Discriminarea varstnicilor pe piata muncii

DISCRIMINAREA VARSTNICILOR PE PIATA MUNCII

Cuvantul "discriminare" a intrat in vocabularul de zi cu zi. Este folosit uneori cu inteles nespecificat sau incorect definit. Nici printre specialisti (sociologi, psihosociologi, psihologi, juristi, economisti, asistenti sociali etc.) nu exista un consens privind continutul acestui termen. Iata de ce am considerat necesara analiza conceptuala a discriminarii sociale, in general, si a multidiscriminarii, in special.

Discriminarea sociala: conventii internationale, legislatia romaneasca antidiscriminare

Preocuparea pentru precizarea intelesului cuvantului de "discriminare sociala" este specifica nu numai oamenilor de stiinta, ci si organizatiilor internationale. Astfel, Organzatia Natiunilor Unite include in discriminare "orice conduita bazata pe distinctia fondata pe categorii naturale sau sociale si care nu este legata de capacitatile si meritele individuale sau de comportamentul concret al unei persoane" (apud Allport, 1954/1958, 51). Analizand memorandumul ONU din 1949, Gordon W. Allport alcatuieste o lista oficiala a discriminarilor practicate la jumatatea secolului trecut in diferite zone ale lumii:

a) inegalitate in fata legii (negarea generala a drepturilor unor anumite grupuri;

b) inegalitate a securitatii persoanei (arestarea, discreditarea persoanelor datorita apartenentei la grup);

c) inegalitate a miscarii si rezidentei (ghetouri, interzicerea calatoriilor, zone prohibite, ingradirea circulatiei in timpul noptii);

d) inegalitate in protejarea libertatii de gandire, in constiinta, religie;

e) inegalitate in dreptul la libera comunicare;

f) inegalitate in dreptul la asociere;

g) inegalitate in tratamentul celor care s-au nascut in afara casatoriei;

h) inegalitate in a se casatori si a intemeia o familie;

i) inegalitate in ceea ce priveste alegerea libera a angajarii in munca;

j) inegalitate in reglementarea si tratamentul proprietatii;

k) inegalitate in protectia dreptului de autor;

l) inegalitate a oportunitatii pentru educatie sau pentru dezvoltarea abilitatilor sau talentului;

m) inegalitate a oportunitatii de a beneficia de cultura;

n) inegalitate in acordarea de servicii (protejarea sanatatii, facilitati de recreere, locuire);

o) inegalitate in dreptul la nationalitate;

p) inegalitate in dreptul de a participa la guvernare;

r) inegalitate in accesul la functii publice;

s) munca fortata, sclavia, taxe speciale, imbracarea fortata a hainelor cu insemne distinctive, defaimarea publica a grupurilor).

Asa cum remarca Gordon W. Allport (1954/1958, 52), aceasta lista poate fi mult extinsa daca luam in considerare limitarea oportunitatilor de angajare, promovare si de obtinere a creditelor financiare.

Nu este greu sa observam ca unele inegalitati precizate in memorandumul ONU din 1949 au disparut, altele sunt pe cale de disparitie si, in fine, altele, din pacate, raman de actualitate. Impotriva acestora asistenta sociala, societatea in ansamblul ei au de luptat.

Mai aproape de zilele noastre, Organizatia Natiunilor Unite a promulgat doua conventii care orienteaza politica sociala si bunele practici in domeniu: International Convention on the Elimination of All Forms of Racial Discrimination (ICEDR, 1965) si Convention on the Elimination of All Forms of Discrimination against Women (CEDAW, 1979). In ceea ce priveste discriminarea rasiala, in articolul 1 al ICEDR se precizeaza ca este discriminare rasiala:

orice deosebire, excludere, restrictie sau preferinta bazate pe rasa, culoare, descendenta sau origine etnica ori nationala, care au ca finalitate anularea sau diminuarea drepturilor si libertatilor omului in viata politica, economica, sociala, culturala sau in orice alt domeniu al vietii publice.

Discriminarea impotriva femeilor este definita in CEDAW astfel:

Orice tratament - in ceea ce priveste deosebirea, excluderea sau restrictia - pe baza sexului ce are ca efect sau finalitate diminuarea sau anularea recunoasterii, bucuriei sau exercitarii de catre femei, indiferent de statusul marital, pe baza egalitatii cu barbatii, a drepturilor si libertatilor fundamentale ale omului in toate sferele vietii.

In baza acestor conventii internationale, statele semnatare au consfintit prin lege masuri de combatere a oricaror forme de discriminare.

Astfel, in tara noastra, in anul 2002, a fost aprobata Legea 46, care prevede sanctionarea practicilor de discriminare sociala. De asemenea, in 2004 a fost aprobat prin Ordonanta de Guvern Planul national de actiune pentru combaterea discriminarii. In 2006 a fost adoptata Strategia nationala pentru implementarea anului european al egalitatii de sanse pentru toti - anul 2007. Aceasta strategie are in vedere doar discriminarea pe baza de gen, orientare sexuala, in functie de varsta, de apartenenta etnica si religioasa. Asa cum observa Laura Grünberg et al. (2007, 8), respectiva strategie este realizata intr-o "perspectiva uni-axiala in ceea ce priveste posibilele criterii ale discriminarii" Ea exclude alte caracteristici mentionate in Legea 324/2006, care completeaza Ordonanta Guvernamentala nr. 137/2000 si care precizeaza la Art.2 (1):

Potrivit prezentei ordonante, prin discriminare se intelege orice deosebire, excludere, restrictie sau preferinta, pe baza de rasa, nationalitate, etnie, limba, religie, categorie sociala, convingeri, sex, orientare sexuala, varsta, handicap, boala cronica necontagioasa si orice alt criteriu care are ca scop sau efect retragerea, inlaturarea recunoasterii, folosintei sau exercitarii, in conditii de egalitate, a drepturilor omului si a libertatilor fundamentale recunoscute de lege, in domeniul public, economic si culural sau in orice alt domeniu al vietii publice.

