denumirea de crima de uzurpare a ordinii constitutionale si era caracterizata ca infractiune politica.

Complotul

n Este fapta persoanelor care "initiaza" sau "constituie" o asociatie sau grupare in scopul savarsirii vreuneia dintre infractiunile prevazute in art. 155-163, art. 165 si art. 166¹, sau care adera la o astfel de asociatie sau grupare ori o sprijina sub orice forma. Complotul este o forma a pluralitatii constituite de infractori, al carei specific este dat de natura infractiunilor care intra in planul asocierii sau gruparii si anume infractiunile sau una dintre infractiunile contra sigurantei statului aratate in textul incriminator.

n Elementul material poate consta in savarsirea oricareia dintre actiunile prevazute in text, care presupun o pluralitate de subiecti activi, cu exceptia initierii (propunere, efectuarea de demersuri, agitatie), care poate fi savarsita de o singura persoana. "Constituirea" asociatiei sau a gruparii consta in crearea si organizarea acesteia. "Aderarea" presupune inscrierea printre membri sau incadrarea in fapt in randurile acestora. "Sprijinirea" asociatiei poate avea loc prin sprijin banesc, acordarea de mijloace materiale, sfaturi, informatii etc. Se adauga cerinta esentiala ca fapta sa priveasca o asociatie sau grupare avand ca scop savarsirea vreuneia dintre infractiunile contra sigurantei statului prevazute in text. Aceasta caracterizeaza infractiunea si sub aspect subiectiv.

n Sanctiunile prevazute pentru complot sunt detentiunea pe viata sau  inchisoarea de la 15 la 25 de ani si interzicerea unor drepturi, dar se precizeaza ca pedeapsa pentru complot nu poate fi mai mare decat sanctiunea prevazuta de lege pentru cea mai grava dintre infractiunile care intra in scopul asociatiei sau gruparii. Precizarea are in vedere variantele atenuate ale infractiunilor mentionate in text si desigur infractiunea prevazuta in art. 166¹ Cod penal, pentru care pedepsele sunt mai mici decat pedeapsa prevazuta pentru complot.

n Cand s-a savarsit si vreuna dintre infractiunile ce intra in scopul asociatiei sau gruparii, aceasta intra in concurs cu infractiunea de complot, urmand sa se aplice pedeapsa conform prevederilor art. 34 si art. 35 Cod penal.

n In toate cazurile legea prevede ca nu se pedepseste faptuitorul care denunta fapta savarsita de el mai inainte ca aceasta sa fie descoperita.

Compromiterea unor interese de stat

n Este fapta persoanei care distruge, altereaza sau ascunde un document sau inscris in care sunt stabilite drepturi ale statului roman in raport cu o putere straina, daca fapta este de natura sa compromita interesele de stat.

n Fapta este periculoasa fiindca priveste un document prin care se stabilesc drepturi ale statului roman in raport cu o putere straina, cum sunt: dreptul asupra unui anumit teritoriu, dreptul de navigatie pe anumite ape, dreptul de a exercita suveranitatea in anumite puncte etc., si ar putea prejudicia grav interesele statului roman, cu efecte asupra sigurantei acestuia. De aceea fapta a fost incriminata in art. 168 Cod penal si sanctionata cu inchisoare de la 5 la 15 ani si interzicerea unor drepturi.

n Elementul material poate consta fie in actiunea de distrugere a inscrisului (suprimare totala sau partiala care il face inutilizabil), fie in actiunea de alterare (modificare a continutului in asa fel incat documentul nu mai poate fi folosit), fie in actiunea de "ascundere" (deplasare de la locul lui, in asa fel incat nu mai poate fi gasit la nevoie).

n Cerinta esentiala este ca documentul sa stabileasca drepturi ale statului roman in raport cu o putere straina si ca distrugerea, alterarea sau ascunderea lui sa fie de natura sa compromita interesele statului.

n Elementul subiectiv al infractiunii consta in intentia faptuitorului. Savarsirea din culpa a faptei nu constituie aceasta infractiune, dar ar putea constitui infractiunea de neglijenta in pastrarea secretului de stat, prevazuta in art. 252 Cod penal.

