Alexandru Ciurcu - jurnalist, inventator al propulsorului cu reactie
Cultura
Alexandru
Ciurcu s-a nascut pe 29 ianuarie 1854, in comuna
Sercaia, Brasov,
intr-o familie de vechi carturari. Familia sa
provenea din Muntenia. Deoarece tatal sau, Neculai Ciurcu, a
participat la Revolutia din 1848, acesta, impreuna cu familia, a fost
nevoit sa se refugieze in Transilvania. Dupa terminarea liceului la Brasov, in 1872, s-a inscris la Facultatea de Drept din Viena, dar a facut
in paralel si studii tehnice intre 1873 si 1876. Dupa terminarea
facultatii se dedica activitatii jurnalistice sub
indrumarea lui C.A. Rosetti si infiinteaza la Bucuresti
cateva jurnale romanesti editate in limba franceza pentru a avea o circulatie europeana. In
aceasta perioada i-a cunoscut pe I.L. Caragiale si Mihai
Eminescu. In timpul Razboiului de Independenta din 1877-
1878 a fost corespondent de razboi, iar acolo, pe campul de lupta,
s-a imprietenit cu Nicolae Grigorescu, pictor de
front, cel care avea sa redea in tablourile sale multe scene de eroism ale
soldatilor romani la Grivita si Rahova. Amintesc
numai tabloul "Atacul de la Smardan".
Dupa terminarea Raz-boiului continua activitatea de jurnalist
si se imprieteneste cu Just Buisson, reprezentant al agentiei de
presa "Havas" la Bucuresti. I-a apropiat
profesia de jurnalist, dar i-a legat pasiunea pentru tehnica. Asa se face ca
in 1882 au pus la punct detaliile tehnice ale unui motor cu reactie. In
1885 este expulzat de guvernul din acea perioada din cauza criticilor
virulente pe care le publica in ziarele vremii, dar pe motiv ca era
cetatean strain. Nu se infaptuise inca Unirea cea
mare.
O viata dedicata studiului
In final se stabileste la Paris, unde, impreuna cu francezul Just
Buisson, studiaza problema propulsiei aeronavelor mai usoare decat
aerul, respectiv propulsarea dirijabilelor, la vremea aceea in voga.
Propulsorul se baza pe forta de reactie care se dezvolta la
evacuarea gazelor dintr-un recipient aflat sub presiune. Au facut mai
multe experiente si au ajuns la concluzia ca acesta poate fi
folosit la propulsarea unui vehicul care se deplaseaza in aer, pe apa
sau pe sol. Definitiveaza inventia "Ambarcatiune cu
reactie-Propulsorul reactiv", numita mai apoi "Propulsorul cu
reactie Ciurcu- Buisson". Au propus montarea motorului reactiv pe
balonul-dirijabil construit de Gaton Tissandier si prezentat la
Expozitia de electricitate de la Paris din 1881.
Ei
construiesc si experimenteaza pentru prima data in lume un motor
cu reactie. Motorul era format dintr-o butelie de arama, avand o capacitate de
2 l si un orificiu de evacuare, cu diametrul de 3 mm. Amestecul introdus
producea, prin ardere, o presiune interioara de 10-15 atmosfere. Nu se
cunoaste compozitia amestecului. In descrierea Brevetului se spunea
doar ca "arde lent in recipiente inchise fara sa lase
reziduuri; produce un volum mare de gaze (are o detenta puternica);
se fabrica usor; are un pret redus".
Pe 13 august 1886, ei au experimentat, cu succes, pentru prima oara in
istoria tehnicii, o ambarcatiune cu motor reactiv. Experienta a avut loc pe
Sena, contra cursului apei, si a durat 15 minute. Presa din Paris a
consemnat acest eveniment, mentionand ca "o barca fara
panze, fara vasle sau zbaturi a urcat pe Sena impotriva curentului".
