Intr-o regiune pitoreasca admirabila, la o departare de aproximativ 30 km spre SE de Resita, se afla linistita statiune Valiug. Intrucat in judetul Caras - Severin predomina relieful montan, zona Valiugului ofera oaspetilor sai un cadru natural de o frumusete unica, obiective de un deosebit interes turistic si stiintific.
Valiugul este o statiune climaterica, care inca din anul 1879 a inceput sa fie vizitata de oaspeti veniti din toate colturile tarii.
Comuna Valiug este situata pe soseaua Resita - Slatina-Timis, accesul fiind posibil pe sosea sau cu trenul pana in Slatina-Timis iar de aici pe sosea prin satul Garina. Valiugul se intinde de-a lungul raului Birzava, incepand de la asezarile din Crainicel pana la Hirtu, acolo unde se bifurca drumurile spre barajul Gozna(la dreapta) si spre Garana (la stanga).
Comuna Valiug (Franzdorf) ia nastere la 29 iunie 1793, prin stabilirea in zona a 71 de familii provenite din regiunea Salzkommergut - Austria,care impreuna cu un numar mic de romani (olteni) formeaza locuitorii acesteia. O parte dintre ei au fost repartizati la Crivaia (Krivei), iar cealalta parte in Poiana Valiugului (Iosefinental).
Din punct de vedere turistic triunghiul format de lacurile de acumulare Trei Ape, Gozna si Secu avand in centru statiunea Semenic constitue punctul de interes central permitand desfasurarea activitatilor turistice atat iarna cat si vara.
Zona Valiugului impresioneaza prin caracteristicile reliefului, dispunerea unitatilor acestuia in trepte de la vest spre est ce au influentat etajarea vegetatiei. Prin varietatea, bogatia si originalitatea ei, fauna nu ramane cu nimic mai prejos in urma florei.
De asemenea se poate aminti prezenta lacului de acumulure Valiug, care functioneaza din 1909, in scop energetic si pentru alimentare cu apa, atat a comunei cat si a orasului Resita.
Putin mai tarziu se infiinteaza Ocolul Silvic Valiug care apartine de Directia Silvica Resita. Padurile acestui ocol au fost administrate de statul austro - ungar pana in 1850, de Societatea de Cai Ferate (S.T.E.G) in 1855, care dupa anul 1919 se transforma in Uzinele de Fier si Domeniile Resita (U.D.R), iar odata cu nationalizarea, padurile trec in administrarea statului roman.Aceste paduri seculare au functii speciale de protectie, avand rolul de a ocroti prin existenta lor acumularile de apa Gozna, Valiug si Trei Ape, fiind de asemenea zona tampon in jurul Parcului Nationa : Cheile Carasului - Semenic.
Vizitand doar obiectivele urmarite in prezenta lucrare veti ramane sigur impresionati de tinuturile acestei zone, zestre valoroasa pentru cei ce vor profita de binefacerile ei pentru viata si desigur, cred ca veti reveni ori de cate ori veti avea prilejul.
II. CADRUL NATURAL
Asezare
Intrucat in suprafata judetului Caras-Severin predomina relieful montan, zona Valiugului ofera oaspetilor sai un cadru natural de o frumusete unica si obiective de un deosebit interes turistic si stiintific.
Subzona Breazova - Crivaia s-a conturat in jurul a doua lacuri de acumulare Breazova, Gozna ( Valiug ) si imprejurimi. Aici la poalelele Muntilor Semenic la o altitudine de 535 m, la 22 Km de Resita se afla o regiune pitoreasca admirabila, in centrul careia se gaseste Statiunea Valiug.
Comuna Valiug s-a format in valea larga a Birzavei, fiind inconjurata de dealuri cu paduri de brazi si de molizi. Se intinde de-a lungul raului Birzava, incepand de la asezarile din Crainicel pana la zona finala a partii numita Hirtii, la locurile unde se bifurca drumurile la dreapta spre Barajului Gozna, la stanga spre Garina.
Intrarea este marcata de sectorul denumit Poiana Valiugului pe numele sau initial Iosefinental.
Vecini: fosta comuna Cuptoare, actualmente cartier al municipiului Resita, si satul Garana, care apartine de Brebu Nou.
Geomorfologie
Teritoriul administrat de Ocolul Silvic Valiug, este situat in sud-estul tarii, in provincia central-europeana, sub - provincia piemonturilor vestice, tinutul Muntilor Banatului, districtul Muntilor Semenic. Acesta cuprinde paduri situate pe culmile ce pornesc din masivul Semenic spre nord, est si vest si direct din vaile raurilor Barzava si Timis, ocupand partea superioara a acestora.
Altitudinal, suprafata ocolului se situeaza intre 500 m (Cotul Turcului) si 1452 m (Vf. Gozna), altitudinea predominanta fiind cea de 85 m.
Expozitia insorita ocupa 21%, umbrita - 32%, iar cea partial insorita 47%.