Discriminarea sociala din perspectiva psihosociologica

Termenul "discriminare", provenit de la verbul "a discrimina" (l. latina: discriminare, a separa, a face deosebire, a distinge), a intrat in vocabularul limbii romane din limba franceza (l. franceza, discriminer). El este folosit atat in limbajul cotidian, cat si in discursul stiintific.

In psihologie, s-a pastrat intelesul originar al termenului (vezi, de exemplu, discriminarea perceptiva, discriminarea stimulilor etc.). Gordon W. Allport (1897 - 1967) a analizat discriminarea ca expresie negativa a prejudecatilor (vezi The Nature of Prejudice, 1954/1958, 50-56). Clasicul psihosociologiei americane si mondiale - l-am numit pe Gordon W. Allport - considera ca discriminarea apare nu cand tratam in mod diferentiat persoanele pe baza calitatilor lor individuale, ci cand tratamentul diferentiat se fondeaza pe o categorizare sociala.

In sociologie, discriminarea sociala a fost abordata initial in legatura cu relatiile interetnice si interrasiale. William G. Summer (1840-1910) si Franklin H. Giddings (1855-1931), printre primii sociologi care au analizat discriminarea sociala, priveau acest fenomen ca pe o expresie a etnocentrismului, ce conduce la "dispretuirea celui care este altfel" (apud Marshall, 1994/2003, 179).

In sociologia contemporana, conceptul de "discriminare sociala" se aplica nu numai studiului relatiilor interetnice (discriminare etnica) si interrasiale (discriminare rasiala), ci si in legatura cu relatiile dintre sexe (sexism), dintre clasele de varsta (discriminare legata de varsta: discriminarea tinerilor, a varstnicilor, favorizarea adultilor) sau cu referire la tratamentul persoanelor cu orientare sexuala diferita de cea a majoritatii (homosexualii), al celor care traiesc in saracie sau al celor cu dizabilitati, ca si al celor care au credinte religioase altele decat cele recunoscute de stat sau convingeri politice opuse partidelor de guvernamant. In International Encyclopedia of Social Policy (2006, 321), Joseph Kwok remarca faptul ca in societatile contemporane discriminarea se manifesta pe scara larga, "incluzand varsta, dizabilitatile, statusul familiei, rasa, religia, apartenenta la gen, orientarea sexuala, noile valuri de imigranti si statusul ocupational". Joseph Kwok considera ca, desi despre discriminarea religioasa, rasiala si sexuala s-a atras atentia in literatura beletristica si stiintifica de mult timp, discriminarea din aceste trei arii este departe de a fi eliminata (ibidem).

In cele ce urmeaza voi folosi termenul de "discriminare" in sens sociologic, fara a pierde din vedere insa legatura dintre sensul originar (psihologic). In viata de zi cu zi ii deosebim pe varstnici de adulti, pe evrei sau pe rromi/tigani de romani pe baza perceptiei persoanelor. Daca nu avem dezvoltata capacitatea de a distinge persoanele, s-ar putea sa discriminam pozitiv persoane din categorii sociale care nu au fost nicicand descurajate, defavorizate sau oprimate social sau sa nu sesizam ca ne aflam in fata unei discriminari negative autentice.

Allan G. Johnson (2000/2007, 262) intelege prin termenul de "discriminare" "tratamentul inegal acordat unor oameni care se intampla sa apartina unui anumit grup sau unei anumite categorii sociale. [] Cand inegalitatea de tratament ia forma abuzului, exploatarii si nedreptatii sistematice, ea devine opresiune sociala".

Definitoriu pentru "discriminare" este tratamentul inegal al unor grupuri sau categorii sociale. Trebuie precizat ca Allan G. Johnson (2000/2007, 57) reuneste sub eticheta "categorie sociala" multimea persoanelor care au acelasi status social, dar care nu formeaza o colectivitate, desi respectivele persoane au anumite caracteristici comune (apartenenta la gen, la aceeasi clasa de varsta etc.). Dupa sociologul american anterior citat, categoriile sociale devin colectivitati numai in conditiile in care membrii acestora dezvolta un sentiment de identitate impartasita si isi intensifica interactiunile. In astfel de conditii pot aparea miscari sociale ale minoritatilor oprimate.

De asemenea, se cuvine sa subliniem ca tratamentul inegal poate sa conduca la "defavorizarea", dar si la "favorizarea" unei categorii sociale. In acest din urma caz, vorbim de "discriminare pozitiva" sau de "actiune afirmativa".

