Legea electrolizei (Faraday)

Legea electrolizei (Faraday)

Aceasta lege de material (M.Faraday, 1834) exprima relatia dintre masa unui element care se depune la unul din electrozii unei bai electrolitice (electrodul negativ/catod) si intensitatea curentului electric  de conductie care trece prin baie: masa de substanta care se depune, in timpul , la unul din electrozii unei bai electrolitice este proportionala cu sarcina electrica totala care trece prin baie si echivalentul chimic al elementului supus electrolizei:

unde: este echivalentul chimic al substantei depuse prin electroliza ( este valenta elementului);

este sarcina electrica corespunzatoare curentului ce strabate baia;

    este o constanta universala, numita constanta lui Faraday.

Unitatile de masura ale acestor marimi sunt:

gram - pentru m; gram/mol - pentru A;

Coulomb/echiv.gram - pentru .

Constanta nu depinde de natura electrolitului, fiind o constanta universala, =96.490 C/echiv.gram.

Electroliza se utilizeaza in tehnica pentru obtinerea unor metale de inalta puritate (Cu, Al), pentru acoperirea unor metale cu straturi metalice subtiri (nichelare, cromare, argintare) sau pentru reproducerea electrolitica a formei unor obiecte (galvanoplastie).