Autorii au primit Brevetul francez 179001 din 12.10.1886, iar ulterior au
brevetat solutia si in Germania, Anglia, Belgia si Italia. Cu
ocazia primei experimentari au constatat ca este nevoie de o putere
mai mare. In
consecinta, au marit capacitatea buteliei si au reluat experimentul
pe 16 decembrie 1886. Din pacate, in experimentul facut tot pe Sena,
Just Buisson si-a pierdut viata, iar reputatia lui Ciurcu a fost
afectata. Despre aceste experiente a scris un articol intitulat
"Expérience du propulseur à réaction" si care a aparut in revista La
Nature nr. 755 din 2 iulie 1887. Cercetarile au continuat, iar
experimentarile efectuate cu un motor montat pe un vagonet au demonstrat
posibilitatea utilizarii motorului cu reactie fara pericol
de explozie. Asadar, ei au construit si experimentat primul
motor reactiv cu combustibil lichid care putea fi utilizat pentru deplasarea pe
apa sau pe sine. Au intuit si posibilitatea utilizarii in
aeronautica, dar moartea lui Just Buisson si lipsa banilor au
facut ca aceasta solutie de aplicare sa ramana
doar la stadiul de proiect. Experientele facute de Ciurcu si
Buisson pot fi date ca exemplu de metodologie pentru verificarea
experimentala a unei solutii tehnice. Propulsorul era destinat
dirijabilelor, dar experimentarea pe o aeronava era mai dificila. Au gasit o
metoda ingenioasa pentru simularea conditiilor reale:
propulsarea unei barci. Montarea propulsorului a fost mai
usoara, urmarirea experimentului s-a facut direct. Pasiunea
si dorinta de a demonstra corectitudinea unei solutii sunt un
stimulator recunoscut al creativitatii.
Intoarcerea pe meleagurile pamantesti
Desi era in exil, Ciurcu s-a ocupat de amenajarea pavilionului romanesc de
la Expozitia Universala din 1889 organizata la Paris pentru a
aniversa centenarul Revolutiei Franceze. Va reamintesc ca Turnul
Eiffel a fost inaugurat cu ocazia aceluiasi eveniment. Ca
rasplata pentru implicarea sa in organizarea pavilionului romanesc, i
s-a permis revenirea in tara.
A revenit in tara in 1890 si a condus timp de zece ani ziarul
Timpul. A locuit pe strada Labirint, la numarul 13. Propulsorul cu
reactie a stat multa vreme in magazia casei de la aceasta
adresa. Si in aceasta perioada si-a pus in valoare
spiritul practic, organizand la Copaceni, pe Arges, o ferma
model, unde s-a ocupat de viticultura, pomicultura, zootehnie.
Iata cum il descria publicistul N.D. Cocea in 1913: "Un cap admirabil de
expresie. Scrijelat, brazdat, taiat cu cutitul si cu dalta,
capul lui Alexandru Ciurcu pare un bronz de Rodin, scapat dintr-o
sala de expozitie, cu barba in vant si parul valvoi.
Ziarist, agronom, inventator de motoare si aeroplane, orator, om politic,
martir, expulzat, profet in tara lui si iarasi ziarist,
Ciurcu n-a ramas nepasator in fata nici uneia dintre
manifestarile infinite ale geniului omenesc".
Alexandru Ciurcu s-a stins din viata pe 22 ianuarie 1922 in
Bucuresti. Avea 68 de ani.
In octombrie 2009, cu ocazia unui Simpozion organizat pentru a marca implinirea
a 155 de ani de la nasterea lui Alexandru Ciurcu, Primaria comunei
Sercaia i-a acordat titlul de "Cetatean de onoare postmortem"
si s-a dezvelit o placa comemorativa amplasata pe
cladirea institutiei.
Un exemplu care poate fi urmat si de alte primarii pentru
personalitatile care s-au nascut sau au activat in
comunitatile pe care le gestioneaza.