Inflatia in romania - evolutii si factori determinanti

INFLATIA IN ROMANIA - EVOLUTII SI FACTORI DETERMINANTI

Inflatia este un dezechilibru care afecteaza, in proportii diferite, toate economiile nationale, si care poate fi sesizat prin doua tendinte majore, si anume: cresterea generalizata a preturilor si scaderea puterii de cumparare a banilor. Se considera ca inflatia este o stare caracterizata prin cresterea permanenta mai rapida a volumului puterii de cumparare fata de volumul bunurilor si serviciilor, astfel incat din aceasta rezulta cresterea veniturilor si preturilor in timp ce valoarea banilor scade.

Masurarea inflatiei porneste, bineanteles, de la consensul teoretic cu privire la formele de manifestare ale fenomenului, dar realizarea in fapt a acestei intentii ramane o problema complexa.

Instrumentul la care se apeleaza cel mai des in acest scop este indicele general al preturilor sau indicele sintetic al preturilor. Acesta, cu toate ca are anumite insuficiente, exprima, in linii generale, cresterea preturilor ca fenomen de ansamblu care afecteaza economia. Nu orice crestere a indicelui general al preturilor este expresia directa a inflatiei. Deci pentru a trage o concluzie corecta cu privire la natura inflationista sau a cresterii indicelui general al preturilor, adesea, sunt necesare informatii si analize suplimentare.

Cealalta tendinta majora ce caracterizeaza situatia de inflatie, scaderea de cumparare a banilor, consta in relevarea faptului ca in decursul unei perioade relativ lungi, volumul bunurilor si serviciilor ce se cumpara intr-o economie scade in comparatie cu masa monetara si nivelul preturilor. Aceasta se determia ca un raport intre masa monetara si nivelul preturilor, aratand cate bunuri si servicii se pot cumpara cu cantitatea de bani existenta in economie, la un nivel dat al preturilor.

Mecanismele inflatiei

Inflatia ca orice fenomen complex este explicat prin cauze multiple, cum sunt cresterea excesiva a creditului, acoperirea deficitelor bugetare si balantelor de plati externe, cresterea salarilor etc.. De asemenea, printre cauze este mentionta scaderea productiei de bunuri si servicii, aaand ca rezultat formarea unui excedent de moneda.  Pentru intelegerea inflatiei, cea mai mare importanta o are cunoasterea mecanismului sau de declansare si desfasurare pe baza caruia pot fi concepute modalitatile de interventie, de combatere a cauzelor care au generat-o.

In acest sens, punctul de pornire il reprezinta dezechilibrul pe care-l marcheaza inflatia - intre masa monetara excedentara in comparatie cu volumul bunurilor si serviciilor. Indiferent de cauzele care genereaza acest dezechilibru, excedentul de masa monetara de care dispun agentii economici reprezinta de fapt o cerere de bunuri si servicii nesatisfacuta. Daca din diferite motive (insuficienta factorilor de productie, imposibilitatea de a mari eficienta lor, progresul tehnico-stiintific lent etc.) volumul bunurilor si serviciilor ramane in urma masei monetare, aceasta situatie determina o crestere a preturilor si scaderea proportionala a puterii de cumparare a banilor, concretizand astfel prezenta inflatiei.

Elasticitatea ofertei, cresterea sau scaderea volumului fizic al bunurilor economice in raport cu variatia veniturilor, sunt decisive pentru instalarea starii de inflatie.

Masuri antiinflationiste

Deoarece efectele inflatiei actioneaza in sensuri diferite, ele se rasfrang asupra vietii economice prin cresterea instabilitatii si prin cautari febrile ale agentiilor economici de a diminua efectele sale negative sau de a se sustrage lor. Din aceste cautari s-au nascut masuri antiinflationiste de o mare complexitate, care se pot imparti in doua mari grupe:

1. de aparare sau protectie a agentilor economici impotriva cresterii preturilor si scaderii puterii de cumparare a baniilor;
2. de diminuare si control a inflatiei .

