INTRODUCERE:
De peste sase milenii de istorie scrisa, mierea si-a pastrat renumele de medicament si aliment.Mierea se numeste un lichid dulce, cules din flori sau din alte parti ale plantelor, preparat si depozitat de albine in faguri. Aceasta poate cristaliza, capatand in acest caz o consistenta solida din care poate fi readusa la cea lichida prin incalzire omogena la temperatura de 35-40° C.
Mierea e cel mai sanatos aliment natural si nu degeaba se spune ca pe Taramul Fagaduintei curg rauri de miere. Putina lume stie ca exista tratamente cu miere pentru aproape toate tipurile de afectiuni. Bineinteles ca nu orice miere e buna, atat la gust cat si ca proprietati terapeutice.
Mierea de albine este un produs natural complex rezultat al nectarului floral al plantelor si al imbogatirii acestuia de catre albine (Apis mellifera L) cu substante proprii, prin actiunea sucului secretat de glandele acestora.
Generalitati
Mierea de albine este un produs natural complex rezultat al nectarului floral al plantelor si al imbogatirii acestuia de catre albine (Apis mellifera L) cu substante proprii, prin actiunea sucului secretat de glandele acestora.Albinele produc frecvent si miere de mana, care provine din diverse lichide dulci din planta, dar nu din floare.Productia mindiala de miere variaza de la an la an, cantitatea medie in prezent este in jur de 700.000 t.
Este o solutie apoasa bogata in substante zaharoase - pana la 80% - reprezentate indeosebi de glucoza si fructoza ce provin din nectarul floral, extrafloral, mana si alte surse, recoltate de albine si depozitate in faguri. Enzimele, pe care albinele le introduc in nectar, au insusirea de a scinda zaharoza, maltoza, melezitoza, rafinoza, melibioza etc., acest proces durand ani indelungati. Transformarea nectarului de catre albine in miere este insotita apoi de preschimbarea si inlocuirea continutului de acizi nefolositori, odata cu eliberarea surplusului de apa. Valoarea pH-ului dintr-o miere maturizata variaza de la 3-5-5,5, dupa provenienta ei floristica.
Capacirea mierii cu o pojghita de ceara la suprafata celulelor din fagure contribuie la mentinerea calitati ei initiale, capacirea avand rolul de a izola mierea de influenta umezelii din mediul inconjurator.
Cu ocazia invertirii nectarului in miere sunt incorporate proteine, materii albuminoide, acizi (formic, malic, citric, gluconic, succinic, acetic), substante minerale (fosfati de calciu, fier, saruri de aluminiu, strontiu, cobalt, titan, crom, iod, argint, zinc, plumb, iridiu etc. in cantitati infinitezimale), substante functionale de origine organica (enzime, catalaza, inulaza, inhibina), vitamine, antibiotice naturale, hormoni si polen, mierea neputand fi egalata de nici un preparat farmaceutic sintetic caci ea este o substanta vie si direct asimilabila.
Extragerea mierii
Mierea extrasa este pusa direct in bidoane inalte, unde dupa ce se limpezeste va fi curatata de resturile de ceara. Mierea filtrata pierde 20-40% din substantele valoroase (in special particulele fine de polen aflate in suspensie) si de aceea se recomanda doar maturarea, decantarea si raclarea cu o lingura sau o spatula dupa 3-4 zile de repaus. Pentru a se grabi maturarea mierii, mai ales daca extractia s-a facut pe timp umed, se aseaza in camera de maturare 7-8 kg de var nestins, care absoarbe umiditatea produsa de evaporarea surplusului de apa din miere. Dupa cateva zile, operatia se va repeta, pana cand observam ca mierea din maturatoare are vascozitatea normala. Cea mai buna maturare se face la o temperatura de peste 25 oC, o cantitate mai mare de miere necesitand circa 2 saptamani pentru incheierea cu succes a maturarii. Spuma ridicata deasupra mierii va fi raclata cu o lingura, astfel ca suprafata mierii din maturator sa ramana in contact direct cu aerul cald al camerei de maturare si depozitare. Spuma se ridica si mai bine folosind un prosop umed, dar stors de apa, care se pune deasupra ei, lasandu-l acolo 6-7 ore; in acest timp spuma cu toate impuritatile se lipesc de prosop, dupa ridicarea prosopului suprafata mierii ramanand curata. Daca mai raman impuritati operatia se repeta, de data aceasta folosind o panza de tifon. Dupa limpezire si maturare, mierea se trage in vase si se comercializeaza.
Mierea de calitate
Producerea mierii de calitate este o problema de prestigiu, criteriul principal de clasare a muncii apicultorului trebuind sa devina tocmai calitatea produselor livrate, modul de prezentare, pe sorturi si pe sortimente, consumatorii stiind sa aprecieze seriozitatea apicultorilor ce stiu sa-i pastreze calitatile naturale.
Pentru obtinerea unei mieri de calitate un rol important il joaca maturarea naturala in faguri, maturarea in afara lor fiind lipsita de aroma specifica pe care o capata dupa capacire. Un alt factor deosebit de important este asigurarea familiilor in perioadele de cules cu faguri claditi de calitate, cu precadere din cei in care nu s-a crescut puiet, in acest fel evitandu-se deprecierea culorii mierii.
