Tesuturi si organe.
Tesuturi. Totalitatea celulelor si substantei intercelulare, care au origine, structura si functii asemanatoare, se numeste tesut. In organismul uman deosebim patru grupuri principale de tesuturi: epitelial, conjunctiv, muscular si nervos.
Tesutul epitelial formeaza tegumentele corpului, glandelor si captuseste cavitatile organelor interne.
Tesutul conjunctiv, de exemplu, cel osos si cartilaginos, serveste drept suport pentru organe. Alte tipuri de tesut conjunctiv, formand niste straturi intercalare printre organe, le leaga intre ele. Sangele si limfa alcatuiesc mediul intern lichid al organismului.
Tesutul muscular este componentul principal al muschilor scheletici si al multor organe interne. Functia de miscare este asigurata de tesutul muscular.
Tesutul nervos constituie masa creierului si maduvei spinarii. Fibrele nervoase, care pornesc de la neuroni(celule nervoase), se intind de la creier si maduva spinarii spre toate organele si tesuturile, asigurand o legatura operativa intre diferite parti ale organismului.
Organe si sisteme de organe. Din tesuturi se formeaza organe.
Organul este o parte a corpului cu forma, structura si localizare anumita si indeplineste una sau cateva functii. De exemplu, bratul, inima, rinichii, ficatul, pancreasul sunt organe.
O parte din organe sunt localizate in cavitatile corpului, de aceea sunt numite organe interne.
Unele organe apara corpul de leziuni, atele asigura locomotia sau participa la digestie. Exista organe ce transporta substantele nutritive si oxigenul prin organism. Fiecare organ este alcatuit din cateva tesuturi, insa unul dintre ele predomina si determina functia lui principala. Orice organ contine in mod obligatoriu vase de sange si nervi.
Organele, care executa in ansamblu functii comune, alcatuiesc sisteme de organe. Deosebim urmatoarele sisteme: nervos, locomotor, circulator, respirator, digestiv, excretor si cel al organelor de reproducere.
Deci, organismul uman are o structura complexa: el este alcatuit din sisteme de organe, fiecare sistem include diferite organe, fiecare organ consta din cateva tesuturi, fiecare tesut este format dintr-o multime de celule asemanatoare si din substanta intercelulara.
§ Respiratia.
Importanta respiratiei. Omul respira, captand din mediul extern oxigenul si eliminand in el bioxidul de carbon.
Fiecare celula din tesutul oricarui organ are nevoie de energie. Sursa acesteia in organism o constituie descompunerea si oxidarea necontenita a compusilor organici. Dat fiind faptul ca procesele de oxidare necesita oxigen, celulele trebuie sa-l obtina in flux necontenit. De pe urma oxidarii oricaror substante organice se formeaza bioxid de carbon si apa, care sunt evacuate din organism.
Aprovizionarea celulelor cu oxigen si evacuarea din ele a bioxidului de carbon se face prin sange. Schimbul de gaze dintre sange si aer are loc in organele de respiratie.
Sistemul organelor de respiratie este alcatuit din plamani, situati in cutia toracica, si din caile aeriene: cavitatea nazala, rinofaringe, laringe, trahee si bronhii.
Caile aeriene. Caile aeriene incep cu cavitatea nazala, care este divizata de un sept osteocartilaginos in jumatatea dreapta si stanga. In fiecare din ele se afla niste canale nazale sinuoase, care maresc suprafata interna a cavitatii nazale. Membrana mucoasa, care tapeteaza cavitatea nazala, are numerosi perisori, vase sangvine si glande mucipare. Mucusul produs de acestea nu numai ca retine microbii, ci si ii omoara. Impreuna cu particulele alipite mucozitatea este evacuata necontenit din cavitatea nazala. In aceasta cavitate aerul se incalzeste si se umecteaza.
Din cavitatea nazala aerul patrunde in rinofaringe, apoi in laringe.
Laringele are o forma de palnie, peretii careia sunt formati din cateva cartilaje. Intrarea in laringe in timpul inghitirii alimentelor este deschis de catre cartilajul numit epiglota. In cartilajele laringelui sunt niste pliuri ale membranei mucoase numite ligamente sau coarde vocale. Spatiul dintre coardele vocale se numeste glota.
Cand omul tace, coardele vocale se deschid si glota are aspectul unui triunghi echilateral. In timpul vorbirii coardele vocale se inchid. Aerul expirat loveste in coarde si ele incep sa vibreze. Astfel apare sunetul.
Timbrul vocii omului depinde de lungimea coardelor lui vocale. Cu cat coardele vocale sunt mai scurte, cu atat frecventa oscilatiilor lor e mai mare si timbrul mai inalt. La femei coardele vocale sunt mai scurte decat sa barbati. Iata de ce vocea feminina e totdeauna mai inalta.
Strigatul aduce daune coardelor vocale. Ele se supraincordeaza, cand se apropie prea tare, lovindu-se si vatamandu-se una pe alta. Inflamatiile frecvente ale cailor de respiratie lezeaza de asemenea coardele vocale. Asupra aparatului vocal influenteaza daunator fumatul si consumul de alcool.
Din laringe aerul inspirat trece in trahee, care are forma de tub. Peretele ie anterior este forat din semicercuri cartilaginoase unite intre ele prin ligamente si muschi. Peretele posterior este moale, alipit de esofag fara a impiedica trecerea alimentelor. Traheea se bifurca in doua bronhii care intra in plamanul drept si stang.