Din prima grupa de masuri, cea mai importanta prin dimensiunile sale este indexarea. Aceasta constituie o crestere procentuala sau in sume absolute a veniturilor agentilor economici, indeosebi a salariilor si pensiilor, lunar, trimestrial sau semestrial, astfel incat sa acopere partial sau total cresterea preturilor si scaderea puterii de cumparare a banilor, generate de inflatie.

A doua grupa cuprinde masuri care contribuie la refacerea echilibrului economic deteriorat de inflatie.

Asupra masei monetare se actioneaza in special prin:

• cresterea dobanzii creditelor acordate de banci;
• cresterea rezervelor monetare obligatorii ale bancilor;
• limitarea creditului de consum (vanzari in rate);
• "inghetarea" salariilor si preturilor;
• echilibrarea bugetului de stat si a balantei de plati externe;

Dintre masurile care vizeaza sporirea bunurilor economice, cele mai frecvent utilizate sunt:

• dezvoltarea activitatilor productive cu scopul de a mari oferta de bunuri si servicii;
• introducerea si dezvoltarea productiei noilor bunuri si servicii;
• schimbarea si adaptarea structurii actvitatiilor economice in vederea apropierii ofertei de volumul si structura cererii de bunuri economice;

Asadar impotriva inflatiei se promoveaza intotdeauna "pachetele de masuri", care trebuie astfel concepute incat sa se completeze cat mai bine, pe termen mediu si lung, intrucat implica o readaptare a intregii economii la o noua stare de echilibru si aceasta nu se poate realiza dintr-odata, pe termen scurt.

Procesul dezinflationist  reluat in trimestrul III 2005, prevede o rata medie anuala de crestere a preturilor de consum (8,9 la suta, nivel inferior cu 1 punct procentual celui din intervalul anterior) revenind in interiorul intervalului de variatie tintit de BNR. Evolutia s-a datorat atenuarii unora dintre socurile negative de pe partea ofertei care au actionat in trimestrul II, cererea puternica reprezentand, similar trimestru-lui anterior, un factor de franare.

Reluarea tendintei descendente a ratei anuale a inflatiei a fost sustinuta in principal de:

- diminuarea efectelor directe si propagate ale variatiei preturilor administrate, care a scazut de la 14,3% in trimestrul II la 12,5% ca urmare a ajustarilor de mai mica amploare aplicate tarifului energiei electrice, precum si a ieftinirii medicamentelor si tarifelor de telefonie. In primul caz, evolutia a fost posibila datorita reducerii costurilor de productie prin cresterea ponderii energiei hidro-electrice in detrimentul celei termoelectrice, mai costisitoare; in cazul celorlalte doua grupe de produse, determinanta a fost aprecierea nominala a monedei nationale, un factor suplimentar fiind decizia Ministerului Sanatatii de a limita adaosul comercial, de distributie si cel aferent serviciilor suplimentare pentru activitati de import si de a elimina marja de depreciere inclusa in calculatia anterioara;

- accentuarea ritmului de apreciere nominala a monedei nationale fata de euro, care s-a suprapus in trimestrul II evolutiei favorabile a preturilor externe pentru bunurile de uz curent si a compensat pe deplin dinamica mai accelerata observata in trimestrul II nu numai pe segmentul durabilelor, ci si pe cel al bunurilor de uz curent; dincolo de impactul direct, exercitat prin intermediul preturilor de import, acest factor a contribuit si la intensificarea concurentei intre produsele autohtone si importurile competitive;

- reducerea preturilor produselor de morarit si panificatie, rezervele de cereale din anul anterior fiind suficiente pentru a contracara presiunile inflationiste pe care le-ar fi putut genera

restrangerea si calitatea nesatisfacatoare a productiei din acest an.

