Administratie | Alimentatie | Arta cultura | Asistenta sociala | Astronomie |
Biologie | Chimie | Comunicare | Constructii | Cosmetica |
Desen | Diverse | Drept | Economie | Engleza |
Filozofie | Fizica | Franceza | Geografie | Germana |
Informatica | Istorie | Latina | Management | Marketing |
Matematica | Mecanica | Medicina | Pedagogie | Psihologie |
Romana | Stiinte politice | Transporturi | Turism |
Introducere - Lianti anorganici
Liantii anorganici reprezinta substante minerale, in forma pulverulenta, cu sau fara adaosuri, care, amestecate cu apa sau cu solutiile apoase ale unor saruri, prezinta proprietatea de a se intari, fie in mediu umed (lianti hidraulici), fie in mediu aerian (lianti aerieni), fie in ambele conditii.
Ca materiale de constructii liantii sunt cunoscuti de multa vreme. Asa, de pilda, ipsosul a fost folosit de egipteni la construirea piramidelor. Varul este cunoscut mai tarziu, in epoca greaca si romana. Utilizarea varului in mortare cu nisip de diverse proveniente a condus la concluzia ca proprietatile mortarelor, dupa intarire, depind de natura adaosului silicios. In acest mod s-a ajuns la cunoasterea adaosurilor hidraulice active, mai ales ca, atat in Italia (Puzzuoli), cat si in Grecia (Santorin) existau si exista rezerve importante de tufuri vulcanice, care se comporta ca atare (de la localitatea Puzzuoli vine denumirea de puzzolane pentru adaosurile din aceasta categorie).
Tot din epoca romana dateaza si prima lucrare, in care erau descrisi si se prezenta modul de formare si intarire a liantilor cunoscuti in acea vreme (varul, liantii puzzolanici); este vorba de lucrarea lui Vitruvius - Arhitectura.
In perioada care a
urmat, pana in epoca moderna (secolele II - XVIII), nu s-au
facut descoperiri importante. Se fac observatii si se strang
unele date; mai tarziu se fac incercari de a se scrie lucrari in care
sa se sistematizeze aceste date, incepe sa capete extindere tot mai
mare folosirea, in mortarele de var, a maruntilor de argila
calcinata, mai cu seama in tarile in care rezervele de
puzzolane erau mici sau putin cunoscute. Ca o concluzie
fireasca, apare ideea utilizarii, la ardere, a rocilor calcaroase cu
continut ridicat de argila (marnele). In acest mod se face un mare pas inainte catre cunoasterea si
obtinerea liantilor hidraulici in general, si a cimentului
In literatura, in general, se considera ca cel care a descoperit procedeul de fabricatie a liantului hidraulic, rezultat din arderea unui amestec artificial de calcar si argila, a fost zidarul englez Joseph Aspdin, care in anul 1824 a obtinut un brevet pentru "un procedeu perfectionat de fabricare a pietrei artificiale'.In cererea de patent Aspdin descrie metoda de fabricare a liantului, prin arderea unui amestec de argila cu praful format pe drumurile pavate cu calcar; amestecul se facea pe cale umeda.
Din "Lucrarile societatii economice libere' din Rusia, aparute in anul 1784 si anii urmatori, se degaja ideea importanta ca, pentru obtinerea liantilor hidraulici, trebuie sa se utilizeze roci care sa contina atat carbonat de calciu, cat si argila. Mai tarziu, la Moscova, in anul 1825, apare lucrarea inginerului Igor Celiev, cu titlul Indrumari complete de cum se prepara un mortar sau ciment, bun si ieftin, foarte trainic pentru constructii sub apa, canale, poduri, bazine, baraje, beciuri si pentru tencuieli la constructii de zidarie si lemn, in care se expune experienta sa in fabricarea si folosirea liantului hidraulic. Este evident ca obtinerea acestui liant a fost realizata cu multi ani inainte. Totusi de aici nu se poate trage concluzia ca experienta engleza in obtinerea liantilor hidraulici din arderea rocilor argilo-calcaroase, ar fi de data mai recenta. Cert este un fapt, si anume acela ca, pregatirea sa, i-a permis lui Celiev sa dezvolte o conceptie stiintifica despre formarea liantului hidraulic; tot in cartea sa apare pentru prima data ideea reglarii timpului de priza cu ajutorul ipsosului.
Un fapt deosebit de important in
dezvoltarea chimiei si a industriei cimentului a fost descoperirea lui
Johnson, in 1844, a rolului pe care il prezinta vitrifierea in formarea
clincherului de ciment
Mai tarziu, se
descopera cimentul
Studiul coroziunii
cimentului si betoanelor a preocupat pe multi specialisti din
domeniul liantilor - Baikov, Kind, Jung. Cautarile in
legatura cu evitarea distrugerii cimentului au condus la
obtinerea de noi tipuri de ciment, cimentul cu adaosuri hidraulice,
cimenturile
O deosebita importanta a avut-o de asemenea descoperirea cimentului aluminos (de Bied-Franta), care a scos clar in evidenta proprietatile hidraulice ale aluminatilor.
Dintre oamenii de stiinta din tara noastra, un aport care trebuie subliniat l-au adus, in domeniul stiintei despre lianti, prof. dr. S. Solacolu si prof. dr. Al. Steopoe. Studiile lor, privind echilibrele termice, modularea in chimia cimentului, proprietatile zgurilor, respectiv coroziunea betoanelor, sunt bine apreciate.
Acest document nu se poate descarca
E posibil sa te intereseze alte documente despre: |
Copyright © 2024 - Toate drepturile rezervate QReferat.com | Folositi documentele afisate ca sursa de inspiratie. Va recomandam sa nu copiati textul, ci sa compuneti propriul document pe baza informatiilor de pe site. { Home } { Contact } { Termeni si conditii } |
Documente similare:
|
ComentariiCaracterizari
|
Cauta document |