Padurile tropicale sunt arse si excavate cu o viteza care atinge 160 000 kmē pe zi. Lacomia vestului si saracia lumii a treia ajuta la mentinerea acestui fenomen de distrugere care, daca va ramane necontrolat, va atrage dupa sine schimbari climatice si ecologice drastice.
Padurile tropicale se gasesc in regiunile calde care au parte de ploi abundente. Ele reprezinta mediul cel mai productiv si cel mai fertil din lume, dar oamenii le ameninta existenta prin distrugerea continua la care le-au supus. O buna parte a acestei distrugeri a avut loc cu scopul declarat de a asigura necesarul de lemn. Se estimeaza ca la ora actuala
cel putin jumatate din totalul padurilor tropicale au fost deja distruse. In fiecare minut al unei zile se defriseaza o suprafasta ce ar putea acoperi sase terenuri de fotbal. Copacii absorb din atmosfera dioxidul de carbon elminand in schimb oxigen. Cu cat dispar mai multi copaci, cu atat mai putin dioxid de carbon poate fi absorbit din aer si ca urmare tot mai multe radiatii solare raman blocate in straturile care formeaza atmosfera - de aici efectul de sera.
Cercetari recente au demonstrat ca in padurile tropicale pot trai pana la 30 de milioane de specii de insecte. Padurile tropicale, care acopera doar 6 procente din suprafata totala a planetei, reprezinta habitatul natural a 70% din totalul speciilor existente pe pamant. O padure tropicala poate fi descrisa cu multa acuratete ca fiind 'un desert acoperit cu copaci'.
Eroziunea solului
Structura solului este fragila, avand un continut scazut de minerale. Ploaia care asigura existenta apei in sol devine astfel mai degraba o amenintare decat o sursa de hrana. Madagascarul reprezinta cel mai dramatic exemplu al unui ecosistem distrus prin defrisarea acoperamantului sau de copaci.
Oamenii care de mii de ani au trait in padurile tropicale, cum ar fi de exemplu indienii din bazinul Amazonului sau triburile bastinase din Indonezia, au invatat sa exploateze padurea fara sa o distruga. Aceste populatii au descoperit si modul in care se pot cultiva diferite plante pe solul situat sub arbori sau arbusti.
Este esential ca anumite regiuni cat mai vaste din vechile paduri tropicale sa fie pastrate, atat pentru studierea lor cat si pentru frumusetea naturala pe care ele o ofera, alaturi de animalele si plantele pe care le adapostesc. Cele mai multe paduri tropicale sunt situate in tarile lumii a treia. Padurile tropicale sunt distruse de catre agricultori doar pentru a putea asigura hrana zilnica.
Studiile efectuate asupra diferitelor moduri de utilizare a pamantului ce apartine padurilor au aratat ca cea mai buna metoda ar fi reintoarcerea la vechile tehnologii. Forta de munca umana este mult mai disponibila decat forta mecanizata si mai ieftina.
Padurile colecteaza apa din interiorul solului lor spongios si dupa ce o filtreza o elibereaza treptat in paraie sau rauri. Ele inmaganizeaza apa si din atmosfera, prin intermediul procesului de condensare.
Lemnul pentru foc sau materialul lemnos pentru constructii poate fi refacut prin replantarea unor suprafete deja defrisate care ar putea fi utilizate inca din stadiul de puieti.
Lemnul si vestul
Gradul stricaciunulor devine foarte evident daca ne imaginam ca lemnul necesar pentru un parchet sau pentru o piesa de mobila mai deosebita poate sa provina de la un copac caruia i-au trebuit 200 de ani sau poate chiar mai multi pentru a creste si care nu mai poate fi inlocuit.
Vestul contribuie la distrugerea padurilor tropicale si prin cererea pe care o lanseaza fata de rezervele ieftine de alimente vegetale. Anual, Comunitatea Europeana importa milioane de tone de manioc, foarte bogat in proteine, din Thailanda pentru a hrani milioanele de capete de vite, porcine sau pasari din Europa. Maniocul este o planta care se cultiva pe terenurile care au fost in mod deliberat defrisate in acest scop.
Este lesne de inteles ca un arbore cazut la pamant va putrezi treptat, redand in natura o parte din valoarea sa nutritiva. Anumite specii de arbori au nevoie de trunchiul unui arbore mort pentru a-si incepe procesul de crestere.
Ploaia acida
In timp ce suprafete uriase de paduri tropicale sunt distruse zilnic, padurile europene si cele americane sunt ucise de ploile acide. Acest fenomen are drept cauza principala emisia de dioxid de sulf si de oxizi de azot de catre termocentrale si gazele de esapament. Ploaia acida afecteaza si raurile, lacurile, culturile agricole, cladirile si sanatatea oamenilor. Ea poate lasa arborii fara frunze, poate ucide pesti, poate sa erodeze rapid meterialul din care sunt construite cladiri vechi si poate distruge instantaneu culturile agricole.
Ploaia acida cauzeaza anual pagube in valoare de mai multe milioane de dolari. Tarile cele mai afectate sunt puse in fata unei alegeri simple: sa plateasca pentru a-si depolua acum mediul inconjurator, sau sa plateasca mult mai mult mai tarziu.
Ultimul trib pierdut
La vest de marea jungla a Amazonului se gaseste Igapo, o regiune acoperita cu paduri tropicale pe care nimeni pana acum nu a incercat sa le defriseze. Igapo reprezinta habitatul natural al mai multor triburi de indieni bastinasi, printre care triburile Siona si Secoya, care traiesc din pescuit si din exploatarea diverselor bogatii ale padurii. Populatia nu sufera de invaziile taietorilor de lemne sau a fermierilor care au perturbat vietile indienilor de pe alte suprafete din jurul Amazonului. Habitatul lor natural, padurea, este inundat de ape zece luni pe an. Arborii sunt obligati sa se dezvolte in 2-3 m de apa si toate creaturile padurii sunt adaptate sa traiasca fara a atinge solul.
Exista foarte putini rapitori de uscat. Lenesul si maimutete care sunt cele mai numeroase mamifere mari, trebuie insa sa se apere in permanenta de atacul pasarilor rapitoare. Exista in schimb un numar enorm de specii de orhidee si de epifite (plante care se pot dezvolta pe trunchiurile si pe ramurile arborilor sau al altor plante).
Igapo si locuitorii acestei regiuni pareau a fi feriti pentru totdeauna de intrusi, dar iata ca n-a fost asa. De curand, sub solul inundat au fost descoperite mari rezerve de titei. In zilele noastre acesta se extrage la o scara destul de mica insa riscurile poluarii se abat chiar si asupra ultimei paduri tropicale virgine.