Preturi administrate versus preturi libere

Sursa: INS, calcule BNR

Preturile de consum pe categorii de produse

variatie anuala (%)

*chirie, apa, canal, salubritate, energie electrica, energie termica, gaze naturale

Sursa: INS, calculeBNR

Similar trimestrului II, presiunile generate de evolutia preturilor productiei industriale pentru piata interna s-au redus, dinamica inregistrata in sectorul prelucrator plasandu-se in intervalul iulie-august cu numai 0,9 puncte procentuale peste variatia nivelului general al preturilor de consum. Factorii explicativi includ si de aceasta data:

- aprecierea nominala mai rapida a monedei nationale in raport cu euro;

- cresterea expunerii sectorului productiv la concurenta externa si la competitia dintre comerciantii cu amanuntul;

- aportul favorabil al costurilor cu unele materii prime neenergetice.

Tendintele intervalului anterior s-au pastrat si in cazul costului unitar cu forta de munca, dinamica acestuia accelerandu-se in primele doua luni ale trimestrului III cu inca 2,4 puncte procentuale (pana la 13,7 la suta), in contextul unei cresteri mai rapide a salariului brut, dar si al restrangerii in continuare a sporurilor de productivitate. Dintre ramurile prelucratoare cu impact direct asupra preturilor de consum, presiuni semnificative in acest sens a generat numai industria usoara, in timp ce in industria alimentara si in cea de prelucrare a tutunului, ritmurile de crestere a costului unitar cu forta de munca au coborat sub nivelul trimestrului anterior (fiind in acelasi timp inferioare mediei sectorului). Cresteri de ritm mult mai consistente (in medie 10 puncte procentuale, pana la circa 40 la suta) au inregistrat ramurile din sectorul energetic (productia si distributia de energie electrica si respectiv captarea, tratarea si distributia apei); determinanta pentru aceasta evolutie a fost absenta oricaror masuri de ajustare a dimensiunii personalului si a dinamicii salariale in urma restrangerii considerabile a activitatii.

O influenta negativa asupra procesului dezinflationist au continuat sa aiba grupele cu preturi volatile (+12,7 la suta, in usoara crestere fata de intervalul anterior), reducerea ritmului de crestere a preturilor combustibililor si fructelor si ieftinirea oualor fiind contracarate de scumpirea mai pronuntata a legumelor - rezultat al scaderii productiei ca urmare a conditiilor meteorologice nefavorabile. Trebuie precizat totusi ca, in pofida decelerarii cu 1,4 puncte procentuale, dinamica pretului combustibililor a constituit si in trimestrul III un element de presiune asupra nivelului general al preturilor de consum, plasandu-se cu 8 puncte procentuale peste medie.

In trimestrul III, manifestarea unor influente conjuncturale -mai important fiind efectul advers al inundatiilor extinse - nu a permis repetarea salturilor consemnate anterior in dinamica achizitiilor de bunuri si servicii ale populatiei, evolutia fiind insa asociata mai degraba constrangerilor aparute pe partea ofertei, decat unei diminuari a intensitatii cererii de consum. Astfel, pe fondul persistentei actiunii stimulative a veniturilor populatiei si a finantarii bancare si nebancare, aceasta s-a mentinut robusta, creand si in perioada analizata un mediu permisiv de propagare a tensiunilor acumulate la nivelul costurilor materiale si de personal (ritmul de crestere a preturilor administrate, in pofida decelerarii, s-a situat cu mult peste rata inflatiei, iar costul unitar cu forta de munca in industrie a continuat sa se deterioreze). La nivel agregat, deviatia PIB de la nivelul sau potential a ramas pozitiva, indicand persistenta excesului de cerere; chiar si in aceste conditii insa, masura CORE2 a inflatiei de baza s-a diminuat cu 0,9 puncte procentuale, dupa stagnarea inregistrata in trimestrul II, ceea ce evidentiaza ca determinanti principali ai evolutiei accentuarea aprecierii nominale a monedei nationale in raport cu euro si intensificarea competitiei - externe, dar si interne (atat in sectorul comercial, cat si in cel productiv).