La nivelul simtului comun, discriminarea semnifica un tratament incorect, defavorizant. Acest sens peiorativ al "discriminarii sociale" se pastreaza si in dictionarele sau enciclopediile de specialitate. In Enciclopedie de psihosociologie, de exemplu, Alin Gavreliuc (2003,116) defineste "discriminarea sociala" ca fiind un "comportament negativ" care "are ca tinta obiectul unei prejudecati - de regula, membrul unui outgroup - pe baza unui stereotip social, precum cel impus de statusul etnic, rasial, economic sau confesional al celuilalt". Dupa Gordon W. Allport (1954, 14-15), actiunile indreptate impotriva outgroup-urilor datorita prejudecatilor acopera o scala cu cinci stadii, de la cele mai putin negative la cele extrem de negative:

) exprimarea verbala in cadrul ingroup-urilor a antipatiei fata de membrii outgroup-urilor;

2) evitarea relatiilor cu membrii outgroup-urilor;

3) discriminarea, diferite actiuni impotriva membrilor grupurilor antipatizate (excluderea lor de la anumite tipuri de functii si oportunitati, interzicerea anumitor drepturi politice si privilegii, segregarea - forma institutionalizata a discriminarii);

4) atacul fizic (actele de violenta si semiviolenta);

5) exterminarea (linsajul, pogromurile, masacrele, genocidul).

"Aceasta scala cu cinci trepte nu este construita matematic, dar ea serveste pentru a atrage atentia asupra sirului enorm de activitati ce pot rezulta din credintele si atitudinile prejudiciatoare" - precizeaza Gordon W. Allport (1954, 15).

Tipuri, forme si manifestari ale discriminarii sociale

Asemenea multor concepte din stiintele socioumane, "discriminarea sociala" este un "concept umbrela", acopera tipuri, forme si manifestari multiple, uneori fiind dificil de sesizat legatura dintre ele.

Tipuri de discriminare sociala

In literatura de specialitate, se vorbeste despre o discriminare negativa si una pozitiva, despre dicriminarea individuala contrapusa discriminarii institutionale sau simbolice, depre discriminarea obiectiva si discriminarea subiectiva. In continuare, voi analiza aceste tipuri de discriminare sociala.

Discriminarea negativa versus discriminarea pozitiva

Cel mai adesea, cuvantului "discriminare sociala" i se asociaza un sens negativ: numai pentru ca apartin anumitor categorii sociale, indivizii egali sunt tratati inegal. Dar discriminarea sociala nu este totdeauna negativa. Exista si discriminare pozitiva.

In sociologia americana, termenul de "discriminare pozitiva" are ca sinonimi termenii de "actiune afirmativa" (affirmative action) si "discriminare inversa". In sociologia din Romania este utilizat cu precadere termenul de "disciminare pozitiva", intelegandu-se prin acesta "politici si practici care favorizeaza grupurile (in primul rand, grupurile etnice si femeile) dezavantajate de-a lungul istoriei (de obicei, in domeniile ocuparii si educatiei)" (Marshall, 1994/2003, 180). Expresia aceasta - spune Lionel Dagot (2006/2007, 111) - "desemneaza ansamblul masurilor ce vizeaza sporirea avantajelor pe care membrii unui grup minoritar, care au fost victima unei dscriminari, le au de pe urma unei anumite politici sociale, instituind sau nu un tratament preferential".

In tarile occidentale dezvoltate, desi discriminarea pozitiva a influentat intr-o oarecare masura piata muncii, in sensul accesului mai larg al minoritatilor oprimate la joburi rezervate anterior categoriilor dominante, in prezent acest tip de discriminare este pus in discutie. In prezent, in SUA, unde discriminarea pozitiva este o politica efectiva inca din anii '60 ai secolului trecut, in unele state s-a cerut interzicerea prin lege a actiunilor afirmative (Johnson, 2000/2007, 262). Chiar personalitati de prim rang din administratia de la Washington, precum Colin Powell, fost secretar de stat in perioada 2001 - 2005, prima persoana de culoare din SUA care a ocupat aceasta inalta functie, se pronunta impotriva utilizarii termenului de affirmative action si a practicilor de discriminare pozitiva, considerand ca egalitatea de sanse constituie nota distinctiva a societatilor democratice (cf. TVR Cultural, 7.11.2007).

In Franta, discriminarea pozitiva "este o tema permanenta de dezbatere in special in domeniul scolar si profesional" (Dagot, 2006/2007, 111).

Sustinatorii politicilor de discriminare pozitiva apreciaza ca prin actiunea de favorizare a categoriilor sociale oprimate se asigura "egalitatea de sanse" cu categoriile privilegiate in decursul istoriei (Marshall, 1994/2003, 180).

Ar merita sa reflectam cu responsabilitate asupra acestei probleme. Pana unde se poate accepta discriminarea pozitiva a categoriilor sociale oprimate de-a lungul istoriei (de exemplu, femeile, minoritatea rromilor/tiganilor) sau a celor care s-au opus comunismului etc.? Ce efecte sociale "perverse" - in sensul de repercusiuni neintentionate ale actiunilor umane intentionate (cf. Boudon, 1977/1998, 33-82) - au actiunile afirmative? Prin discriminarea pozitiva se realizeaza intr-adevar "dreptatea sociala"?

Consecintele discriminarii pozitive

Politica si practicile de discriminare au facut obiectul reflectiei sociologice (Calves, 1999; Sabbagh, 2004, citati de Dagot, 2006/2007, 111). S-a pus intrebarea daca nu cumva efectele perverse ale discriminarii pozitive sunt mai rele decat problemele care se intentioneaza a fi rezolvate.