Comunicarea de informatii false

n Este fapta persoanei care comunica sau raspandeste, prin orice mijloace, stiri, date sau informatii false ori documente falsificate, daca prin aceasta se pune in pericol siguranta statului. Fapta a fost incriminata prin dispozitiile art. 168¹ Cod penal, text introdus prin Legea nr. 140/1996 si modificat prin Legea nr. 278/2006. Ratiunea incriminarii rezida in pericolul social vadit pe care il prezinta punerea in circulatie si difuzarea, indeosebi prin mijloace de comunicare in masa, de date sau informatii false privind situatia economica, financiara sau politica ori relatiile Romaniei cu alte state sau organizatii internationale ori difuzarea de documente falsificate cu astfel de continut, atunci cand sunt de natura sa aduca atingere sigurantei statului.

n Nu intereseaza calitatea faptuitorului, ci doar vinovatia acestuia sub forma intentiei, ceea ce presupune cunoasterea caracterului fals al datelor si informatiilor, precum si a faptului ca documentele difuzate sunt falsificate, de faptuitorul insusi sau de alta persoana.

n Cerinta esentiala, atasata elementului material, anume ca fapta, in oricare dintre modalitatile normative mentionate, sa fie de natura sa aduca atingere sigurantei statului se considera realizata atunci cand rezulta din continutul si importanta datelor si informatiilor false si din impactul pe care difuzarea datelor si informatiilor false precum si a documentelor falsificate l-au avut pe plan intern sau international.

n Sanctiunea aplicabila este inchisoarea de 1 la 5 ani.

Divulgarea secretului care pericliteaza siguranta statului

n Este fapta persoanei care, avand cunostinta despre documente sau date ce constituie informatii secrete de stat ori despre alte documente sau date secrete, divulga astfel de documente sau date, detine, in afara indatoririlor de serviciu, documente ce constituie informatii secrete de stat ori detine, in afara indatoririlor de serviciu, documente sau date secrete in vederea divulgarii acestora.

n Fapta reprezinta o incalcare a obligatiei de aparare a secretului de stat, prevazuta in art. 16 al Legii nr. 182/2002 cu privire la protectia informatiilor clasificate. Pericolul ei social decurge din posibilitatea ce se creeaza, prin divulgarea informatiilor secrete de stat si ajungerea acestora la cunostinta agentilor straini, de a se pune in pericol siguranta statului.

n Divulgarea secretului care pericliteaza siguranta statului a fost incriminata in art. 169 Cod penal, intr-o varianta tip, in alin. 4, si trei variante agravate, prevazute in alin. 1-3 ale aceluiasi articol. Subiectul activ este necalificat la varianta simpla, dar are, de regula, la celelalte variante, calitatea de functionar, in sensul art. 147 Cod penal. Fapta, in toate variantele, se grefeaza pe o situatie premisa, constand in preexistenta unor documente sau date a caror divulgare ar putea pune in pericol siguranta statului.

n Elementul material al infractiunii poate consta in actiunea de "divulgare" (de comunicare sau de dare in vileag fata de o persoana neindreptatita sa le cunoasca) a unor documente sau date secrete de stat sau a altor documente, fie in actiunea de "detinere" a unui document ce constituie secret de stat, fie in fine, in actiunea de "detinere" a altor documente sau date, daca aceasta are loc (cerinta esentiala) in vederea divulgarii lor. In oricare dintre modalitatile sale, pentru ca fapta sa constituie elementul material al infractiunii, ea trebuie sa fie de natura a pune in pericol siguranta statului.

n Sub aspect subiectiv, fapta trebuie sa fie savarsita cu intentie. Savarsirea din culpa a vreuneia dintre actiunile ce constituie elementul material al infractiunii nu poate constitui divulgarea secretului care pericliteaza siguranta statului, insa ar putea constitui infractiunea de neglijenta in pastrarea secretului de stat (art. 252 Cod penal).

n Infractiunea este susceptibila de tentativa numai cand se savarseste prin actiunea de divulgare a documentelor sau datelor secrete.

n In varianta simpla, infractiunea consta in savarsirea, de catre orice persoana, a vreuneia dintre actiunile ce pot constitui elementul material, sanctiunea aplicabila fiind inchisoarea de la unu la 7 ani.

n In varianta agravata prevazuta in alin. 1 al art. 169, infractiunea se comite atunci cand actiunea de divulgare este savarsita de un functionar care a luat cunostinta, datorita atributiilor de serviciu, de documentele sau datele secrete pe care le-a divulgat si prezinta cel mai inalt grad de pericol social, fiind sanctionata cu inchisoare de la 7 la 15 ani.

n In variantele agravate prevazute in alin. 2 si alin. 3, infractiunea consta in detinerea de catre un functionar, in afara indatoririlor de serviciu, a unui document ce constituie secret de stat si, respectiv, in detinerea de catre acesta, de asemenea in afara indatoririlor de serviciu, a altor documente sau date, in vederea divulgarii lor. Pentru aceste variante, sanctiunea aplicabila este inchisoarea de la 5 la 10 ani.