Hidrologie
Teritoriul Ocolului Silvic Valiug este strabatut de doua ape importante care au format doua mari bazine hidrografice: Timis si Barzava. Reteaua hidrografica este densa iar cursurile de apa au un debit permanent si in general constant datorita faptului ca strabat o zona aproape integral impadurita si se alimenteaza din izvoarele bogate care ies din masivul Semenic.
Regimul hidrografic echilibrat si debitul constant au facut posibila construirea in zona, in perioada 1890 - 1968, unui sistem hidrografic complex format dintr-o retea de canale si apeducte si patru lacuri de acumulare, dintre care trei pe teritoriul acestui ocol.
Primul lac de acumulare din sud-estul europei a fost construit aici in anul 1907 - 1909 (Lacul Breazova, cu dig zidit din piatra cu mortar de ciment).
Pe Birzava se succed in ordine, din amonte de comuna Valiug pana in apropierea Resitei urmatoarele lacuri:
1. Lacul de acumulare Gozna ( in lucrari de cercetare apare si sub denumirea de Breazova ), pus in functiune in 1953 are o suprafata de 66,2 ha si un volum de apa de 11.997.000 m.c., fiind folosit pentru hidrocentralele Crainicel si Grebla si cu bazin turistic in cadrul complexului turistic Crivaia.
2. Lacul de acumulare Valiug functioneaza din 1909 in scop hidroenergetic si pentru alimentare cu apa. Are o suprafata de 12,6 ha si un volum de 1.130.000 m.c. de apa.
3. Lacul de acumulare Secu, construit in 1963 cu suprafata de 105,67 ha si un volum de 15.132.000 m.c. apa, serveste la alimentarea cu apa a municipiului Resita avand si rol de agrement in cadrul Statiunii Turistice Secu.
Climatologie
Ocolul Silvic Valiug este situat intr-o zona cu clima temperat-continentala, cu usoare influente mediteraneene, cu ierni mai lungi, primaveri bogate in precipitatii, veri destul de calduroase si toamne relativ lungi si secetoase.
Precipitatiile sunt in general regulate si abundente. Astfel, in intervalele de altitudine 500-700 m, 701-900 m si 901-1350 m, precipitatiile inregistrate se incadreaza intre limitele 900-1100 mm/mp/an, 1000-1200 mm/mp/an, respectiv 1200-1400 mm/mp/an. Numarul anual de zile cu strat de zapada este intre 120 si 160 la altitudini mai mari de 1000 m si intre 80-120 sub 1000 m.
Prima zi de inghet este in jurul datei de 15 octombrie, iar ultima zi de inghet este in intervalul 10-20 aprilie. Durata intervalului de zile fara inghet este, in medie, in jur de 185.
Climatul stational local este moderat si puternic modificat de formele si elementele de relief, de diferentele de altitudine, vanturi etc. Vanturile cele mai importante in regiune sunt Cosava, cu directie nord-estica, viteza medie 1,7 m/s si Föhnul din directia sud-vestica, cu viteza medie mare de 1,7 m/s, care se manifesta in lunile de vara. Perioada de calm este de 25% si cea de vant de 75%.
Vegetatia
Zona padurilor este bine reprezentata, fagul ( Fagus silvatica ) constituind specia principala care determina aspectul general al padurilor din zona muntelui Semenic. Acesta este prezent in amestec cu ulmul de munte (Ulmus montana), paltinul ( Acer pseudoplatanus ), iar in partea superioara se amesteca cu bradul ( Abies alba ) si molidul ( Picea escelsa).
Predomina de asemenea pajistile cu iarba campului ( Agrostis tenuis ), paiusul rosu ( Festuca rubra ), teposica ( Nardus stricta ) si firuta ( Poa violacea, Poa alpina ).
Se mai intalnesc tufe de afin ( Vaccinium myrtillus, Vaccinium vitis idaea ), ienupar ( Juniperus sibirica ), garofitele de munte ( Dianthus sp. ), brandusele ( Croccus banaticus ), cupele ( Gentiana excisa ) si clopotei ( Campanula persicifolia, C. napuligera), etc.
Fauna
Prin varietatea, bogatia si originalitatea ei, aceasta nu ramane cu nimic in urma florei.
Viata freamata peste tot prin multe specii de animale reprezentate prin numeroase exemplare de reptile ( guster, sarpele de casa, sarpele de alun, s.a.); pasari ( mierla, sturzul, cucul, gaita, codobatura, vulturul, uliul, etc.) si mamaifere ca de exemplu soarecele gulerat, parsul, veverita, iepurele, mistretul, caprioara, vulpea si lupul.
Raurile de munte sunt bogate in pastravi indigen ( Salmo trutta fario ), pastrav curcubeu ( Salmo irideus ), zlavoaca ( Cottus gobio ) si cleanul ( Leuciscus cephalus ).
