Consideratii generale privind versiunile de ancheta

Consideratii generale privind versiunile de ancheta

Regula de baza care trebuie sa orienteze organele judiciare in cercetarea infractiunilor impotriva vietii o reprezinta organizarea judicioasa a anchetei si planificarea urmaririi penale, in scopul clarificarii complete a imprejurarilor savarsirii omorului si al identificarii faptuitorului.80

Un loc central il ocupa elaborarea versiunilor de urmarire penala referitoare la natura mortii violente (omor, sinucidere sau accident), la persoana autorului, la mobilul si scopul infractiunii si la imprejurarile sau conditiile in care a fost savarsita.

Pentru elaborarea versiunilor, organul de urmarire penala care conduce ancheta, va trebui sa dispuna de un minim de date precise si concrete referitoare la fapta. Aceste date sunt obtinute atat pe cale procesuala (cercetarea la fata locului, efectuarea de constatari tehnico-stiintifice, ascultari de martori) cat si din izvoare extraprocesuale (investigatii, zvonuri, scrisori anonime etc.).

De regula, diferitele fapte sau imprejurari de fapt despre care organele de urmarire penala iau cunostinta pe parcursul cercetarii cauzelor penale pot primi mai multe explicatii. Astfel, moartea violenta a unei persoane poate fi urmarea unui omor, a unei sinucideri sau a unui accident rutier, etc.

Explicatii multiple, diferite pot fi formulate cu privire la ori ce aspect apare in cursul cercetarii cauzei penale. In toate cazurile cand un fapt sau o totalitate de fapte comporta explicatii diferite organele de urmarire penala elaboreaza versiuni.

Versiunea, este rezultatul unui proces complex de analiza in cadrul caruia, pe baza datelor administrate in cauza, se emit presupuneri, se dau diferite explicatii referitoare la natura si continutul infractiunii, asupra modului de comitere si acoperire, despre participantii la comiterea faptei, forma de vinovatie, mobilul si scopul urmarit, cauzele si imprejurarile ce au determinat, inlesnit sau favorizat savarsirea infractiunii.81

In ancheta omorului, primele date concrete sunt desprinse de procuror pe baza cercetarii la fata locului, a examinarii cadavrului si efectuarea obiectiva a datelor obtinute, prin activitatile procedurale mentionate permite, in majoritatea cazurilor, elaborarea de versiuni plauzibile cu privire la natura mortii.

De exemplu, daca din cercetarea medico-legala rezulta cu certitudine ca ne aflam in fata unei morti violente si ca persoana decedata nu-si putea provoca singura leziunile, este evident ca nu pot fi elaborate decat doua versiuni principale: omor sau accident.

Lucrurile se simplifica si mai mult in momentul in care din intregul tablou infractional, din datele primelor cercetari, se desprinde fara dubiu concluzia ca fapta constituie omor.

Problemele devin insa mult mai complexe in cazurile disparitiei unor persoane, situatie in care, pe langa versiunile privind o moarte violenta sau patologica, mai pot emise versiuni referitoare la parasirea domiciliului, la rapire si sechestrare. Probleme apar si in ipoteza descoperirii de schelete sau fragmente de cadavre la care nu sunt evidente urmele de pasaj criminal.

Un aspect care nu trebuie pierdut niciodata din vedere de catre procuror, in cercetarea unei morti, este acela al posibilei disimulari a omorului printr-un accident sau sinucidere, cand din actele premergatoare nu se desprind date suficient de clare, desigur care sa permita o incadrare juridica corecta a faptei, mai ales in cazul sesizarii unor imprejurari negative.

O importanta deosebita pentru orientarea cercetarii o au versiunile referitoare la autorul omorului si la mobilul sau scopul infractiunii. Cu alte cuvinte este necesar sa se raspunda la o intrebare decisiva: Carei persoane ii profita omorul sau cine avea interesul sa-l comita.

Desigur ca un inventar al cauzelor determinate ori a obiectivelor urmarite de infractor prin uciderea unei persoane, cu exceptia celor prevazute de Codul penal in art. 175 - 176, este practic aproape imposibil de facut.