In 1992, M.E. Heilman, C.J. Block si J.A. Lucas au realizat urmatorul experiment: au redactat trei dosare (fictive) de angajare ca electrician intr-un spital public pentru trei persoane cu aceeasi calificare si aceeasi varsta (26 de ani). Respectivele persoane se diferentiau dupa sex si dupa modul de angajare. Aceste trei dosare au fost prezentate unui numar de 66 de subiecti de experiment care aveau sarcina de a evalua competenta profesionala, calitatile umane si sociale, precum si potentialul de evolutie profesionala. Rezultatele obtinute sunt prezentate in tabelul 1.

Tabelul 1. Evaluarea celor trei dosare (dupa Dagot, 2006/2007, 112)

A rezultat ca pentru acest job tipic masculin femeile au fost discriminate in ceea ce priveste potentialul de evolutie profesionala. Cele mai discriminate au fost femeile angajate pe baza discriminarii pozitive: ele au primit cel mai mic punctaj, fiind defavorizate chiar in legatura cu caracteristicile lor umane si sociale.

Si alte cercetari ale acelorasi autori - citati de Lionel Dagot (2006/2007, 113) - releva o "legatura negativa intre faptul de a fi fost angajat datorita affirmative action, pe de o parte, si competentele, potentialul evolutiv si sansele de progres care se atribuie, pe de alta parte". De retinut si faptul ca nici dupa un numar de ani de munca alaturi de persoanele discriminate pozitiv evaluarile negative nu se estompeaza.

Discriminarea deschisa si individuala versus discriminarea

nedeclarata si institutionala

Tratarea inegala a membrilor anumitor categorii sociale poate fi practicata nu numai explicit de catre indivizi, dar si nedeclarat de catre institutii, in pofida faptului ca in tarile democratice legislatia interzice acest lucru. Distinctia a fost introdusa de catre Stokely Carmichael si Charles Hamilton (1967) in analiza rasismului manifestat in SUA in deceniul al saptelea al secolului trecut (cf. Wieviorka, 1991/1994, 96).

Peste tot in lume, in organizatiile guvernamentale, in companii si firme, in scoli sau spitale se manifesta, intr-o masura sau alta, discriminarea sociala. Este posibil ca institutiile sa nu fi introdus reguli sau practici cu scopul expres al discriminarii, dar aplicarea acestora sa conduca la discriminare sociala (de exemplu, obligativitatea functionarilor din institutiile de stat sa cunoasca limba minoritatilor etnice majoritare dintr-un judet sau altul).

Defavorizarea unor persoane care au capacitati intelectuale si comportamente similare pe baza apartenentei la o natiune, etnie, rasa, confesiune etc. nu mai imbraca in tarile cu regimuri democratice formele brutale de altadata (interzicerea exercitarii unor drepturi cetatenesti, precum dreptul de a alege si de a fi ales in organismele de decizie la nivel national sau local). Vechile practici rasiste sau sexiste au fost inlocuite cu modalitati de discriminare mai subtile: "discriminarea simbolica" tinde sa se substituie "discriminarii manifeste" (cf. Swin, 1995). Modul de adresare constituie un exemplu elocvent de discriminare simbolica: "Cand genul este necunoscut sau neimportant, este folosita forma masculina" (Goodman, 1992/1998, 231).

Suntem de acord ca pe termen mediu si lung discriminarea simbolica poate avea efecte sociale nefaste, dar pare exagerat sa afirmam ca aceasta forma de discriminare "este mai daunatoare chiar decat cea clasica" (Gavreliuc, 2003, 117).

Discriminarea subiectiva versus discriminarea obiectiva

In literatura de specialitate se face distinctie intre "discriminarea obiectiva" si "discriminarea subiectiva" (Hopkins, 1980, 131). Discriminarea obiectiva este cea identificata de un "observator nonparticipant" pe baza unor criterii obiective prestabilite; discriminarea subiectiva este perceptia persoanelor despre situatia lor fata de situatia celorlalti. Anne H. Hopkins considera ca ambele tipuri de descriminare vizeaza acelasi fenomen, dar din perspective diferite (ibidem).

Discriminarea bazata pe varsta

Discriminarea bazata pe varsta, alaturi de discriminarea rasiala, religioasa, nationala, economica etc., reprezinta o forma de opresiune sociala, care - dupa opinia mea - se extinde in societatile contemporane, data fiind tendinta accentuata de imbatranire a populatiei.

Robert N. Butler sustine ca a inventat, in 1968, termenul de "ageism" pentru a designa stereotipurile sociale referitoare la persoanele varstnice si discriminarea lor sociala (cf. Yui-Huen Kwan, 2006, 13). Fapt este ca Robert N. Butler a publicat in 1975 lucrarea Why Survive? Being Old in America, prin care s-a atras atentia asupra discriminarii persoanelor in virsta.

Termenul englezesc "ageism" se refera la formele de discriminare bazate pe varsta. Potential, persoanele din orice grupa de varsta pot fi discriminate, dar termenul de "ageism" este cel mai frecvent asociat cu discriminarea persoanelor varstnice.

Alex Yui-Huen Kwan (2006, 13) apreciaza ca ageism-ul are doua dimensiuni intercorelate: a) ideologia bazata pe varsta (ageist ideology), in care sunt incluse stereotipurile negative, credintele si atitudinile; b) discriminarea bazata pe varsta (age discrimination), care consta din comportamentele individuale sau institutionalizate de excludere datorita varstei a anumitor persoane sau din plasarea acestora in situatii dezavantajoase comparativ cu alte persoane.

