CONSIDERATII GENERALE PRIVIND CONTRACTUL DE ASIGURARE

Notiune.

Contractului de asigurare i-au fost consacrate mai multe definitii in literatura juridica romana si straina.

Astfel, pornindu-se de la dispozitiile art. 9 din Legea nr. 136/1995, contractul de asigurare a fost definit in literatura noastra de specialitate ca fiind acel contract prin care o parte, numita asigurat/contactant, se obliga sa plateasca o suma de bani, numita prima de asigurare, unei alte persoane, numita asigurator, iar aceasta din urma se obliga ca, la producerea riscului asigurat, sa plateasca asiguratului, beneficiarului asigurarii sau tertului pagubit despagubirea sau suma asigurata, numita indemnizatie, rezultata din contractul de asigurare, in limitele si la termenele convenite.

Conform doctrinei franceze, contractul de asigurare este definit fie ca un acord stabilit intre un asigurator si un asigurat pentru garantarea unui risc: asiguratorul accepta sa acopere riscul iar asiguratul se angajeaza sa plateasca prima sau cotizatia convenita, fie ca legatura juridica in temeiul careia asiguratorul se obliga a garanta un risc, in conditiile in care asiguratul plateste prima de asigurare.

In literatura britanica de specialitate, contractul de asigurare este definit ca fiind actul juridic prin care o parte, asiguratorul, se angajeaza ca, in schimbul primirii unei sume de bani agreate, de la o alta persoana numita asigurat, sa plateasca suma asigurata sau echivalentul acesteia, la producerea unor anumite evenimente.

Reglementare juridica.

Sediul materiei il reprezinta:

Legea nr. 136/1995 privind asigurarile si reasigurarile in Romania,

Legea nr. 32/2000 privind societatile de asigurare si supraveghere a asigurarilor, modificata ultima data prin Legea nr. 162/2009.

Caractere juridice.

contract numit a carui specificitate este subliniata prin existenta unei legislatii care ii este special consacrata. El este actul juridic prin care intr-un cadru legal stabilit, se determina obiectul si conditiile unei asigurari.

contract consensual, validitatea sa ca negotium juris nefiind conditionata de respectarea unei anumite conditii de forma. Ad probationem, contractul de asigurare trebuie incheiat in forma scrisa, legiuitorul interzicand proba cu martori, chiar daca exista un inceput de dovada scrisa. Cu toate acestea, in cazurile de forta majora, in care documentele de asigurare au disparut si nu exista posibilitatea obtinerii unui duplicat sunt admise orice dovezi legale care sa confirme existenta acestora. Potrivit art. 11 din Legea nr. 136/1995, dovada incheierii contractului de asigurare se face cu polita de asigurare sau cu certificatul de asigurare emis ti semnat de asigurator ori cu nota de acoperire emisa si semnata de brokerul de asigurare. Documentele care atesta incheierea unei asigurari pot fi semnate si certificate prin mijloace electronice, in conditiile prevazute de Legea nr. 455/2001 privind semnatura electronica.

contract sinalagmatic, partile obligandu-se reciproc. In principal, asiguratul se obliga sa plateasca prima, iar asiguratorul sa suporte riscul si sa achite, la producerea evenimentului o despagubire, in cazul asigurarii de bunuri ori de raspundere civila, sau suma asigurata in cazul asigurarii de persoane.  Obligandu-se una fata de alta, fiecare din partile contractante este debitor si creditor al celeilalte. Obligatiile celor doua parti nu sunt numai reciproce, dar si interdependente. Existenta obligatiei asiguratorului depinde de existenta obligatiei asiguratului si invers.

unic pentru intreaga sa durata, chiar atunci cand ar suferi o impartire pe termene periodice. Aceasta divizare intereseaza numai modul de plata al primei si nu poate sa divizeze contractul de asigurare in atatea contracte cate perioade de asigurare ar fi prevazute.  Unicitatea contractului de asigurare da nastere la consecinte juridice importante, dintre care: pe timpul duratei sale contractul este guvernat de conditiile stabilite in momentul incheierii; calculul primei anuale se face de asigurator raportandu-se la intreaga durata a contractului.

contract cu executare succesiva. Executarea contractului nu are loc dintr-o data: asiguratorul continua in mod constant a acorda protectie asiguratului prin acoperirea riscului, iar asiguratul este obligat a plati primele la termenele stabilite.  Executarea succesiva a contractului determina urmatoarele consecinte:

a) regulile rezolutiunii nu sunt aplicabile contractului de asigurare;

b) partea care si-a indeplinit obligatia are drept la contraprestatia contractantului pana la desfiintarea contractului;

c) neindeplinirea de catre asigurat a obligatiilor sale nu produce efecte decat pentru viitor si, ca urmare, primele platite pentru perioada anterioara rezilierii nu se restituie asiguratului.

d) disparitia obiectului asigurat prin efectul altui eveniment decat cel in vederea caruia s-a incheiat asigurarea implica rezilierea de drept a contractului.

contract oneros care consta in faptul ca fiecare parte urmareste u anumit avantaj, o contraprestatie in schimbul aceleia pe care o face sau se obliga a o face in favoare celeilalte parti. Cu toate ca asiguratul poate stipula ca beneficiul asigurarii sa revina unei terte persoane, aceasta conventie accesorie nu schimba caracterul oneros al contractului incheiat cu asiguratorul. Cu privire la asigurator, am putea fi tentati sa apreciem ca el ar putea obtine un avantaj in cazul cand evenimentul prevazut in contract nu s-a produs si ca pastreaza prima fara nici o obligatie de plata. Totusi si pentru asigurator, contractul are un caracter oneros, intrucat prima pe care o incaseaza nu constituie un beneficiu gratuit, ci contraprestatia corepunzatoare riscului asumat, risc ce poate uneori sa nu se realizeze, dar care, alteori, producandu-se, depaseste considerabil valoarea primelor consacrate.

contract aleatoriu, deoarece existenta si intinderea obligatiei asiguratorului nu este cunoscuta la momentul contractarii, ci depinde de un eveniment viitor si incert. Elementul incert consta in elementul viitor la care sunt supuse bunurile, patrimoniul, viata sau sanatatea asiguratului, impotriva caruia acesta s-a asigurat. Producerea evenimentului viitor asigurat, este incerta, atat in ce priveste survenirea sa, cat si momentul la care se va produce.

Caracterul aleatoriu al contractului de asigurare atrage urmatoarele consecinte :

a) deoarece sansa, de castig sau de pierdere avuta in vedere de catre parti la incheierea contractului reprezinta cauza obligatiilor asumate, in absenta ei, contractul va fi lipsit de efecte;

b) avand in vedere ca partile contracteaza cunoscand sansele de castig - pierderi, iar hazardul poate determina o disproportie vadita intre prestatii, actiunea in anulare pentru leziune nu este aplicabila contractului, deoarece intra in previziunea partilor ca una dintre ele nu va avea acelasi profit ca cealalta.

Contractul de asigurare este un contract de adeziune , este creatia asiguratorului care il redacteaza si il ofera spre semnare celor care vor sa se asigure impotriva unui eventual sinistru sau vizavi de eventualitatea producerii unui risc. Asiguratul adera, de obicei, la contractul prestabilit, nepunandu-i la indoiala conditiile generale pe care le stipuleaza sau continutul in sine al actului juridic prefabricat.