III. Istoricul comunei
Avand o legatura organica cu muntii, bogatiile miniere ale subsolului ca si ale florei - padurile milenare, acestea au constituit o bogatie din cele mai valoroase. Natura, ofera aici conditii de lucru permanent, la exploatarea lemnului si numai atunci cand sunt forme exagerate de stihii ale naturii, se intrerupe activitatea.
Punctele turistice, solicitate de vizitatori si cei din categoria excursionistilor, ori a celor veniti in concediu, au nevoie de mana de lucru. si aceasta se selectioneaza mai ales din randul locuitorilor din Valiug.
Asezarea geografica a acestei localitati, atat ca zestre cat si ca bogatii din cele mai valoroase este firesc sa fi fost in centrul atentiei oricaror forme de existenta a omenirii in decursul istoriei. Daca ne referim numai la exploatarile miniere si cele ale padurilor, vom deduce adevarul.
Din perioada epocii fierului, a bronzului, care dateaza din cele mai vechi vremuri, se identifica urme ale inaintasilor acestor zone fiind cu neputinta sa nu gasim ramasite de forme ale uneltelor gospodaresti si casnice, din fier, bronz si chiar podoabe din aur si argint.
Nominalizarea urmatoarelor precizari autentice ne conduc la credinta existentei in aceste locuri a comune din vremuri de mult apuse. Dupa transformarea Daciei in provincie romana, s-au construit numeroase drumuri strategice si economice. Probabil sa fi legat si un drum ce lega Valea Cernei cu cel din centrul Banatului. Acesta pornea de la Teregova pe Valea Timisului spre Semenic, apoi pe Valea Barzavei, trecand prin Valiug, Resita, Bocsa pana la Berzovia. Drumurile erau pazite de castre si turnuri de aparare dovedite de urme arheologice si monede romane. Seria monedelor din secolele al II-lea si al III-lea d.Hr. cunoscute la Resita, sunt din perioada dintre Traian si Filip Arabul. Tot in zona Resitei s-a gasit o moneda de la imparatul Constantin (dupa D. Protase, "Problema continuitatii in Dacia in lumina arheologiei si numismaticii", Bucuresti, 1966, pag. 177).
Resita si asezarile din jurul ei erau sub o puternica influenta romana dat fiind ca drumul de legatura, intre cele doua artere principale din Banat, trecea prin aceasta zona.
Aceasta situatie nu a afectat prea mult vechea forma de organizare a ostilor satesti de aici; procesul de romanizare s-a dezvoltat si aici ca si in alte parti supuse romanizarii, aceasta regiune integrandu-se organic in teritoriul pe care s-au format poporul roman si limba romana.
Instaurarea stapanirii romane a intensificat dezvoltarea economiei, indeosebi exploatarea fierului - atat de necesar trebuintelor razboiului - cat si a aurului, aducator de mari venituri.Urme de exploatare romana se intalnesc in apropierea Resitei la Talva Tapului, la Bocsa, Ocna de Fier si Dognecea (dupa Gh. Cimponieriu, op. cit., pag. 67).
Precizam ca pe teritoriul Valiugului, la 5 km distanta exista locul denumit Bogatul, sau Cuca, spre Groposu - care dupa denumire indica ceva deosebit -. De fapt, pe varful lui care are o inaltime de 1000 de metri, a existat o moara de vant. Aici s-a transmis din vechime, existenta unor bogatii, inca din vremea romanilor.
In vremurile contemporane, in deceniile 8-9 ale secolului nostru, s-au deschis mine de exploatare. Au fost gasite urme din vremuri apuse, de exploatari, unelte de lucru - acestea dovedind ceea ce am anuntat mai sus.Exploatarile acestea au fost sistate, galeriile inchise ca de altfel cum s-a petrecut in mai multe localitati din tara, din acea perioada istorica a comunismului.
Concludem deci si prin aceste afirmatii la existenta omului pe aceste meleaguri. De fapt acestea nu tin loc de atestari .
Istoria demonstreaza ca populatia bastinasa daco-romana de pe teritoriul Banatului isi continua vechile indeletniciri, obstile din regiunea muntoasa isi pastrau o mai mare libertate, erau intr-o dependenta mai usoara fata de aristocratia triburilor migratoare, dand dijma din produsele obtinute sau alte ori dadeau contingente de ostasi care sa contribuie la intarirea fortelor militare ale cuceritorilor.
Migratia slava are o puternica influenta asupra populatiei daco-romane banatene si a contribuit la formarea poporului roman si a limbii romane, pe aceasta parte a teritoriului de nastere a poporului roman.
Are loc asimilarea slavilor in mediul bastinas si stratificarea sociala, luand nastere feudalismul, cand taranul este dependent de proprietarul de pamant.
In zona Resitei, in oranduirea aceasta feudala incepe consolidarea formatiunii incipiente si voievodatul condus in sec. X de voievodul Vlad care organizeaza lupte impotriva triburilor maghiare.