Discriminarea de catre sefi a subordonatilor

de aceeasi varsta cu ei

In 1991, G.R. Ferris, T.A. Judge, J.G. Chachere si R.C. Liden au testat printr-un "experiment mental" relatia dintre varsta sefelor de echipa si varsta membrilor echipelor pe care le conduc. Unor infirmiere-sef li s-a cerut sa-si evalueze subordonatele. Infirmierele-sef au fost impartite in doua grupe: cele cu varsta de pana la 40 de ani (G 1) si cele cu varsta de peste 40 de ani (G 2). Echipele au fost de asemenea formate dupa criteriul varstei: echipe in care varsta infirmierelor era de pana la 40 (G 3) si echipe in care varsta infirmierelor era de peste 40 de ani. S-a constatat ca infirmierele-sef isi evaluau mai bine echipele daca membrele acestora aveau o varsta diferita de a lor. Aceasta inseamna ca "suntem mai putin apreciati de sef daca acesta este de-o varsta cu noi" (Dagot, 2006/2007, 47).

Explicatia propusa de Lionel Dagot (2006/2007, 48) face trimitere la "efectul similaritatii", pus in evidenta de J.R. French si B. Raven (1968), potrivit caruia oamenii au tendinta de a-i prefera pe cei asemanatori lor, pe cei cu care se pot identifica. Insa, pentru a-si mentine o imagine pozitiva fata de subordonati, sefii de echipa, prin aprecierile lor, tind sa arate ca fac parte din alta generatie, defavorizandu-i pe cei de varsta lor.

Rezultatele experimentului lui G.R. Ferris et al. sugereaza o posibila cauza a discriminarii, defavorizarii si descurajarii persoanelor in varsta de peste 50 de ani de catre sefii lor de aceeasi varsta. "Decanul este doar cu o jumatate de an mai mic decat mine" - imi spunea un profesor universitar in pragul pensionarii. "El ii incurajeaza pe tineri; lor le-a fixat salariul maxim. De mine a uitat". Probabil ca respectivul decan, asemenea altor sefi, a recurs la o "strategie de compensare": el urmareste sa-si mentina o imagine de sine pozitiva - nu a imbatranit!

In logica rezultatelor experimentului lui G.R. Ferris et al., dar si pe baza propriilor observatii (nesistematice), putem sa afirmam ca acelasi fenomen de descurajare si defavorizare apare cand atat sefii, cat si subalternii sunt tineri. A avea ca sef o persoana tanara nu reprezinta pentru subordonatii tineri o garantie a tratarii lor nediscriminatorii.

Discriminarea pe piata muncii a persoanelor in varsta

Pana in prezent, discriminarea varstinicilor si inegalitatea in tratamentul lor la locul de munca au atras mai putin atentia sociologilor, comparativ cu discriminarea bazata pe clasa sociala, rasa sau apartenenta la gen (Roscigno et al., 2007, 314). Pentru unele state, acest tip de discriminare reprezinta "ultima frontiera in lupta pentru egalitate la locul de munca" (O'Dempsey et al., 2006, 3).

Pentru Romania, discriminarea persoanelor in varsta, in general, si discriminarea lor pe piata muncii, in special, reprezinta o problema  de stringenta actualitate. Ea s-a oficializat imediat dupa evenimentele din decembrie 1989, cand puterea politica "emanata" a sustinut in mass-media si, uneori, in actul de conducere ca experienta persoanelor in varsta nu are valoare in conditiile edificarii unei societati noi. S-a si fixat o limita de varsta pentru cei chemati sa infaptuiasca schimbarea social-politica: pana la 35 de ani! Au fost promovati tinerii care nu apucasera sa fie membri ai partidului comunist, dar se dovedisera utecisti de nadejde. Esalonul doi al PCR, ajuns la putere nu numai in organismele de guvernare, ci si la nivelul institutiilor de stat si apoi particulare, a practicat o politica de discriminare a varstnicilor, inclusiv pe piata muncii, iar consecintele nefericite se resimt si in prezent.

Problema discriminarii persoanelor in varsta in Romania este de actualitate, dat fiind procesul de imbatranire a populatiei, proces inregistrat in diferite ritmuri si cu amplitudini variate in intreaga lume si care are tendinta sa continue. Asa cum se stie, imbatranirea populatiei rezulta din combinarea declinului fertilitatii si cresterea sperantei de viata in diferitele zone ale lumii. Cateva date statistice sunt de natura sa ne convinga.

In multe tari, la jumatatea acestui secol, numarul persoanelor de peste 65 de ani se va dubla, iar al celor de peste 80 de ani va creste de cinci ori (Chaimie, 2005, 79).

Fata de anul 2000, mediana varstei populatiei lumii va creste de la 26,6 ani la 32,9 ani in 2050 si la 45,6 ani in 2100 (Lutz et al., 2008, 716).

Cand se ia in consideratie speranta de viata, mediana varstei populatiei lumii fata de anul 2000 creste de la 26,6 ani la 31,1 ani in 2050 si la 32,9 ani in 2100 (Lutz et al., 2008, 716).

Previziunile indica faptul ca persoanele de peste 60 de ani vor fi in 2010 in numar de un miliard (Fontaine, 2007/2008, 23).

In Romania, imbatranirea populatiei se produce prin varful piramidei varstelor, generand ceea ce Vasile Ghetau a numit o "criza  demografica latenta" (Tabelul 2).

