Lumea animala este interesanta atat prin diversitatea formelor ei, cat si prin nemarginita varietate a conditiilor mediului de trai - terestru si acvatic. De aceea noua stiinta despre comportarea animalelor numita etologie este una din cele mai captivante si mai de perspectiva. Parintele ei este savantul austriac Conrad Lorenz, Laureat al Premiului Nobel. El a scris o serie de carti, doua dintre care, si anume Prietenul omului si Inelul Regelui Solomon au fost traduse in romana. Inca o carte extrem de interesanta la acest capitol, de asemenea tradusa in limba romana este Mostenirea salbatica a naturii de Sally Carrigher.
Etologia studiaza asemanarea dintre comportarea omului si cea a fiintelor inferioare lui. Ce facem noi la fel ca animalele? Ce imbolduri asemanatoare exista si la noi, si la animale? Ce feluri si forme de actiuni am mostenit de la stramosii nostri preumani? Acestea sant doar cateva din intrebarile care se nasc in legatura cu datele obtinute de catre invatatii - etologi. Datele acestea ne pun pe ganduri, deoarece ele invie indirect antropomorfizmul - o conceptie care atribuie lucrurilor, vietuitoarelor sau proceselor din natura forme si insusiri omenesti si fata de care in zilele noastre oamenii nu simt decat repulsie.
Antropomorfizmul este o adevarata sperietoare pentru biologi, deoarece enunta presupunerea ca animalele isi dirijeaza actiunile la fel ca oamenii. Cat de intemeiate sant aceste presupuneri? Care sant argumentele "pro" si "contra" ale sustinatorilor si oponentilor acestei conceptii?
Exista diferite activitati ale animalelor care pot fi studiate fara concluzii preconcepute cu privire la caracterul lor constient.
Majoritatea etologilor insa, posedand o vasta si temeinica pregatire in domeniul biologiei, judeca cu mai multa indrazneala in aceasta privinta. William Thorpe de la Universitatea din Campbridge, unul dintre cei mai cunoscuti etologi, declara raspicat: "E greu sa gasesti vre-un aspect in conduita animalelor, care n-ar avea afinitate cu problemele, ce se nasc in procesul studierii comportarii omului".
Intr-adevar, afirmatia, cum ca purtarea noastra are multe trasaturi asemanatoare cu cea a animalelor nu contine nimic antropomorf. Totul consta in aceea ca nu animalele seamana cu noi, ci noi semanam cu animalele. Aceasta concluzie este conceputa de multi savanti cu cel mai profund antagonism.
Unii filosofi destul de reputati incearca sa atribuie exclusivitate numai oamenilor. Insa specialistii care studiaza comportarea animalelor le atrag atentia asupra proceselor evolutiei, care nu trebuie ignorate atunci, cand primii afirma ca omul a dobandit chiar de la inceput insusirile exclusivitatii si ca aceste insusiri nu se manifestau de loc la stramosii lui preumani.