Nedenuntarea

n Ca infractiune contra sigurantei statului, nedenuntarea este fapta persoanei care, avand cunostinta despre savarsirea vreuneia dintre infractiunile contra sigurantei statului, prevazute in art. 155-163, art. 165, art. 166¹ si art. 167 Cod penal, omite sa denunte acesta de indata.

n Tinand seama de pericolul social deosebit al celor mai grave infractiuni contra sigurantei statului, legea a prevazut obligatia speciala de denuntare a acestora, pentru a face posibila descoperirea lor eventual inainte de consumare. Datorita omisiunii de incunostintare a organelor judiciare, acestea nu sunt in situatia de a putea impiedica savarsirea infractiunilor amintite, nici de a descoperi si pedepsi la timp pe infractori.

n Omisiunea denuntarii infractiunilor contra sigurantei statului a fost incriminata in art. 170 Cod penal si sanctionata cu inchisoare de la 2 la 7 ani, devenind si ea, datorita infractiunilor care fac obiectul obligatiei de denuntare, o infractiune contra sigurantei statului. Ea are insa ca obiect juridic secundar infaptuirea justitiei.

n Subiect activ nemijlocit al nedenuntarii poate fi orice persoana, insa obligatia de denuntare avand caracter personal, omisiunea denuntarii se savarseste "in persona propria", nefiind posibil coautoratul.

n Nedenuntarea se grefeaza pe o situatie premisa, constand in savarsirea vreuneia dintre infractiunile contra sigurantei statului pentru care exista obligatia de denuntare si care nu a fost inca descoperita. In lipsa situatiei amintite, infractiunea nu este posibila.

n Elementul material al infractiunii consta in inactiune si anume omisiunea de a incunostinta "de indata" (cerinta esentiala) organele judiciare sau alte autoritati care au obligatia de a aduce la cunostinta organelor judiciare savasirea infractiunii. Cerinta esentiala este indeplinita daca denuntarea nu s-a facut in cel mai scurt timp cu putinta, in imprejurarile date, fara a da prioritate altor actiuni, cu exceptia celor determinate de starea de necesitate.

n Sub raport subiectiv, nedenuntarea, constand intr-o inactiune, poate fi savarsita fie cu intentie, fie din culpa, deoarece legea nu prevede ca se sanctioneaza numai savarsirea ei cu intentie (art. 19 alin. 3 Cod penal). Trebuie insa ca faptuitorul sa stie ca urmeaza sa se savarseasca ori ca s-a savarsit vreuna dintre infractiunile pentru care exista obligatia de denuntare.

n Omisiunea denuntarii, savarsita de sot sau de o ruda apropiata, nu se pedepseste.

n De asemenea, nu se pedepseste persoana care, mai inainte de a se fi inceput urmarirea penala pentru infractiunea nedenuntata, incunostinteaza autoritatile competente despre acea infractiune sau care, chiar dupa ce s-a inceput urmarirea penala ori dupa ce vinovatii au fost descoperiti, a inlesnit arestarea acestora.

Infractiuni contra reprezentantului unui stat strain

n Sunt infractiuni contra vietii, integritatii corporale, sanatatii, libertatii sau demnitatii savarsite contra reprezentantului unui stat strain.

n Aceste infractiuni nu se deosebesc de infractiunile contra persoanei decat prin calitatea subiectului pasiv secundar al infractiunii. Dar tocmai aceasta calitate, care determina o ocrotire speciala din partea statului roman, in cadrul relatiilor de colaborare cu celelalte state, face ca infractiunile contra reprezentantului unui stat strain sa aiba ca obiect principal al ocrotirii juridice nu persoana, ci siguranta statului, avand in vedere ca, prin savarsirea acestor infractiuni, se creeaza un pericol pentru siguranta statului in raport cu statul al carui reprezentant in tara noastra este persoana vatamata. De aceea, aceste infractiuni au fost incluse printre infractiunile contra sigurantei statului (art. 171 C.pen.).

n Subiect activ nemijlocit poate fi orice persoana, dar subiectul pasiv secundar este calificat prin calitatea de reprezentant al unui stat strain. Au calitatea de reprezentanti ai unui stat strain sefii de state sau de guverne aflati in vizita oficiala in tara noastra, membrii misiunilor speciale, membrii corpului diplomatic acreditati pe langa Presedintele Romaniei etc.

n Elementul material este acela caracteristic vreuneia dintre infractiunile contra persoanei, prevazute in titlul II al partii speciale a Codului penal ori intr-o lege speciala, care a fost savarsita contra reprezentantului unui stat strain.

n Elementul subiectiv este acela corespunzator infractiunii contra persoanei care a fost savarsita si poate consta in intentie, directa sau indirecta, si presupune cunoasterea de catre faptuitor a calitatii persoanei vatamate, aceea de reprezentant al unui stat strain.

n Infractiunile contra reprezentantilor unui stat strain se pedepsesc cu pedeapsa prevazuta de lege pentru infractiunea contra persoanei care a fost savarsita, sporindu-se insa maximul special al pedepsei cu 2 ani.

n Actiunea penala se pune in miscare la dorinta exprimata de guvernul strain.