Tabelul 2. Populatia Romaniei in 2005, 2025, 2050 (dupa Ghetau, 2007, 15)

In Romania, ca si celelalte state membre ale Uniunii Europene, apare urmatorul paradox: societatea nu mai pretuieste cunostintele acumulate de varstnici, dar in viitorul nu prea indepartat categoria sociala a varstnicilor va influenta tot mai puternic societatea, datorita ponderii crescute a acestei categorii sociale si a prezentei ridicate la vot a varstnicilor, a persoanelor de 60 de ani si peste.

Ce este discriminarea varstnicilor pe piata muncii?

Pentru a raspunde la aceasta intrebare legitima, voi folosi perspectiva propusa de Declan O'Dempsey, Schona Jolly si Andrew Harrop in Age Discrimination Handbook (2006, 4), care considera ca "discriminarea in munca bazata pe varsta poate fi deschisa si deliberata sau poate fi subtila si neintentionata. Ea poate afecta persoanele de o anumita varsta, in functie de context". Fie ca ia forma deciziilor individuale ale angajatilor, fie ca isi are originea in sistemul sau politica organizatiilor, discriminarea in munca bazata pe varsta are urmari nefericite pentru cei discriminati, dar si pentru societate.

Conform autorilor anterior citati, discriminarea in munca bazata pe varsta se manifesta in: 1) recrutarea si selectia; 2) promovarea; 3) trainingul si educatia; 4) plata si beneficiile; 5) inutilitatea; 6) retragerea. Cele sase sfere in care se poate manifesta discriminarea in munca pe baza varstei au o vizibilitate mai mare sau mai mica si au atras atentia cercetatorilor mai mult sau mai putin. In sfera recrutarii si selectiei personalului, diferentele legate de varsta sunt cele mai evidente. In Romania se organizeaza curent targuri de joburi pentru studenti si absolventii universitatilor; nu am auzit insa despre un targ de joburi pentru persoanele in varsta de peste 55 de ani sau pentru pensionari. Aceste persoane constituie o forta de munca cel putin semnificativa, o forta de munca nevalorificata. Discriminarea varstnicilor apare pregnant si in selectia personalului. Sa ne gandim cum opereaza varsta in selectia persoanelor pentru munca in agricultura in strainatate (Spania, Grecia, Israel s.a.).

Dintr-o ancheta desfasurata in Marea Britanie in 2001 a rezultat ca 25 la suta dintre persoanele cu varsta cuprinsa intre 50 si 69 de ani au trait, conform declaratiei lor, experienta discriminarii legata de varsta la locul munca sau cand au aplicat pentru un loc de munca. Intr-o alta ancheta britanica, surprinzator, doar 5 la suta dintre cele 60 000 de persoane intervievate au declarat ca varsta lor nu a influentat aplicarea pentru obtinerea unui job  (O'Dempsey et al., 2006, 4-5).

Cercetari concrete privind discriminarea varstinicilor pe piata muncii

Ancheta longitudiala asupra varstnicilor. Aceasta cercetare sociologica (National Longitudinal Survey of Older Men - NLSOM) a fost realizata pe un esantion probabilist de 5020 de persoane cu varsta cuprinsa intre 45 si 59 de ani; s-au colectat periodic date incepand din 1966. In 1971, 1976 si 1980, celor inclusi in ancheta li s-a pus intrebarea:

In ultimii cinci ani, la locul de munca v-ati simtit discriminat datorita varstei pe care o aveti?

Cei care au raspuns pozitiv la aceasta intrebare au fost solicitati sa relateze trei justificari ale raspunsului pe care l-au dat. Astfel, s-a ajuns la urmatoarea categorizare:

Nu am fost angajat sau admis la interviul de angajare datorita varstei.

Nu am fost promovat sau mi s-a repartizat un anumit job datorita varstei.

Am fost retrogradat sau amendat datorita varstei.

Am simtit ca sunt discriminat de catre companie.

Am simtit ca, in general, exista o discriminare in toate privintele in societate.

Nespecificarea justificarii raspunsului.

Pe baza raspunsurilor inregistrate la NLSOM, Richard W. Johnson si David Neumark (1997) au incercat sa afle daca muncitorii care au declarat ca s-au simtit discriminati sunt mai predispusi sa isi paraseasca angajatorii, comparativ cu muncitorii cu pozitii similare, dar care nu au trecut prin experienta discriminarii, conform propriilor evaluari. Desi Richard W. Johnson si David Neumark (1997, 783) au gasit valida aceasta afirmatie, ei considera ca relatia trebuie acceptata cu precautie cand se afirma ca exista o relatie cauzala intre discrimarea pe baza de varsta si schimbarea joburilor.

In studiul "Age discrimination, social closure and employment", Vincent J. Roscigno, Sherry Mong, Reginald Byron si Griff Tester (2007, 314) comenteaza datele obtinute in Ageism Survey, care releva ca 84 la suta dintre americanii in varsta de peste 60 de ani au raportat incidenta discriminarii legata de varsta lor, incluzand glume insultatoare, lipsa de respect, comportamente de tutelare s.a. Totodata, autorii citati apreciaza ca managerii, la locul de munca, tind sa se raporteze la varstnici pe baza stereotipurilor negative despre aceasta categorie sociala (mai putin favorabili schimbarilor din procesul muncii, mai inflexibili, mai lenti, neorganizati si cu dificultati in perfectionarea profesionala). Aceste stereotipuri sunt un barometru al statusului social si al inegalitatilor la locul de munca si explica in buna masura parasirea joburilor de catre persoanele varstnice - apreciaza pe baza studiilor concrete cercetatorii americani anterior citati (Johnson si Neumark, 1997; Snape si Redman, 2003).

