Sistematica si nomenclatura microorganismelor

Microbiologia medicala umana are ca obiective principale de cercetare :

relatiile dintre microorganisme si gazda lor umana;

capacitatile antiinfectioase ale gazdei, principiile si metodele de diagnostic etiologic al infectiilor;

bazele tratamentului si profilaxiei bolilor infectioase.

In functie de agentii infectiosi studiati, distingem mai multe ramuri importante:

Bacteriologia - studiaza bacteriile, celule procariote cu o structura mult mai complexa;

Virusologia - studiaza virusurile, cele mai mici structuri biologice cu potential patogen, agenti paraziti intracelular obligatoriu;

Micologia - studiaza fungi (ciuperci), organisme eucariote cu o structura celulara avansata;

Parazitologia - studiaza agenti parazitari, cu organizare unicelulara sau pluricelulara.

1. Clasificarea bacteriilor

Clasificarea bacteriilor constituie o preocupare permanenta a cercetatorilor. Consideram ca in cazul medicilor dentisti este necesar sa cunoasca urmatoarele metode de clasificare a microorganismelor:

- clasificarea taxonomica;

- clasificarea dupa proprietati morfologice

- clasificarea dupa proprietati  de cultura

- clasificarea dupa proprietati metabolice

- clasificarea dupa proprietati de patogenitate

- clasificarea dupa proprietati in functie de procesele de oxido-reducere

1.1. Criterii de clasificare in cadrul bacteriilor

1.1.1. Clasificarea taxonomica are la baza "unitatea taxonomica sau taxonul" care uneste o suma de indivizi asemanatori intre ei in virtutea descendentei dintr-un stramos comun, deci posesori ai unei informatii genetice comune.

In taxonomia bacteriana se porneste de la un substantiv grec sau latin care defineste cel mai evident caracter al microorganismelor, care primeste un anumit sufix latin pentru a diferentia ordinele, familiile si genurile. Speciile se definesc prin doua nume latine: al genului, care se scrie cu majuscule, urmat de un adjectiv care caracterizeaza specia.

Astfel:

Ordinele primesc sufixul - ales (Spirochetales: speria = bucla, chaete = par - bacterii in forma de par buclat); familiile primesc sufixul - aceae (Enterobacteriaceae: enteron = intestin, bacterii care traiesc in intestine); genurile primesc sufixuri variabile: - um (Clostridium), -us (Staphylococcus),    -a (Leptospira), -as (Pseudomonas).

Speciile definite prin cele doua nume latine Staphylococcus aureus, Streptococcus pyogenes, Clostridium perfringens, Leptospira icterogenes, variante (biotipuri), tulpini (lizotipuri).

Serotipurile se diferentiaza dupa anumite reactii serologice (Salmonella, Shigella).

Biotipurile se clasifica dupa reactii biochimice (fermentarea zaharurilor - Corynebacterium).

Lizotipurile se identifica dupa sensibilitatea la bacteriofagi (Staphylococcus).

Tabel 1 Clasificarea taxonomica a bacteriilor cu localizare la nivelul cavitatii orale

1.1. Clasificarea dupa proprietatile metabolice distinge doua entitati:

a) modelul energetic ce cuprinde bacterii:

chimosintetizante (obtin energia rezultata din reactii chimice de oxidare) si,

fotosintetizante (obtin energia din reactiile luminoase);

b) modelul sintezei ce cuprinde bacterii:

autotrofe (sintetizeaza toti metabolitii esentiali plecand de la compusi anorganici: sulfobacterii, nitrobacterii). Sunt, in general, bacterii nepatogene;

heterotrofe (necesita in vederea sintezelor proprii atat materie organica cat si compusi anorganici). Sunt bacterii patogene, producatoare de infectii.

1.1.3. Clasificarea dupa proportia de baze de ADN nuclear

Raportul dintre bazele azotate (adenina, guanina, citozina si timina)

40 % este constant la celulele eucariote (40%), indiferent de specie, si variabil la bacterii procariote in functie de gen si specie.

Exemple:

Clostridium perfringens 30 - 32%

Pneumococcus 38 - 40%

Staphylococcus 32 - 34%

Salmonella, Shigella 52 - 54%

1.1.4. Clasificarea dupa homologia nucleotizilor din ADN nuclear, are in vedere asemanarile structurale dintre unitatile repetitive din molecula de ADN. Acestea sunt determinate prin tehnici de hibridizare de ADN bacterii etalon (genul Ervinia). Daca exista o asemanare intre nucleotizii celor doua populatii, se formeaza o punte rezultand un "hibrid" rezistent la tratarea cu DN-aza.

1.1.5. Clasificarea dupa relatiile cu celelalte vietuitoare

Microorganisme utile (saprofite) omului si animalelor - Familia Enterobacteriaceae, Genul Escherichia, Genul Proteus;

Microorganisme daunatoare (patogene) omului si animalelor - Familia Enterobacteriaceae, genul Salmonella, genul Shigella, genul Treponema, specia Mycobacterium tuberculosis, bacilul Koch, specia Streptococcus pyogenes, specii Neisseria meningitidis, Neisseria gonorrhoeae.

1.1.6. Clasificarea dupa capacitatea litica asupra altor bacterii: liogrupuri.

Au la baza observatia ca punerea in contact a doua tulpini bacteriene poate fi urmata de distrugerea uneia dintre ele (liza bacteriana).

1.1.7. Clasificarea dupa proprietatile morfologice

mobilitate:

mobile (genul Escherichia, genul Proteus)

imobile (genul Salmonella, genul Shigella, genul Klebsiella)

forma:

coci (genul Staphylococcus, genul Streptococcus)

bacili (familia Enterobacteriaceae, familia Mycobacteriaceae, bacilul Koch)

spirili (genul Treponema, genul Leptospira, genul Borrelia)

asezare:

izolati si in gramezi - genul Staphylococcus

diplo - specia Streptococcus pneumoniae, genul Neisseria

lanturi - genul Streptococcus

1.1.8. Clasificare dupa proprietati de cultura

marimea , forma, caracterul coloniei (mici: streptococci; mari: bacilul difteric; caracter S - smooth (gen Streptococcus, gen Staphylococcus) sau R - rough (gen Mycobacterium, gen Conynebacterium, gen Bacillus)

hemoliza: totala "beta" (specia Streptococcus pyogenes, specia Staphylococcus aureus) sau partiala "alfa"(specia Streptococcus pneumoniae, specia Streptococcus viridans)

1.1.9. Clasificarea dupa proprietatile metabolice

fermentarea zaharurilor - ex. fermentarea lactozei: lactozo pozitivi (gen Escherichia, gen Klebsiella), lactozo negativi (gen Proteus, gen Salmonella, gen Shigella)

activitati enzimatice - coagularea plasmei: coagulazo pozitivi (specia Staphylococcus aureus) sau negativi (specia Staphylococcus saprophyticus)

1.1.10. Clasificarea dupa procesele de oxido - reducere ce stau la baza respiratiei

bacterii strict aerobe - respiratie oxibiotica

bacterii anaerobe - fermentatie bacteriana

bacterii facultative anaerobe - bacterii ce se pot adapta la ambele tipuri de respiratie

bacterii microaerofile - suporta mici cantitati de oxigen.