Spre o cultura a muncii nediscriminatorie

Cuvantul "cultura", desemnand "o seama de lucruri, simboluri, idei si practici ce modeleaza viata inauntrul unui sistem social, cum este o societate" (Johnson, 2000/2007, 14), ne face sa intelegem ca nu putem evalua comportamentul persoanelor facand abstractie de sistemul social in care traiesc. Luand in considerare cultura,

in loc de a vedea, de exemplu, drept cauza a cutaror probleme sociale doar niste personalitati individuale distructive, vom lua aminte si la multiplele moduri in care o societate poate genera sau promova comportamente distructive. Intr-un cuvant, vom incepe sa obsrevam ca tot ce traiesc sau fac indivizii se petrece intodeauna intr-un context cultural si poarta amprenta acestuia (Johnson, 2000/2007, 14).

Asa cum in viata de zi cu zi oamenii interactioneaza pe baza unor norme sociale care se invata din copilarie pana la varsta adulta, chiar pana la senectute, tot astfel la locul de munca, in grupurile formale si informale angajatii interactioneaza respectand o serie de reguli nescrise privind modul de a se imbraca, de a se adresa unii altora, de a alege subiectele de discutie etc. Cu un cuvant, comportamentul angajatilor este reglementat de ceea ce sociologii inteleg prin termenul de "cultura a muncii".

Pe baza examinarii unei literaturi de specialitate extrem de bogate, Tristin K. Green (2005, 627) defineste "cultura muncii" ca "un proces de interactiune sociala si de management al impresiei, creatia sociala a unui set de practici care semnalizeaza apartenenta la un grup". Cultura muncii reprezinta "ritualurile conformarii de zi cu zi" (McIlwee si Robinson, 1992, apud Green, 2005, 627).

Autorul anterior citat considera ca una dintre sursele discriminarii angajatilor o constituie "cultura muncii" existenta in orice intreprindere, institutie sau corporatie: "Cultura muncii stabileste expectatiile, ca diversitate si stil, privind limitele interactiunilor si conversatiilor, moda vestimentara sau alte semnale ale infatisarii, precum si expresia cotidiana a competentei" (Green, 2005, 632). Cultura muncii nu este nici neutra si nici statica; este dependenta de cultura dominanta in societate si, ca proces, se caracterizeaza prin dinamism.

Nota. Prezentul studiu a fost elaborat in cadrul proiectului DISCRIMINARE, DESCURAJARE SI DEFAVORIZARE PE PIATA MUNCII. IMPLICATII ASUPRA UTILIZARII SI DEZVOLTARII CAPITALULUI UMAN IN ROMANIA, coordonat de cercet. st. dr. DOREL ABRAHAM (Proiectul are ca termen de finalizare anul 2009).

Bibliografie

Allport, Gordon W. [1954](1958). The Nature of Prejudice. New York: Doubleday & Company, Inc.

Bacchi, C.L. (1996). The Politics of Affirmative Action. Londra: Sage.

Balasa, Ana (2007). Sanatatea - componenta esentiala a calitatii vietii varstnicilor. Calitatea vietii, 1-2, 55-74.

Boudon, Raymond [1977](1998). Efecte perverse si schimbare sociala. In R. Boudon. Efecte perverse si schimbare sociala. Bucuresti: Eurosong & Book.

Boudon, Raymond si Besnard, Philippe (eds.) [1993](1996). Dictionar de sociologie. Bucuresti: Editura Univers Enciclopedic.

Brynin, Malcolm (2006). Gender, technology and jobs. The British Journal of Sociology, 57, 3, 437-453.

Calves, G. (1999). Le politiques de discrimination positive. Problemes politiques et sociaux, 822.

Carmichael, Stokely si Hamilton, Charles (1967). Black Power. New York: Vintage Books.

Chamie, Joseph (2005) Scenarios for the development of world population. In A. Golini (ed.). Trends and Problems of the World Population in the XXI Century (pp. 2-27). Roma: Departamento di Scienza Demografiche.

Dagot, Lionel [2006](2007). Experimente de psihologie organizationala. Optimizarea relatiilor la locul de munca. Iasi: Editura Polirom.

Ferris, G.R., Judge, T.A., Chachere, J.G. si Liden, R.C. (1991). The age context of performance evaluation decisions. Psychology an Ageing, 6, 4, 616-622.

Finkelstein, Lisa M., Burke, Michael J. si Raju, Nambury S. (1995). Age discrimination in simulated employment contexts: An integrative analysis. Journal of Applied Psychology, 80, 6, 652-663.

Fontaine, Roger [2007](2008). Psihologia imbatranirii. Iasi: Editura Polirom.

French, J.R. si Raven, B. (1968). The bases of social power. In D. Cartwright si A. Zander (eds.). Group Dynamics (pp. 259-269). New York: Harper and Row.

Gavreliuc, Alin (2003). Discriminare sociala. In S. Chelcea si P. Ilut (coord.). Enciclopedie de psihosociologie (pp. 116-117). Bucuresti: Editura Economica.

Gibson, Diane (1996). Broken down by age and gender: "The problem of old women redefined. Gender and Society, 10, 4, 433-448.

Ghetau, Vasile (2007) Copiii care ne lipsesc si viitorul populatiei Romaniei. Sociologie Romaneasca, 5, 2, 7-84.

Goodman, Norman [1992](1998). Introducere in sociologie. Bucuresti: Editura Lider.

Green, Tristin K. (2005). Work culture and discrimination, California Law Review, 93, 623, 625-684.

Grünberg, Laura, Borza, Ioana, Zamfir, Ana Maria, Mocanu, Cristina si Pirciog, Speranta (2007) Discriminarea multipla in Romania. Raport de cercetare (multiplicat).

Haberfeld, Yitchak (1992). Employment discrimination: An organizational model. Academy of Management Journal, 35, 1, 161-180.

Heilman, M.E., Block, C.J. si Lucas, J.A. (1992). Presumed incompetent? Stigmatization and affirmative action efforts. Journal of Applied Psychology, 77, 4, 536-544.

Hopkins, Anne H. (1980). Perception of employment discrimination in the public sector. Public Administration Review, 40, 2, 131-137.

Hotararea nr. 1258 privind Planul national de actiune pentru combaterea discriminarii.

Ivan, Loredana (2008). Stereotipuri, prejudecati, discriminare sociala. In S. Chelcea (coord.). Psihosociologie. Teorii, cercetari, aplicatii (pp. 337-354). Iasi: Editura Polirom.

Jitcov, Daniela (2007). Societatea blocata de varsta (Referat multiplicat).

Johnson, Allan G. [2000](2007). Dictionarul Blackwell de sociologie. Bucuresti: Editura Humanitas.

Johnson, Richard W. si Neumark, David (1997). Age discrimination, job separations, and employment status of older workers: Evidence from self-reports. The Journal of Human Resources, 32, 4, 779-811.

Kwan, Alex Yui-Huen (2006). Ageism. In T. Fizpatrick et al. (eds.). International Encyclopedia of Social Policy (vol. 1, pp. 13-14). Londra: Routledge.

Kwok, Joseph (2006). Discrimination. In T. Fizpatrick et al. (eds.). International Encyclopedia of Social Policy (vol. 1, pp. 321-323). Londra: Routledge.

Leblanc, Greg (1995). Discrimination in the labour market. The Canadian Journal of Economics / Revue canadienne d'Economique, 28, 3, 702-717.

Lutz, Wolfgang et al. (2008). The coming acceleration of global population ageing. Nature, 451, 7179, 716.

Maples, Mary Finn et al. (2007). Is affirmative action still necessary? Journal of Employment Counseling, 44, 3, 98-114.

Marinescu, Gheorghe (1924). Problema batranetei si a mortii naturale. Bucuresti: Editura Academiei Romane.

Marshall, Gordon (ed.) [1994](2003). Dictionar de sociologie. Bucuresti: Editura Univers Enciclopedic.

Mihailescu, Ioan (1993). Discriminare. In C. Zamfir si L. Vlasceanu (coord.). Dictionar de sociologie

(p. 177). Bucuresti: Editura Babel.

Naidoo, Kammila (2006). Affirmative action. In T. Fitzpatrick et al. (eds.). International Encyclopedia of Social Policy (vol. 1, pp. 11-12). Londra: Routledge.

Neumark, David si Stock, Wendy A. (1999). Age discrimination law and labor market efficiency. The Journal of Political Economy, 107, 5, 1081-1125.

O'Dempsey, Declan, Jolly, Schona si Harrop, Andrew (2006). Age Discrimination Handbook. Londra: Legal Action Group.

Palmore, E.B. (1999). Ageism: Negative and Positive. New York: Springer.

Pavalko, Eliza K., Mossakowski, Krysia N. si Hamilton, Vanessa J. (2003). Does perceived discrimination affect health? Longitudinal relationships between work discrimination and women's physical and emotional health. Journal of Health and Social Behavior, 43, 3, 18-33.

Perry, Elissa, L., Kulik, Carol T. si Bourhis, Anne C. (1996). Moderating effects of personal and contextual factors in age discrimination. Journal of Applied Psychology, 81, 6, 628-664.

Puscoci, Dana (2005). Discriminarea la locul de munca, un fenomen considerat normal de catre romani. Ziarul de joburi, 5.09.05 (internet).

Raza, M.A. et al. (1999). The Ups and Downs of Affirmative Action Preferences. Westport, CT: Praeger.

Roscigno, Vincent J. et al. (2007). Age discrimination, social closure and employment. Social Forces, 88, 1, 313-334.

Sabbagh, D. (2004). L'Égalité par le droit: le paradoxes de la discrimination positive aux États-Units. Paris: Economica.

Skrentny, John D. (1994). Pragmatism, institutionalism and the construction of employment discrimination. Sociological Forum, 9, 3, 343-359.

Societatea de Analize Feministe si Institutul National de Cercetare Stiintifica in Domeniul Muncii si Protectiei Sociale (2007). Discrminarea multipla in Romania. Versiune preliminara (manuscris).

Swin, J.K. (1995). Sexism and racism: Old fashioned and modern prejudices. Journal of Experimental Social Psychology, 68, 199-214.

United Nations (1965). International Convention on the Elimination on All Form of Racial Discrimination, Rezolutia 2106 (XX) din 21 decembrie 1965.

United Nations (1979). Convention on the Elimination agaist Women. Rezolutia 34/180 din 18 decembrie 1979.

Wieviorka, Michel [1991](1994). Spatiul rasismului. Bucuresti: Editura Humanitas.

Wosińska, Wilhelmina [2004](2005). Psihologia vietii sociale. Bucuresti: Editura Renaissance.